Respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar

RESPINGEREA PROPUNERII DE PRELUNGIRE A MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE. ÎNLOCUIREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE CU MĂSURA CONTROLULUI JUDICIAR

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 26/DLC/18. 04. 2014

Dosar  nr. 940/83/2014

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În contestaţia formulată de contestatorul O.I. s-a admis cererea formulată de inculpat şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar începând cu 18. 04. 2014.

Potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală măsura preventivă se înlocuieşte cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Inculpatul contestator s-a împăcat cu partea civilă, interesul manifestat pentru despăgubirea părţii civile reprezentând un motiv în plus care conduce la concluzia că temeiurile care au fost avute în vedere la  luarea măsurii şi la prelungirea acesteia nu mai subzistă.

Prin încheierea penală nr. 19/JDL din data de 14.04.2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi a Tribunalului S-M, va admite propunerea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul S.M..

În baza art.234 şi următoarele Cod procedură penală, a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului O.I., fiul lui E. şi M., născut la data de xx.xx.xxxx în mun. O., jud. B., CNP xxxxxxxxxxxxx, aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ S.M.,  pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 19.04.2014 şi până la data de 18.05.2014, inclusiv.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi a Tribunalului S-M a reţinut următoarele:

Asupra propunerii de prelungire a duratei arestării preventive de faţă, s-a constatat următoarele:

Prin referatul cu propunere nr. 5/P/2014 din data de 10.04.2014, înregistrată pe rolul instanţei la data de 10.04.2014 sub dosar cu nr. de mai sus, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul S.M. a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului O.I., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 19.04.2014 până la data de 18.05.2014, inclusiv.

În susţinerea propunerii, s-a arătat că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare şi, pe baza a evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a mai arătat că, temeiurile care au determinat arestarea iniţială au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului respectiv că prelungirea măsurii arestării preventive a fost motivată de faptul că urmărirea penală este în desfăşurare iar cercetările ce se vor desfăşura în continuare vizează întocmirea şi depunerea expertizei medico legale dispusă prin rezoluţia motivată din data de 30.01.2014.

Alăturat propunerii a fost înaintat şi dosarul de urmărire penală nr. 5/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S.M., în copie certificată.

Examinând actele şi lucrările dosarului s-a constatat următoarele:

Prin ordonanţa nr.5/P/2014 din 19.01.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S.M. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul O.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 şi 2 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că la data de 18.01.2014, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla la domiciliul numitului M.G. din loc. G., jud. S.M., în urma unei altercaţii spontane cu numitul S.D., pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un cuţit în zona abdomenului. În urma leziunilor abdominale suferite victima S.D. a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, stabilindu-se că viaţa i-a fost pusă în primejdie.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.5/CC/20.01.2014 pronunţată de Tribunalul S.M., pentru o durată de 29 de zile, de la 20.01.2014 la 17.02.2014, fiind emis M.A.P. nr. 2/20.01.2014.

În cauză s-a constatat că au fost incidente dispoziţiile art. 143 şi ale art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală.

Ulterior, prin Încheierea nr. 3/CC/13.02.2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului S.M. s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv faţă de inculpatul O.I., în faza de urmărire penală cu încă 30 de zile, de la data de 18.02.2014 până la data de 19.03.2014, inclusiv, după care prin Încheierea penală nr. 8/12.03.2014 a fost din nou prelungită măsura arestului preventiv al inculpatului cu încă 30 de zile, de la data de 20.03.2014 până la data de 18.04.2014 inclusiv.

Potrivit art. 234 alin. (1) Cod procedură penală, „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”.

Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, s-a apreciat că aceasta a fost  întemeiată, întrucât s-au menţinut temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, temeiuri care se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 223 alin. 2 teza I Cod procedură penală.

Astfel, din probele administrate până în prezent a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul O.I. a fost autorul infracţiunii de tentativă de omor, comisă la data de 18.01.2014 în dauna numitului S.D. (chiar inculpatul recunoaşte fapta); măsura arestului preventiv a fost necesară pentru atingerea scopului măsurilor preventive respectiv al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, iar celelalte măsuri preventive cum sunt controlul judiciar şi arestul al domiciliu nu sunt suficiente pentru asigurarea aceluiaşi scop, cât timp infracţiunea a fost comisă în mediul apropiat inculpatului, asupra unui prieten mai vechi, pe fondul consumului de alcool şi al unei stări tensionate spontane.

De asemenea, s-a constatat că prelungirea măsurii arestării preventive a fost necesară în vederea finalizării actelor de urmărire penală, respectiv întocmirea raportului de constatare medico legală şi întocmirea rechizitoriului.

Buna credinţă a inculpatului decurgând din atitudinea manifestată de acesta pe parcursul urmăririi penale, recunoaşterea faptei comise, descrierea împrejurărilor în care aceasta s-a produs şi interesul manifestat pentru despăgubirea părţii vătămate, victimă a infracţiunii de tentativă de omor, nu au putut duce prin ele însele la concluzia că ar fi dispărut temeiurile iniţiale care au determinat arestarea inculpatului, urmând a fi avute în vedere cu ocazia judecării pe fond a cauzei.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat întemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul S.M., astfel că aceasta a fost admisă şi, în baza art. 234 şi urm. Cod procedură penală, a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului O.I. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.04.2014 până la 18.05.2014, inclusiv.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul O.I. solicitând admiterea acesteia.

Prin apărătorul său ales, inculpatul contestator a solicitat admiterea contestaţiei şi, în rejudecarea cererii, în principal s-a solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puţin restrictivă. S-a învederat instanţei că judecătorul de drepturi şi libertăţi a Tribunalului S-M a motivat în cadrul încheierii faptul că măsura arestului preventiv a fost necesară pentru atingerea scopului măsurilor preventive, respectiv al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Însă, din probele existente la dosar, nu a rezultat faptul că inculpatul ar pregăti comiterea unei noi infracţiuni, ci dimpotrivă, a fost deosebit de relevant faptul că inculpatul contestator s-a împăcat cu partea civilă, fapt ce a reieşit din încheierea contestată.

S-a adus la cunoştinţa instanţei că inculpatul contestator prezintă suficiente garanţii pentru a fi dispusă faţă de el cercetarea în stare de libertate, solicitând astfel a fi analizată toată starea de fapt, respectiv că incidentul dintre părţi a avut loc atunci când aceştia se aflau în stare de ebrietate.

Mai mult, s-a mai arătat instanţei că inculpatul contestator  se află în stare de arestare preventivă de o lungă perioadă de timp, timp în care  s-au administrat toate probele, acesta s-a predat de bună voie, s-a împăcat cu partea civilă şi toate aceste elemente nu fac altceva decât să demonstreze faptul că inculpatul contestator nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, ci, dimpotrivă, faţă de el, se poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură mai puţin restrictivă.

Curtea, examinând încheierea contestată, în raport de situaţia de fapt reţinută, de actele şi lucrările dosarului şi de criticile invocate constată următoarele:

Faţă de inculpatul contestator O.I. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor. S-a reţinut că la data de 18.01.2014, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla la domiciliul numitului M.G. din loc. G., jud. S.M., în urma unei altercaţii spontane cu numitul S.D., pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un cuţit în zona abdomenului. În urma leziunilor abdominale suferite victima S.D. a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, stabilindu-se că viaţa i-a fost pusă în primejdie. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.5/CC/20.01.2014 pronunţată de Tribunalul S.M., pentru o durată de 29 de zile, de la 20.01.2014 la 17.02.2014, fiind emis M.A.P. nr. 2/20.01.2014, ulterior, faţă de inculpatul contestator O.I. dispunându-se prelungirea măsurii arestului preventiv.

S-a reţinut ca temei al prelungirii aretării preventive dispoziţiile articolului 223 alineatul 2 teza I din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, măsura preventivă se înlocuieşte cu o măsura preventivă mai uşoară dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei  procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Evaluând cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puţin restrictivă, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus arătate, curtea apreciază ca aceasta este fondată, în speţă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, iar măsura controlului judiciar este suficienta pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Astfel, din probele administrate până in prezent, în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă ca inculpatul contestator este autorul infracţiunii de tentativă de omor săvârşită în data de 18.01.2014 în dauna numitului S.D.

Curtea reţine totodată că, în acest moment, nu există probe la dosarul cauzei din care sa rezulte ca inculpatul ar avea intenţia să se sustragă de la procedura judiciara care se desfăşoară faţă de el, interesul său fiind acela de a se prezenta in fata instanţei şi a-şi exercita drepturile conferite de lege.

Într-adevăr, infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul contestator constituie o infracţiune gravă, însă potrivit practicii CEDO (hotărârea în cauza B` contra Austria) instanţa este obligată ca aprecierea în concret a pericolului pe care l-ar prezenta punerea în libertate a acestuia să nu se facă exclusiv în funcţie de gravitatea faptei şi a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. Evaluarea pericolului prin raportarea exclusiv la gravitatea faptei şi a pedepsei prevăzute de lege ar elimina de plano posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o alta măsura preventiva dintre cele prevăzute de codul de procedura penală.

Mai mult, motivarea judecătorului de drepturi şi libertăţi a Tribunalului S-M conform căreia prelungirea măsurii arestului preventiv este necesară în vederea finalizării  actelor de urmărire penală, respectiv întocmirea raportului de constatare medico-legală şi întocmirea rechizitoriului nu poate fi primită datorită bunei-credinţe a inculpatului şi recunoaşterii împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea.

De asemenea, se constată că inculpatul contestator s-a împăcat cu partea civilă S.D., interesul primului în despăgubirea părţii civile reprezintă un motiv în plus care conduce la concluzia că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi la prelungirea acesteia nu mai subzistă.

 În ceea ce priveşte pericolul concret pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică, Curtea consideră că la aprecierea acestuia pentru ordinea publică trebuie verificate o serie de alte aspecte relevante precum caracterul individului sau al inculpatului, moralitatea sa, antecedentele penale, profesia, domiciliul, starea materială, gradul de integrare socială, faptul dacă are sau nu are loc de muncă, natura infracţiunilor şi ecoul produs de acesta în rândul opiniei publice.

Analizând aceste criterii şi, ţinând cont şi de faptul că, faţă de inculpatul contestator O.I. a mai fost prelungită  măsura arestării preventive, în baza art.425/1 alin.7 punctul 2 litera a Codului de procedură penală  raportat la 242 alineatul 2 Cod procedură penală a admis contestaţia formulată de inculpatul O.I. împotriva încheierii penale nr. 19/JDL din data de 14.04.2014 dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul S-M, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte dispoziţia privind prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 de zile.

În baza art. 242 alin.2 Cod procedură penală a admis cererea formulată de inculpat şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, începând cu data de 18.04.2014.

În baza art. 215 alin. 1 Cod de procedură penală a impus inculpatului respectarea următoarelor obligaţii pe durata măsurii: să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară  ori la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau in faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; să se prezinte la organul judiciar desemnat de IPJ V. cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligaţii: să nu depăşească limita teritorială ¬¬¬¬¬¬a României, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar; să comunice periodic, respectiv lunar informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

 S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.I. dacă nu este arestat in altă cauză.

In baza art.221 alin.4 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

In baza art.221 alin.8 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea copiei încheierii la I.P.J V., Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor V. şi Politiei de Frontieră Române.

În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare