Dreptul muncii; jurisdicţia muncii

Încheierea de suspendare a judecăţii, cât şi de respingere a cererii de repunere pe rol pot fi atacate pe cale separată cu recurs. În condiţiile în care reclamanţii nu au atacat aceste încheieri, instanţa nu le poate analiza legalitatea, întrucât principiul disponibilităţii stabileşte că instanţa se pronunţă doar în limitele învestirii.

Simpla formulare a cererii de repunere pe rol nu reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului pentru a fi de natură să întrerupă cursul perimării.

Decizia civilă nr. 312/11.09.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea formulată,  reclamanţii  C.C.C. ş.a. prin reprezentant legal SINDICATUL, au chemat în judecată pe pârâta D.G.A.S.P.C. Galaţi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recalcularea salariilor reclamanţilor începând cu ianuarie 2010, raportat la salariul obţinut de aceştia în decembrie 2009 şi întocmirea actelor adiționale, la contractele individuale de muncă în acest sens şi plata drepturilor restante, reprezentând diferenţa dintre salariile plătite începând cu luna ianuarie 2010 şi salariile recalculate.

Prin sentinţa  civilă nr……. Tribunalul Galaţi a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C.C.C. ş.a.,  prin reprezentant legal Sindicatul, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Galaţi, cu sediul în Galaţi, str. B. nr. … şi chematul în garanţie C.J.G., având ca obiect – „drepturi băneşti”.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că litigiul de faţă şi-a urmat calea legală până la data de 11.01.2013 când, potrivit dispoziţiilor art. 155 indice1  C.pr.civ. a fost suspendată judecarea cauzei.

La data de 8.01.2014 reclamanţii, prin reprezentant legal, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin Încheierea din 03.03.2014, instanţa a respins cererea de repunere pe rol ca fiind neîntemeiată şi a menţinut măsura suspendării.

Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 248 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs sau orice alte cereri se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţilor, timp de un an, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 248 C.pr.civ., a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, prin reprezentant Sindicatul, solicitând modificarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galaţi.

În motivare, au arătat că sentinţa este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, iar instanţa nu şi-a exercitat rolul său activ, prevăzut de art. 129 Cod de procedură civilă.

Prin încheierea din 11.01.2013 Tribunalul a suspendat judecata pe motiv că nu s-au conformat dispoziţiei instanţei de a depune la dosar dispoziţia 506/2009 şi sentinţa civilă de anulare a deciziei 591/2007. La data de 8.01.2014 au formulat cerere de repunere pe rol şi, faţă de faptul că înscrisurile nu erau în posesia lor, să se pună în vedere pârâtei să le depună, în raport de dispoziţiile art. 272 din Legea 53/2003. Instanţa nu a repus cauza pe rol, ci a dispus perimarea acesteia.

Potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, perimarea se întrerupe prin efectuarea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Cererea de repunere pe rol reprezintă un act de procedură de natură a întrerupe cursul perimării.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând argumente de fond.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanţa este sesizată cu recurs doar împotriva sentinţei prin care s-a admis excepţia perimării. Atât încheierea de suspendare, cât şi de respingere a cererii de repunere pe rol pot fi atacate pe cale separată cu recurs. În condiţiile în care reclamanţii nu au atacat aceste încheieri, instanţa nu le poate analiza legalitatea, întrucât principiul disponibilităţii stabileşte că instanţa se pronunţă doar în limitele învestirii.

În ceea ce priveşte efectele pe care le produce o cerere de repunere pe rol, faţă de prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, trebuie stabilit dacă simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, pentru a fi de natură să întrerupă cursul perimării. Coroborând susţinerile părţilor din faţa instanţei de fond, Curtea concluzionează că formularea cererii de repunere pe rol nu  a fost făcută în vederea judecării cauzei, ci doar pentru întreruperea termenului de perimare. În cuprinsul cererii de chemare în judecată se invocă decizia 591/2007 a Curţii de Conturi şi existenţa unei sentinţe civile de anulare a acesteia, făcându-se menţiunea că aceste înscrisuri se ataşează la dosar. În realitate, acţiunea nu are ataşat nici un înscris din cele la care se face referire. Cu toate acestea, în mod evident, reclamanţii deţineau aceste înscrisuri, le-au studiat pentru a putea formula cererea de chemare în judecată.

La termenul din 22.11.2012, instanţa a dispus ca reclamanţii să prezinte dispoziţia 509/2009 şi sentinţa civilă de anulare a deciziei 591/2007, înscrisuri pe care şi-au întemeiat acţiunea şi care trebuiau depuse odată cu cererea de chemare în judecată, conform art. 112 Cod de procedură civilă. La termenul din  11.01.2013, chiar reclamanţii au solicitat suspendarea pentru a depune înscrisurile solicitate.

Cu puţin înainte de împlinirea termenului de perimare şi la 1 an şi jumătate de la promovarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii formulează cererea de repunere pe rol, arătând că nu sunt în posesia înscrisurilor şi fără a face dovada că au depus minime diligenţe pentru a le obţine. Art. 129 al. 1 Cod de procedură civilă, prevede îndatorirea părţilor de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului. Conduita procesuală a reclamanţilor a fost contrară prevederilor acestui articol.

Argumentele expuse conduc la concluzia că prin formularea cererii de repunere pe rol nu s-a întrerupt cursul perimării. În consecinţă, de la data suspendării şi până la data pronunţării instanţei termenul de perimare s-a împlinit, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 Cod de procedură civilă, pentru a se reţine incidenţa perimării. Sentinţa este legală.

În baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare