Dreptul muncii; jurisdicţia muncii; contestaţie împotriva deciziei de concediere

Nu se poate imputa angajatorului faptul că a întreprins măsuri de reorganizare a activităţii mai înainte de a se ajunge la o  dificultate economică gravă. Este esenţial ca desfiinţarea locului de muncă să corespundă unei nevoi a angajatorului, concedierea putând fi determinată şi de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societăţii în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea, nefiind necesară demonstrarea unei situaţii economice dificile.

Nevoia de restructurare a activităţii  poate fi dovedită nu numai cu  documentele contabile - balanţă şi bilanț, ci şi cu alte documente.

 Pârâta a arătat în acest sens că desfăşoară o activitate în baza unui contract de franciză ceea ce implică şi asumarea unor obiective de performanţă care să justifice menţinerea deschisă a  punctelor de lucru pe fondul  oricăror provocări  determinate de contextul  economic sau social astfel încât performanţa  unui restaurant sub pragul necesar pentru a considera respectiva locaţie profitabilă poate produce consecinţe negative la nivelul societăţii.

Decizia civilă nr.364/27.05.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.1325/23.12.2013, Tribunalul Brăila  a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea S.D., în contradictoriu cu intimata SC U.S. F. N.SA.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă  la data de 30.04.2013, contestatoarea S.D. a formulat în contradictoriu cu intimata SC US F.N. SA Bucureşti contestaţie prin care a solicitat să se dispună:

- anularea deciziei de concediere nr.427/02.04.2013 emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.65 alin.2 din Codul Muncii;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Deciziei de concediere nr.427/02.04.2013;

-obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării, salarii indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii şi până la data plăţii efective;

- obligarea intimatei la plata bonusului oferit salariaţilor aferent trimestrului 4 din anul 2012 neacordat, dar recunoscut de intimată ca fiind în cuantum de 1530 lei;

- obligarea intimatei la plata bonusului aferent perioadei din anul 2013 în care a lucrat până la data emiterii preavizului (01.01.2013-12.02.2013);

- plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu.

În motivare, contestatoarea a arătat că a fost angajata societăţii începând cu data de 11.02.2011 pe perioada nedeterminată, aşa cum reiese din contractul individual de muncă nr.5346/11.02.2011.

În data de 02.04.2013, S.C. US F. N. S.A. a emis decizia nr.427/02.04.2013 prin care a fost concediată în baza dispoziţiilor art.65 alin.1 din Codul Muncii.

Potrivit dispoziţiilor art.65 alin.2 din Codul muncii desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

La momentul concedierii, societatea nu avea dificultăţi economice şi nici încasări slabe aşa cum se susţine în decizia de concediere.

Simpla invocare în decizia de concediere a încasărilor slabe din ultimele luni şi a dificultăţilor economice nu este de natură a demonstra o cauză reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă.

Mai mult decât atât după concedierea contestatoarei, societatea a angajat în nenumărate rânduri personal atât în cadrul punctului de lucru din P.M., cât şi în ţară.

S-a învederat de contestatoare faptul că societatea nu i-a oferit nici un post compatibil cu pregătirea sa profesională, obligaţie imperativă prevăzută de Codul muncii, iar după concedierea sa din funcţia de director restaurant, societatea a angajat în locul său o persoană pe funcţia de asistent director atribuţiile din fişa postului acestei funcţii fiind practic aproape identice cu atribuţiile ce reveneau şi derivau din funcţia de director restaurant, conform fişei postului.

Referitor la capetele de cerere 4 şi 5 s-a arătat că aşa cum reiese din mail-ul transmis către punctul de lucru Brăila de directorul general al societăţii, angajaţii beneficiau de un bonus salarial calculat în baza unor coeficienţi.

Din conţinutul acestui mail rezulta că bonusul aferent trimestrului 4 al anului 2012 pe care trebuia să îl primească era în cuantum  de 1530 lei.

Prin mail, angajaţii erau anunţaţi că începând din anul 2013, bonusul va fi plătit pe statul de plată şi că acesta va fi raportat la 75% din salariul net. Contestatoarea a arătat că dovedeşte prin depunerea statului de plată aferent lunii februarie 2013 că acest bonus recunoscut de societate ca fiind datorat nu i s-a plătit.

De asemenea având în vedere faptul că a lucrat efectiv pentru societate până la data de 12.02.2013, aceasta datorează şi plata bonusului aferent perioadei lucrate din anul 2013.

Prin întâmpinare, intimata S.C. US F. N.S.A. Bucureşti a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată în raport cu dispoziţiile art.161 Cod Procedură  Civilă întrucât avocatul care a semnat cererea nu a justificat prin împuternicire avocaţială dreptul de a reprezenta reclamanta în faţa instanţei.

Pe fondul cauzei s-a arătat că la data de 11.02.2011 între contestatoare şi S.C. US F. N. S.A. Bucureşti a fost încheiat contractul individual de muncă nr.5346/11.02.2011 pe durata nedeterminată, contestatoarea fiind angajată pe funcţia de director adjunct restaurant.

Ulterior a fost numită în funcţia de director Restaurant în cadrul restaurantului … B., în baza actului adiţional nr…./01.11.2011, funcţie care a deţinut-o până la data de 02.04.2013, dată la care a intervenit încetarea contractului individual de muncă, conform deciziei …/02.04.2013. În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la netemeinicia deciziei s-a arătat că sunt neîntemeiate.

Prin decizia …/02.04.2013 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale salariatei S.D. începând cu data de 02.04.2013, ulterior expirării perioadei de preaviz acordat şi comunicat prin adresa …/06.02.2013.

Motivul de fapt care a determinat concedierea a fost reprezentat de restrângerea activităţii punctului de lucru … B., bazată pe decizia nr.2.5.11/5.02.2013, datorată dificultăţilor financiare întâmpinate de societate, analiza rentabilităţii activităţii societăţii excedând competenţei instanţei de judecată care nu poate analiza oportunitatea disponibilizării şi nici decizia de restrângere a activităţii în vedere eficientizării şi reducerii de cheltuieli, acestea fiind atributul exclusiv al angajatorului.

S-a făcut referire la dispoziţiile art.65 alin.1 din Codul muncii şi s-a arătat că desfiinţarea locului de muncă este efectivă, dat fiind faptul că este suprimat definitiv din structura funcţional organizatorică a angajatorului, acesta neregăsindu-se în organigrama şi nici în statul de funcţii al societăţii.

Desfiinţarea locului de muncă este reală şi serioasă având în vedere caracterul său obiectiv, nefiind legat de performanţele pe care le-a avut reclamantul la locul de muncă şi se întemeiază pe împrejurări obiective stipulate de art.65 alin.1 respectiv reorganizarea activităţii motivată de dificultăţi economice cumulate cu scăderea constantă a profitabilităţii punctului de lucru.

Prin restrângerea activităţii s-a avut în vedere modificarea structurii punctului de lucru ca măsură de ordin organizatoric vizând încercarea de a eficientiza şi rentabiliza activitatea şi de a raţionaliza cheltuielile, incluzând reducerea cheltuielilor cu personalul, singurul îndreptăţit să decidă în modul de adoptare a soluţiilor manageriale fiind angajatorul.

S-a arătat că aşa cum rezultă din Raportul întocmit la data de 04.02.2013 de către Directorul de Zonă, însoţit de rapoartele CER şi CMS, punctul de lucru … a avut o performanţă sub limitele impuse de companie, realizând un scor CMS de 85,56% faţă de limita de 94 şi un scor CER de 68% faţă de limita de 70.

Cât priveşte atingerea bugetului de încasări, s-a arătat că, la sfârşitul anului 2012, punctul de lucru a realizat o performanţă economică negativă (de -1,4%), fiind sub bugetul alocat aferent anului 2012, astfel cum rezultă din situaţia vânzărilor vs Buget 2012 - … P.M. Brăila  ataşata întâmpinării.

S-a solicitat să se reţină că scopul unei societăţi comerciale este acela de a obţine un profit din activitatea depusă, conducerea acesteia având dreptul să ia toate măsurile necesare în vederea acestui scop, art. 65 Codul muncii dând posibilitatea conducerii societăţii să-şi aleagă modul în care poate să-şi realizeze scopul pentru care a fost înfiinţat.

Susţinerile reclamantei cu privire la angajările „în nenumărate rânduri” de personal „atât în cadrul punctului de lucru P.M. Brăila cât şi în ţară”, sunt nefondate, afirmaţia cu privire la angajările de personal din ţară fiind fără relevanţă în cazul de faţă.

Totodată s-a arătat că reclamanta nu are calitatea să confirme sau să infirme existenţa sau nu a dificultăţilor economice sau încasărilor slabe, aceasta ocupând funcţia de director de restaurant şi nu are reprezentarea performanţei economice globale a societăţii.

Afirmaţia reclamantei cu privire la faptul că ulterior concedierii sale societatea a angajat în locul său o persoană pe funcţia de asistent director de restaurant este nereală, funcţia de director adjunct de restaurant fiind ocupată încă de la deschiderea punctului de lucru … P.M. Brăila, din anul 2011, după concedierea reclamantei, nefiind înfiinţat nici un alt post cu denumire similară.

În ceea priveşte critica cu privire la neoferirea de către societate a niciunui alt post compatibil cu pregătirea sa profesională, în condiţiile în care intimata a informat reclamanta că nu dispune de locuri de muncă, compatibile cu pregătirea sa profesională, iar salariata concediată nu a făcut parte dintre cei protejaţi de Codul muncii împotriva concedierii, s-a apreciat că această condiţie trebuie îndeplinită doar în cazul concedierilor colective.

Câtă vreme în cauză nu se poate vorbi despre o concediere colectivă, este evident că angajatorul nu poate fi obligat la respectarea unor obligaţii împovărătoare pentru el.

In acelaşi sens a statuat şi instanţa supremă, menţionând că nu subzistă asemenea obligaţii în sarcina angajatorilor, în ipoteza concedierilor ce nu ţin de persoana salariatului (Decizia ICCJ nr.6/09.05.2011).

Ulterior luării la cunoştinţă despre acordarea preavizului, reclamanta a intrat în stare de incapacitate de muncă, începând cu data de 7 martie 2013, prezentând societăţii certificatul medical acordat pentru o perioada cuprinsă între 7-26 martie 2013, concediu medical pe care societatea l-a plătit în totalitate.

S-a arătat că critica cu privire la caracterul formal al desfiinţării locului său de muncă este nefondată, concedierea dispusă în baza art.65 Codul muncii fiind legală, postul vizat a dispărut definitiv din organigrama societăţii, iar atribuţiile salariatei concediate nu au fost delegate niciunei structuri organizatorice preexistente la data emiterii deciziei de concediere, astfel că se demonstrează că ulterior desfiinţării acestui post, s-au redus cheltuielile cu personalul, crescând productivitatea şi s-au înlăturat în parte dificultăţile financiare cu care se confruntă.

S-a apreciat că măsura desfacerii contractului de muncă este justificată şi întemeiată, raportată la cauze reale şi serioase şi nu a dat expresie unor motive de ordin subiectiv ale angajatorului.

În ceea ce priveşte capetele de cerere 4 şi 5 - obligarea la plata bonusului oferit salariaţilor, intimata a arătat că sumele de bani la care face referire reclamanta, respectiv bonusurile trimestriale nu au caracter permanent şi nici obligatoriu la nivelul societăţii şi nu reprezintă un drept salarial negociat, nefiind cuprins nici în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi nici în contractele individuale de muncă ale salariaţilor.

În mod concret respectivul mesaj electronic ataşat de reclamantă, pe lângă faptul că reprezintă o corespondenţă internă a companiei cu caracter confidenţial, are şi un caracter informativ şi nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a demonstra valoarea sa probatorie.

Astfel, art.266 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civilă prevede că „înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică. In absenţa mijloacelor de autentificare cuprinse de Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, un email nu poate prezenta nici un fel de forţă probantă.

Mai mult, art. 268 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă prevede că (1) semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.

Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) când semnătură este electronica aceasta nu este valabila decât daca este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege (respectiv Legea nr.455/2001).

Potrivit art. 5 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, înscrisul în formă electronică căruia i s-a incorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Astfel, pentru ca un înscris pe suport informatic să poate fi admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: trebuie să i se ataşeze/asocieze logic o semnătură electronică extinsă, care certifică provenienţa mesajului; semnătura electronică trebuie să fie bazată pe un certificat calificat, nesuspendat/nerevocat la momentul respectiv, certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat; semnătura electronică sa fie generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, menită să asigure protejarea împotriva falsificării sau modificării.

S-au invocat şi prevederile art. 9 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică.

Având în vedere că reclamanta nu probează că respectivul mesaj poartă o semnătură electronică, bazată pe un certificat calificat şi îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile art. 4 pct.4 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, nefiind dublat de niciun alt înscris valabil semnat de conducerea companiei s-a solicitat să se constate lipsa oricărei valori probatorii a copiei corespondenţei electronice prezentată de reclamantă.

Cu privire la cererea privind cheltuielile de judecată s-a solicitat să se constate că nu s-a făcut dovada existenţei sau cuantumul acestora şi s-a solicitat respingerea ca nedovedită a cererii pentru cheltuieli de judecată.

Faţă de motivele expuse s-a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Legea 134/2010 privind Codul de procedura civilă şi pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea S. D. a solicitat respingerea excepţiei invocate ca nefondată arătând, cu privire la lipsa dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, că la dosarul cauzei există împuternicire avocaţială depusă de către avocat.

S-a arătat că pârâta nu dovedeşte prin întâmpinare faptul că desfiinţarea locului de muncă a avut la bază o cauză reală şi serioasă bazata pe gravele dificultăţi economice cu care se confruntă.

Pârâta precizează că punctul de lucru al societăţii din P.M. Brăila nu şi-a îndeplinit obiectivele de performanţă pe anul 2012, în acest sens societatea având o performanţă economică negativă de  -1,4% sub bugetul alocat anului 2012.

S-a apreciat ca fiind irelevante şi fără legătură cu cauza rapoartele prezentate şi s-a susţinut că dificultatea gravă economică financiară cu care eventual s-ar confrunta societatea, dificultate din cauza căreia ar trebui să procedeze la desfiinţarea postului reclamantei trebuie dovedită cu documente contabile, înregistrate la organele fiscale.

Performanţa economico - financiară negativă de -1,4 % precizată de pârâtă, însă nedovedită nu reprezintă o justificare legală a măsurii concedierii reclamantei, în condiţiile în care în prezent, la punctul de lucru al societăţii din P.M. Brăila nu s-a restrâns activitatea, dimpotrivă efectuându-se noi angajări şi obţinând în continuare profit.

Cu privire la afirmaţiile pârâtei prin care precizează că postul vizat de director de restaurant a dispărut definitiv din organigrama societăţii şi atribuţiile salariatei concediate nu au fost delegate niciunei structuri organizatorice preexistente la data emiterii deciziei de concediere, s-a precizat că pârâta depune la dosarul cauzei organigramele din lunile aprilie şi mai 2013, însă a omis să depună şi organigramele lunilor ulterioare în care pârâta a făcut angajări.

Cu privire la bonusul aferent trimestrului 4 din anul 2012 şi aferent anului 2013 s-a precizat că e-mail-ul provine de la adresa de mail a directorului general al US N. F. SA,  acest înscris îndeplinind condiţiile legale pentru a demonstra valoarea sa probatorie.

Acest mail reprezintă obligaţia clară, asumată de pârâtă pentru plata către reclamantă a bonusului oferit salariaţilor, aferent trimestrului 4 din anul 2012 neacordat,  dar recunoscut de pârâtă ca fiind în cuantum de 1530 lei.

Referitor la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată invocată de intimată prin întâmpinare, tribunalul a  reţinut  că intimata prin reprezentant, nu a mai insistat în această excepţie, instanţa luând act de aceasta prin încheierea de şedinţă din data de 1.10.2013.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a  constatat în fapt următoarele:

Prin decizia nr. …/02.04.2013 emisă de S.C. US F.N. S.A. Bucureşti, având în vedere decizia nr…./5.02.2013 care prevede restrângerea punctului de lucru … Brăila, ca urmare a dificultăţilor economice şi a reorganizării, datorită încasărilor slabe din ultimele luni, precum şi faptul că angajatorul nu poate pune la dispoziţia angajatului un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională, s-a decis că începând cu data de 2.04.2013, dată la care expiră cele 20 zile lucrătoare de preaviz, încetează raporturile de muncă ale contestatoarei S.D. având funcţia de director de restaurant, în condiţiile art.65 alin.1 din Codul muncii.

În drept, s-a reţinut că potrivit art. 65 din Codul muncii

„(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

 (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Referitor la dispoziţiile art.65 al.2 Codul muncii s-a reţinut că desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia, cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice şi serioasă când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.

Analizând decizia nr. …/02.04.2013, Tribunalul a constatat că a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Codului muncii.

Astfel, Tribunalul a constatat că au fost respectate dispoziţiile art.65 al.2 întrucât desfiinţarea postului deţinut de contestatoarea S.D. a fost efectivă având în vedere că potrivit organigramei din data de 1.04.2013 exista funcţia de director restaurant, iar conform organigramei din 1.05.2013 nu mai exista această funcţie, crescând însă numărul casierilor de la 15 la 16 posturi.

Totodată, se apreciază că desfiinţarea a avut o cauză reală şi serioasă întrucât a avut un caracter obiectiv.

Astfel din raportul întocmit la data de 4.02.2013 reiese că s-a propus restructurarea postului de director restaurant pe punctul de lucru …Brăila din cauza performanţelor financiare slabe pe punctul de lucru, indicatorii financiari ai restaurantului situându-se sub target pe anul 2012, în acest sens invocându-se rezultatul raportului CMS pe anul 2012 şi evaluările CER.

Tribunalul  a apreciat că nu era necesar ca intimata să facă dovada existenţei unei dificultăţi grave economico-financiare pentru a lua măsuri de reorganizare a activităţii punctului de lucru.

Este esenţial ca desfiinţarea locului de muncă să corespundă unei nevoi a angajatorului, concedierea putând fi determinată şi de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societăţii în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea, nefiind necesară demonstrarea unei situaţii economice dificile.

Angajatorul poate lua orice măsură de ordin organizatoric vizând creşterea performanţelor în activitate, fiind singurul îndreptăţit să decidă în acest sens, fiind liber să gestioneze politica de personal în direcţiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activităţii, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activităţii sale.

Este de precizat că instanţa nu este chemată să analizeze oportunitatea desfiinţării locului de muncă, ci doar legalitatea şi temeinicia măsurii.

În privinţa susţinerilor contestatoarei că societatea intimată ar mai fi angajat personal în cadrul punctului de lucru din P.M., respectiv o persoană pe funcţia de asistent director restaurant, se constată că sunt nefondate întrucât potrivit adresei nr…./10.12.2013, ulterior concedierii contestatoarei au fost angajate trei persoane, dar pe funcţia de casier.

Aceste angajări pe funcţia de casier se apreciază că nu au relevanţă în cauză având în vedere funcţia de director restaurant deţinută de contestatoare anterior concedierii.

Tribunalul a reţinut că decizia de concediere cuprinde toate menţiunile obligatorii aşa cum sunt prevăzute de art.76 Codul muncii.

Cât priveşte aspectul invocat de contestatoare că societatea nu i-a oferit nici un post compatibil cu pregătirea sa profesională, s-a constatat că nu se prevede de Codul muncii vreo obligaţie a angajatorului în acest sens, dispoziţiile art.76 lit. d referitoare la lista locurilor de muncă disponibile în unitate, neaplicându-se în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive care nu ţin de persoana salariatului în temeiul art.65 din Codul muncii (decizia nr.6/2011 a ÎCCJ).

Faţă de cele expuse, tribunalul a apreciat  ca legală şi temeinică decizia nr. 4.2.7/02.04.2013 emisă de SC US F. N. SA Bucureşti.

Referitor la capetele de cerere privind plata bonusului oferit salariaţilor aferent trimestrului 4 din anul 2012 şi a bonusului aferent perioadei lucrate din anul 2013, tribunalul a reţinut în drept, că potrivit art.37 din Codul muncii drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajat şi angajator se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractului colectiv şi individual de muncă.

Conform art.40 al.2 lit.c Codul Muncii angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

Tribunalul a constatat că bonusul solicitat de contestatoare nu este prevăzut în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă şi nici în vreo altă dispoziţie legală, mail-ul invocat în acest sens neputând fi considerat ca fiind un înscris generator de drepturi şi obligaţii în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi nu poate constitui temei al acordării acestor drepturi. Prin urmare, Tribunalul a apreciat ca nefondate aceste capete de cerere.

Pentru considerentele reţinute, Tribunalul a constatat ca nefondată contestaţia formulată şi pe cale de consecinţă a  fost  respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea  S.D. , considerând-o nelegală  şi nefondată pentru următoarele motive:

Instanţa de fond în mod greșit a apreciat că desfiinţarea postului a avut o cauză reală şi serioasă  deoarece toate înscrisurile depuse la dosar dovedesc că societatea nu s-a aflat niciodată în dificultate  financiară, ci dimpotrivă  şi-a extins activitatea  în mai multe puncte de lucru în ţară.

În mod greşit  instanţa de  fond a dat eficienţă  înscrisurilor  depuse  la dosar cu privire la faptul că  punctul de lucru al societăţii  din M.P. Brăila  nu şi-a îndeplinit  obiectivele de performanţă pe anul 2012, în condiţiile în care actele respective  nu au nicio legătură cu  cauza  deoarece  acestea  reprezentau o procedură  de verificare a calităţii servirii  în restaurant şi de respectare a standardelor companiei.

A mai susţinut apelanta că dificultatea gravă economică-financiară cu care eventual s-ar confrunta societatea şi din cauza căreia pârâta a trebuit să procedeze la desfiinţarea postului reclamantei,  trebuia dovedită cu documente contabile înregistrate la organele  fiscale.

De asemenea, este eronată  şi aprecierea instanţei că nu este necesar ca intimata  să facă dovada  existentei unor probleme economice.

Mai mult decât atât, după  concedierea reclamantei societatea a  promovat în postul său o altă persoană  pe funcţia  de asistent director  restaurant, atribuţiile acesteia fiind practic  aproape identice  cu atribuţiile ce reveneau reclamantei conform fişei postului.

Cu privire la bonusul  aferent trimestrului 4 a anului 2012 şi cel aferent  anului 2013, în mod greşit prima instanţă a apreciat că  mail-ul invocat de către apelantă nu poate fi considerat ca un înscris  generator de drepturi  deşi acesta provenea de la  directorul societăţii, iar angajaţii anunțați în acel e-mail  au primit bonusul, iar pentru bonusul aferent anului 2013 instanţa nu a solicitat  statele de plată ale persoanelor  enumerate în e-mail pentru a putea constata că  bonusul aferent acelei perioade a fost inclus în salarii.

A mai invocat apelanta că prima instanţă nu a ţinut seama nici de practica altei instanțe prin care într-o situaţie similară s-a admis contestaţia unui coleg director de restaurant şi s-a dispus reintegrarea acestuia.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinței în sensul anulării deciziei de concediere şi repunerea părţilor în situaţia anterioară cu plata despăgubirilor legale.

Prin întâmpinarea formulate, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat  şi menţinerea sentinței ca temeinică şi legală deoarece instanţa nu a fost chemată  să analizeze oportunitatea  desfiinţării locului de muncă,  ci doar legalitatea  şi temeinicia  măsurii luate. Că nu este necesar  ca angajatorul  să facă dovada  existenţei unei dificultăţi  economico financiare  şi este liber să gestioneze  politica de personal in direcţiile considerate oportune în scopul rentabilizării activităţii.

A mai arătat intimata că înscrisul  invocat de  contestatoare în susţinerea pretenţiilor legate de acordarea bonusului aferent perioadei lucrate in anul 2013,  respectiv  mail-ul  ataşat nu poate constitui  temei  al acordării acestor drepturi  întrucât nu poate respecta condiţiile prevăzute de Legea specială nr. 455/2001  privind semnătura electronică. Bonusul  solicitat nu este prevăzut  în contractul individual de muncă  şi nici in cel colectiv, nu  reprezintă  drepturi salariale negociate şi nu au caracter permanent  şi nici obligatoriu la nivelul societăţii.

Analizând motivele de apel invocate în raport de dispoziţiile legale incidente,  Curtea a apreciat că apelul declarat de contestatoare este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Soluţia primei instanțe este temeinică şi legală în cauză fiind  respectate prevederile art. 65 alin. 2 Codul muncii.

Din conținutul deciziei contestate rezultă că măsura concedierii apelantei a avut la bază decizia nr. 2511/05.02.2013 care prevedea restrângerea activităţii  punctului de lucru … Brăila ca urmare a dificultăţilor  economice şi a reorganizării  datorită încasărilor slabe din ultimele luni,  precum şi faptul că angajatorul nu poate pune la dispoziţia angajatului un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională.

Aşadar, critica apelantei cum că SC US F.N. SA București  nu s-a aflat niciodată  în dificultate  financiară  nu poate fi reţinută ca temei al admiterii contestaţiei deoarece  prin concedierea  acesteia s-au avut în vedere rezultatele obţinute de  punctul de lucru  Brăila.

Din actele depuse la dosar  a rezultat că în anul 2012 activitatea acestui punct de lucru  nu a îndeplinit condiţiile de performanţă prevăzute de societate şi în aceste condiţii nu se poate reţine susţinerea apelantei  că  actele depuse sunt irelevante deoarece nu demonstrează  că societatea s-ar fi aflat într-o dificultate gravă economică financiară.

 Deși apelanta a criticat actele invocate de către intimate, nu a  administrat alte probatorii din care să rezulte că activitatea acestui punct de lucru a fost una pozitivă în anul 2012.

 Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, nu se poate imputa angajatorului faptul că a întreprins măsuri de  reorganizare a activităţii mai înainte de a se ajunge la o dificultate economică gravă.

Nevoia de restructurare a activităţii poate fi dovedită nu numai cu documentele contabile,  balanţă şi bilanț, aşa cum susţine apelanta, ci şi cu alte documente.

 Pârâta a arătat în acest sens că desfăşoară o activitate în baza unui contract de franciză, ceea ce implică şi asumarea unor obiective de performanţă care să justifice menţinerea deschisă a punctelor de lucru pe fondul oricăror provocări determinate de contextul economic sau social, astfel încât performanţa  unui restaurant sub pragul  necesar pentru a considera respectiva locaţie profitabilă poate produce consecinţe negative  la nivelul societăţii.

Astfel, a mai arătat că două dintre  obiectivele de performanţă pentru anul 2012  valabile la punctul de lucru  … Brăila  au fost pe lângă atingerea  bugetului de încasări şi menținerea  restaurantului din punct de vedere al CHAMPS - ului (CSM) în target - ul de 94 şi atingerea  unui target CER –referitor la  calitatea produsului de 70, indicatoare ce reflectă performanţele  operaţionale  ale unui restaurant.

În sprijinul acestei idei  a depus  Obiectivele de performantă pentru anul 2012 semnate de conducerea  companiei şi Raportul întocmit  la data de 04.02.2013 de către Directorul de Zonă  însoţit de rapoartele CER şi CMS din care a rezultat că punctul de  lucru Brăila  a avut  o performanţă sub limitele impuse de campanie, realizând scor CMS de 85,56% faţă de limita de 94 şi un scor CER de 68% faţă de limita de 70.

În ceea ce privește atingerea bugetului de încasări, la sfârșitul anului 2012 s-a realizat o performanţă negativă de -1,4%  fiind sub bugetul alocat aferent anului 2012, astfel cum rezultă din situaţia vânzărilor vs buget 2012 … P.M. Brăila.

Cu privire la  susţinerea apelantei că după concedierea sa, societatea a angajat  în nenumărate rânduri personal  atât  la punctul de lucru Brăila, cât şi în ţară aceasta nu poate fi reţinută  ca reală.

 Cu privire la angajările din ţară din înscrisurile depuse rezultă că într-adevăr la punctele de lucru București, Baia Mare, Constanţa, Arad,Timișoara, însă este fără relevanţă pentru cauza de faţă.

De asemenea, este irelevant şi faptul că la nivelul societăţii potrivit indicatorilor  de pe portalul Ministerului Finanțelor, numărul mediu de salariaţi de 1370  la data de 31.12.2011  a crescut la 1426 la dat de 31.12.2012.

Importanţă are în soluţionarea cauzei de faţă  fluctuaţia personalului la punctul de lucru Brăila unde, din situaţia depusă de către societate rezultă că  în perioada  aprilie-octombrie 2013 au încetat contractele de muncă ale apelantei şi ale  altor două casiere şi au fost angajate trei casiere.

Cu privire la preluarea atribuţiilor  aferente postului de director restaurant de către directorul adjunct, nu reprezintă un motiv de  nelegalitate a concedierii apelantei.

Cu privire la practica judiciară a Tribunalului Bacău, în cazul unui alt director concediat, Curtea  nu  achiesează la punctul de vedere al  acestei instanțe  şi  care nu este obligatoriu  pentru instanţa de apel. Faptul că angajatorul a procedat şi  la concedierea directorului punctului de lucru Bacău  ca urmare a rezultatelor economice obţinute reprezintă  un motiv în plus pentru a concluziona că  politica de organizare  şi restructurare a angajatorului  a fost unitară cu toate punctele de lucru şi concedierea apelantei  nu a avut la bază alte motive decât cele invocate prin actul de concediere.

Soluţia este temeinică şi legală şi cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind plata bonusului aferent trimestrului 4 2012 şi lunilor ianuarie-februarie 2013, în condiţiile în care  nu s-a făcut dovada negocierii  scrise a unui astfel de bonus,  iar mail-ul  atașat în cauză  nu poate fi reţinut ca probă  în afara  condiţiilor Codului de procedură civilă şi a  completării cu alte  probe.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare