Aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situaţiei inculpatului in propria cale de atac

Conform art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Infracţiunea de furt calificat prevăzută de dispoziţiile art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. i), g) din Codul penal din 1969 este reglementată de dispoziţiile art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani.

- infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.  g, i Cod penal anterior ( furt săvârşit pe timp de noapte şi prin efracţie)  pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 15 ani  ( interzicerea drepturilor accesorii fiind obligatorie conform art. 64 Cod penal anterior )-  este incriminată şi în actualul Cod penal la art. 228 alin. 1, art.  229 lit. b , d  ( furt în timpul nopţii şi prin efracţie ), fiind pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani ( fără interzicerea obligatorie a drepturilor , art. 65 Cod penal  având un conţinut diferit şi  de strictă şi limitată aplicare, inaplicabil în prezenta speţă).

Este evident că noile reglementări sunt mai favorabile atât sub durata pedepsei, categoriile alternative de pedepse,  pedepselor accesorii şi pedepselor complementare.

Cu privire la instituţia recidivei şi a concursului  de infracţiuni, instanţa de fond a  apreciat că sunt mai favorabile dispoziţiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni şi de recidivă duce  la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, şi implicit mai favorabil – însă având în vedere că după pronunţarea sentinţei penale apelate (mai 2013) a intervenit Decizia Curţii Constituţionale nr.265 din 06 mai 2014 care impune obligativitatea analizei aplicării legii penale mai favorabile global şi nu pe instituţii autonome (aşa cum s-a pronunţat sentinţa penală apelată).

În aceste situaţii, analizând aplicarea Codului penal din 1969, dacă pedepsele aplicabile inculpatului pentru infracţiunile prev. de art.208  alin.1 – 209 alin.1 lit.g, i (3 – 15 ani) ar fi orientate spre minimul de 3 ani închisoare, aplicându-se ulterior regulile concursului de infracţiuni prev. de art.33, 34 Cod penal din 1969 şi reţinerea stării de recidivă prev. de art.37 lit.b Cod penal din 1969 s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de executat de 3(trei) ani închisoare.

Analizând aplicabilitatea Noului Cod penal – ceea ce a realizat instanța de fond şi reţinând pedeapsa principală aplicată de 2 ani, prin aplicarea regulilor concursului de infracţiuni prev. de art.39 Cod penal –pedeapsa rezultantă ar fi de 2 ani şi 8 luni închisoare (prin adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1/3 din 2 ani) şi, în consecinţă, pedeapsa aplicabilă ar fi mai mare decât cea deja aplicată de instanţa de fond.

Chiar dacă sentinţa penală apelată la momentul verificării de instanţa de control judiciar prezintă aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte instituţia aplicării legii globale a legii penale mai favorabile conform Deciziei Curţii Constituţionale nr.265/2014 – instanţa de apel nu poate reforma această sentinţă întrucât s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare în propria cale de atac a inculpatului, agravându-i-se situaţia (fiind astfel încălcate dispoziţiile art.418 Cod procedură penală cât şi ale Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  nr.10/2 iunie).

În susţinerea acestui argument, Curtea a analizat şi ipoteza aplicării unor pedepse minime pentru infracţiunile de furt calificat, prev. de art.229 Noul Cod penal (respectiv de câte 1 an închisoare), însă limitele trebuie majorate cu încă jumătate conform art.39 Noul Cod penal, deci între 1 an şi 6 luni şi 7 ani şi 6 luni).

În această situaţia, prin aplicarea dispoziţiilor art.39 Cod penal s-ar fi ajuns la o pedeapsă prin contopire  de 1 an şi 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni (respectiv 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare) şi ar fi rezultat tot o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Acest raţionament nu poate fi aplicat întrucât pedeapsa rezultantă aplicabilă ar fi alcătuită dintr-o pedeapsă de bază – 1 an şi 6 luni şi un spor obligatoriu - de 6 luni, încât s-ar ajunge din nou la agravarea situaţiei juridice a inculpatului în propria cale de atac, încălcându-se dispoziţiile art.418 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare