Împacarea partilor înlatura raspunderea penala

DREPT PENAL

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala

DECIZIA PENALA NR. 5/ A/ 06 ianuarie 2015

Dosar nr. 758/177/2013

CURTEA DE APEL ORADEA

Sectia penala si pentru cauze cu minori

În apelul declarat de partea civila I.L. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 si art.5 Cod penal.

Potrivit art. 180 alin. 4 din Codul penal anterior, retinut în mod corect de instanta de fond ca fiind legea penala mai favorabila aplicabila în cauza, împacarea partilor înlatura raspunderea penala în cazul infractiunii de lovire si alte violente. În sedinta publica din data de 6.01.2015 partea civila si inculpatul R.R., prezenti în fata instantei au aratat ca s-au împacat.

Prin sentinta penala nr.108 din 08 iulie 2014 pronuntata de Judecatoria Alesd, în baza art. 5 Cod penal, vazând si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, s-a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatului R. R., în mod global, este mai favorabila legea penala veche.

În baza art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. R., pentru savârsirea infractiunii de loviri sau alte violente, la o pedeapsa principala de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal, pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 81 Cod penal de la 1969, art.71 alin. 5 Cod penal de la 1969, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal de la 1969.

În baza art. 359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind revocarea suspendarii executarii pedepsei.

II. În baza art. 5 Cod penal, vazând si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, s-a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatului C. A., în mod global, este mai favorabila legea penala veche.

În baza art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. A., pentru savârsirea infractiunii de loviri sau alte violente, la o pedeapsa principala de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal, pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 81 Cod penal de la 1969, art.71 alin. 5 Cod penal de la 1969, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 5 luni, stabilit conform art.82 Cod penal de la 1969.

În baza art. 359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind revocarea suspendarii executarii pedepsei.

III. În baza art. 5 Cod penal, vazând si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, s-a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatului C. C.Z., în mod global, este mai favorabila legea penala veche.

În baza art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. C.Z., pentru savârsirea infractiunii de loviri sau alte violente, la o pedeapsa principala de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal, pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 81 Cod penal de la 1969, art.71 alin. 5 Cod penal de la 1969, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 5 luni, stabilit conform art.82 Cod penal de la 1969.

În baza art. 359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind revocarea suspendarii executarii pedepsei.

În baza art. 19 din Codul de procedura penala, raportat la art. 397 al 1 din Codul de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, au fost obligati inculpatii R. R., C. A. si C. C.Z., în solidar, sa plateasca partii civile I. L. suma de 378 lei cu titlu de materiale si suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretentiilor solicitate de partea civila ca neîntemeiate.

În baza art. 274 alin. 2 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii la plata sumei de câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 276 al.4 din Codul de procedura penala, au fost obligati inculpatii în solidar la plata cheltuielilor judiciare în favoarea partii civile I. L. în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Alesd din data de 24.04.2013, înregistrat la instanta la data de 24.04.2013, au fost trimisi în judecata inculpatii R. R., C. A. si C. C.Z., fiind acuzati de savârsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal, constând în aceea ca la data de 10.11.2012 i-au aplicat persoanei vatamate I. L. mai multe lovituri, cauzându-i leziuni pentru vindecarea carora au fost necesare un nr. de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Audiati fiind în cursul urmaririi penale, inculpatul R. R. a recunoscut ca a lovit-o pe persoana vatamata cu pumnul în fata, deoarece a fost lovit cu un fier peste cap de catre aceasta, însa inculpatii C. A. si C. C.Z. nu au recunoscut comiterea faptei, aratând ca doar R. R. l-a lovit cu un pumn în fata si cu piciorul în abdomen.

În cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul R. R. a recunoscut ca a lovit-o pe persoana vatamata cu palma peste fata si cu piciorul în genunchi, însa doar dupa ce aceasta l-a lovit pe el, precizând ca ceilalti doi inculpati nu au lovit-o pe persoana vatamata. Inculpatii C. A. si C. C.Z. nu au recunoscut savârsirea faptei.

Persoana vatamata I. L. s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 10.000 lei, din care suma de 5.000 lei daune materiale si suma de 5.000 lei daune morale.(fila 76 dosar)

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut în fapt urmatoarele:

La data de 12.11.2012 la Postul de politie Borod a fost înregistrata plângerea partii vatamate I. L., prin care reclama faptul ca în data de 10.11.2012 în timp ce se deplasa pe strada în loc. Borod a fost batut cu pumnii si picioarele de catre inculpatul R. R., C. A. si C. C.Z., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. xxxx/IIa/1293 din 1.11.2012, zile care au fost modificate la 16-18 prin completarea la certificatul medico legal din data de 19.12.2012.

Din probele administrate în cauza s-a retinut ca la data de 10.11.2012, persoana vatamata împreuna cu numitii C. C. si C. J.M. se deplasau cu camionul condus de numitul C. C. prin loc. Borod când în fata magazinului ABC „F. si C." i-au vazut pe inculpatii R. R., C. A. si C. C.Z.. C. J.M. i-a cerut soferului sa opreasca pentru a discuta ceva cu inculpatul R. R.. Când C. J.M. a coborât jos din camion si dupa o scurta discutie cu inculpatul R. R. legata de restituirea unei sume de bani, toti cei trei inculpati au tabarât asupra lui C. J.M., lovindu-l cu pumnii si picioarele, C. A. având în mâna un briceag închis cu care 1-a lovit peste fata.

Persoana vatamata I. L., vazând agresiunile exercitate asupra lui C. J.M., a coborât din camion cerându-le celor trei sa nu-1 mai loveasca, moment în care inculpatii R. R., C. A. si C. C.Z. l-au lovit cu pumnii în fata, iar dupa ce a cazut jos si cu picioarele, mai mult în zona abdomenului si a capului. Victimele au scapat de agresori reusind sa urce în camion si deplasându-se astfel de la fata locului.

Martorul C. J.M. a declarat ca partea vatamata a coborât din camion si le-a cerut celor trei agresori sa nu-1 mai loveasca pe martor, motiv pentru care a fost lovit cu pumnii si picioarele de catre R. R. si C. C.Z.. În acest timp C. A. venea spre el amenintându-1 cu un cutit, fiind preocupat sa se apere. A declarat martorul ca persoana vatamata I. L. nu a lovit pe nici unul dintre inculpati. Dupa ce au plecat de la fata locului, în padure, persoana vatamata acuza dureri la cap si în zona intima, simtindu-se rau, spunând ca a fost lovit de catre toti cei trei inculpati.

Martorul C. C. a ramas în camion pe durata altercatiei si 1-a vazut pe inculpatul C. A. când a lovit-o pe persoana vatamata cu palma peste obrazul si urechea stânga, vrând sa dea si inculpatul C. C.Z., vazându-1 si pe inculpatul R. R. când 1-a lovit. Ulterior, persoana vatamata i-a spus ca a fost batut de toti trei inculpatii, fiind umflat la fata si acuzând dureri în zona intima.

Fata de cele de mai sus, din coroborarea mijloacelor de proba administrate în cauza, respectiv declaratia persoanei vatamate, declaratiile martorilor C. J.M., C. C., I. M., B. F. si B L.L.E., continutul certificatului medico legal nr. xxxx/Ia/1293 din 19.12.2012 emis de Serviciul de medicina legala Bihor, procesele-verbale de confruntare, declaratiile inculpatilor, instanta a constatat ca vinovatia inculpatilor a fost pe deplin dovedita.

Având în vedere succesiunea de legi penale intervenite în cursul procedurii penale desfasurate fata de inculpati, instanta vazând dispozitiile art. 5 din Codul penal, precum si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatilor R. R., C. A. si C. C.Z., în mod global, pe fiecare caz în parte, este mai favorabila legea penala veche. Aceasta pentru ca inculpatilor li se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei conform art. 81, 82 din Codul penal de la 1969.

La verificarea incidentei legii penale mai favorabile, într-o prima etapa, instanta analizeaza corespondenta dintre încadrarile juridice valabile pâna la momentul intrarii în vigoare a noilor legi si încadrarile juridice din legea noua, precum si limitele de pedeapsa prevazute în legile succesive.

În acest sens, s-a retinut în concret ca pentru infractiunea de lovire sau alte violente instanta a retinut dispozitiile art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, desi limitele de pedeapsa cu închisoare sunt aceleasi si la art. 193 alin.1 din Codul penal.

La stabilirea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere modul de individualizare judiciara a executarii pedepsei inculpatilor, fata de dispozitiile art. 16 alin 2 din Legea nr. 187/2012, care chiar daca nu fac referire la suspendarea conditionata, ci doar la cea sub supraveghere, prin extindere, vorbeste si despre aceasta, conform caruia, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea executarii pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanta a avut în vedere sfera obligatiilor impuse condamnatului si efectele suspendarii potrivit legilor succesive, cu prioritate fata de durata termenului de încercare sau supraveghere. Fata de aceste criterii, instanta a retinut ca fiind mai favorabila pentru inculpati legea penala veche, pentru ca permite suspendarea conditionata a executarii pedepsei, spre deosebire de Codul penal în vigoare, care nu mai reglementeaza o astfel de institutie

Potrivit noului Cod penal, inculpatul trebuie sa-si manifeste disponibilitatea de a presta munca în folosul comunitatii pentru a se putea dispune amânarea aplicarii pedepsei ori suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei si ar trebui sa se supuna si unor masuri de supraveghere obligatorii sau chiar unor obligatii suplimentare, în conditiile stabilite de instanta.

În privinta pedepselor accesorii si complementare, instanta a facut aplicarea art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012, conform caruia în cazul succesiunii de legi penale intervenite pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila în raport cu infractiunea comisa.

I. Prin urmare, în baza art. 5 Cod penal, vazând si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, instanta a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatului R. R., în mod global, este mai favorabila legea penala veche.

În drept, fapta inculpatului R. R., astfel cum a fost descrisa mai sus, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 5 Cod penal, text de lege în baza caruia, instanta l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa principala de: 6 luni închisoare.

La stabilirea si individualizarea pedepsei, instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 din Codul penal de la 1969, limitele de pedeapsa stabilite de lege pentru infractiunea savârsita, fapta comisa de inculpat, pericolul social concret al acesteia, împrejurarile în care fapta a fost comisa, urmarile produse, existenta antecedentelor penale în ceea ce îl priveste pe inculpat.

În baza art.12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 si art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal din 1969 pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.

Apreciind ca nu se impune privarea de libertate a inculpatului, considerând ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, existând posibilitati de îndreptare si reintegrare sociala, instanta, în baza art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În baza art. 359 Cod procedura penala de la 1969, instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind situatiile care atrag revocarea suspendarii conditionate.

II. În baza art. 5 Cod penal, vazând si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, instanta a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatului C. A. în mod global, este mai favorabila legea penala veche.

În drept, fapta inculpatului C. A., astfel cum a fost descrisa mai sus, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 5 Cod penal, text de lege în baza caruia, instanta l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa principala de: 5 luni închisoare.

La stabilirea si individualizarea pedepsei, instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 din Codul penal de la 1969, limitele de pedeapsa stabilite de lege pentru infractiunea savârsita, fapta comisa de inculpat, pericolul social concret al acesteia, împrejurarile în care fapta a fost comisa, urmarile produse, lipsa antecedentelor penale în ceea ce îl priveste pe inculpat.

În baza art.12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 si art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal din 1969 pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.

Apreciind ca nu se impune privarea de libertate a inculpatului, considerând ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, existând posibilitati de îndreptare si reintegrare sociala, instanta, în baza art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 5 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În baza art. 359 Cod procedura penala de la 1969, instanta a atras atentia inculpatului C. A. asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind situatiile care atrag revocarea suspendarii conditionate.

III. În baza art. 5 Cod penal, vazând si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, instanta a constatat ca, în ce priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatului C. C.Z., în mod global, este mai favorabila legea penala veche.

În drept, fapta inculpatului C. C.Z., astfel cum a fost descrisa mai sus, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 5 Cod penal, text de lege în baza caruia, instanta l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa principala de: 5 luni închisoare.

La stabilirea si individualizarea pedepsei, instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 din Codul penal de la 1969, limitele de pedeapsa stabilite de lege pentru infractiunea savârsita, fapta comisa de inculpat, pericolul social concret al acesteia, împrejurarile în care fapta a fost comisa, urmarile produse, lipsa antecedentelor penale în ceea ce îl priveste pe inculpat.

În baza art.12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 si art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal din 1969 pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.

Apreciind ca nu se impune privarea de libertate a inculpatului, considerând ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, existând posibilitati de îndreptare si reintegrare sociala, instanta, în baza art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 5 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În baza art. 359 Cod procedura penala de la 1969, instanta a atras atentia inculpatului C. A. asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind situatiile care atrag revocarea suspendarii conditionate.

Sub aspectul laturii civile, instanta a retinut ca potrivit art. 1357 Cod civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Legea civila nu distinge sub aspectul naturii prejudiciului, prin urmare trebuie admis ca o reparare integrala a prejudiciului vizeaza atât prejudiciul material, cât si cel moral.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea civila I. L., instanta a retinut, din actele medicale depuse la dosar si din declaratiile martorilor I. M., B. F. si B L.L.E. ca s-au efectuat de catre partea civila 3 drumuri la Oradea pentru consultatii la medical specialist, contravaloarea acestora fiind de 300 lei. De asemenea, în dosarul de urmarire penala s-au depus de partea civila certificatele medico legale nr. xxxx/IIa/1293 din 1.11.2012 si din data de 19.12.2012 emise de Serviciul de medicina legala Bihor, contravaloarea eliberarii acestora fiind de 78 lei.

În ceea ce priveste restul solicitarilor formulate de catre partea civila, privind contravaloarea consultatiilor medicale suportate de partea civila, a medicamentelor si a transportului efectuat la Cluj-Napoca, instanta le-a respins ca neîntemeiate, câta vreme partea civila nu a depus la dosar în probatiune bonurile fiscale eliberate cu ocazia efectuarii consultatiilor medicale si a achizitionarii medicamentelor prescrise si nu a facut dovada faptului ca a efectuat drumuri la Cluj-Napoca pentru consultatii.

Prin urmare, în baza art. 19 din Codul de procedura penala, raportat la art. 397 al 1 din Codul de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, au fost obligati inculpatii R. R., C. A. si C. C.Z., în solidar, sa plateasca partii civile I. L. suma de 378 lei cu titlu de materiale, respingând restul pretentiilor solicitate de partea civila ca neîntemeiate.

Referitor la daunele morale solicitate de partea civila, instanta, constatând ca fapta inculpatilor a produs un prejudiciu moral, raportat la trauma suferita de partea civila ca urmare a savârsirii infractiunii, tinând cont de zilele de îngrijiri necesare pentru vindecare, a admis în parte cererea în despagubiri formulata si, în baza art. 19 din Codul de procedura penala, raportat la art. 397 alineatul 1 din Codul de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, au fost obligati inculpatii la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul daunelor morale solicitate.

În stabilirea cuantumului instanta a avut în vedere faptul ca repararea integrala a prejudiciului moral nu poate avea decât un caracter aproximativ, însa sumele acordate cu acest titlu nu trebuie sa reprezinte nici masuri excesive pentru autorul pagubei si nici venituri nejustificate pentru persoana lezata.

În baza art. 274 alin. 2 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii la plata sumei de câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 276 al.4 din Codul de procedura penala, au fost obligati inculpatii în solidar la plata cheltuielilor judiciare în favoarea partii civile I. L. în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitantei depuse la dosar la fila 66.

Împotriva sentintei penale mai sus aratate a formulat apel partea civila I. L., solicitând admiterea acestuia, desfiintarea sentintei apelate în sensul încetarii procesului penal pornit împotriva inculpatului R. R..

În motivarea apelului penal partea civila a aratat ca s-a împacat cu inculpatul R. R..

Examinând sentinta apelata din oficiu si prin prisma motivelor invocate curtea a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Alesd din data de 24.04.2013, înregistrat la instanta la data de 24.04.2013, au fost trimisi în judecata inculpatii R. R., C. A. si C. C.Z., fiind acuzati de savârsirea infractiunii prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, constând în aceea ca la data de 10.11.2012 i-au aplicat persoanei vatamate I. L. mai multe lovituri, cauzându-i leziuni pentru vindecarea carora au fost necesare un nr. de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Prin sentinta penala apelata au fost condamnati inculpatii pentru comiterea infractiunii de lovire, fiind totodata obligati la plata de despagubiri civile în favoarea partii civile I. L..

Potrivit art. 180 alin. 4 din Codul penal anterior, retinut în mod corect de instanta de fond ca fiind legea penala mai favorabila aplicabila în cauza, împacarea partilor înlatura raspunderea penala în cazul infractiunii de lovire si alte violente.

Potrivit art. 132 alin. 2 Cod penal 1969 împacarea este personala si produce efecte numai daca intervine pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.

În sedinta publica din data de 6.01.2015 partea civila si inculpatul R. R., prezenti în fata instantei au aratat ca s-au împacat.

Având în vedere starea de fapt si considerentele mai sus expuse curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala a admis apelul penal declarat de partea civila I. L. împotriva sentintei penale nr.108 din 8.07.2014 pronuntata de Judecatoria Alesd, pe care a desfiintat-o în sensul ca:

A înlaturat dispozitiile privind condamnarea inculpatului R. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal pentru comiterea infractiunii prevazuta de art.180 alin.2 Cod penal din 1969 si art.5 Cod penal.

În baza art. 396 alin.6 Cod procedura penala raportat la art.16 lit. g) Cod procedura penala cu referire la art.180 alin.4 Cod penal 1969 a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului R. R. pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 180 alin.2 Cod penal din 1969 si art.5 Cod penal.

A înlaturat dispozitia privind obligarea inculpatului R. R. la plata despagubirilor civile acordate partii civile I. L..

În baza art.397 Cod procedura penala raportat la art.25 alin.5 Cod procedura penala a lasat nesolutionata actiunea civila formulata cu privire la inculpatul R. R..

A mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia urmând ca onorariul aparatorului desemnat din oficiu, avocat C. M., în suma de 200 lei, sa fie achitat din fondurile Ministerului Justitiei conform delegatiei nr. xxxx/10.12.2014.

Domenii speta

Spete similare