Aplicarea legii penale mai favorabile. art. 6 cod penal

DREPT PENAL

APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE. ART. 6 COD PENAL

DECIZIA  PENALĂ NR. 105/C/17 iulie 2014

Dosar nr. 1361/111/2014

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În contestaţia condamnatului C. C.V., baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de condamnat de aplicare a legii penale mai favorabile. S-a constatat incidenţa art. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală  nr. 74/24.03.1011 pronunţată de Tribunalul B., definitivă.

Referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de complicitate înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal 1968, analizată în individualitatea ei, curtea a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege este cel de 5 ani închisoare, ceea ce înseamnă că pedeapsa de 10 ani închisoare trebuie să fie redusă la 5 ani închisoare, dar având în vedere şi starea de recidivă a condamnatului – dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate – i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 7 ani 6 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 184 din 19.03.2014 pronunţată de Tribunalul B., în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod de procedură penală, a respins cererea formulată de către condamnatul C. C.V., născut la xx.xx.xxxx, fiul lui M. şi M., CNP xxxxxxxxxxxxx, deţinut în Penitenciarul O., vizând aplicarea legii penale mai favorabile.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală a obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul B. a reţinut următoarele:

Petentul se aflăîn prezent în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 74/2011 pronunţată de către Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr. 1757/2013 a I.C.C.J., prin care s-a dispus condamnarea deţinutului C. C.V. la pedeapsa închisorii de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I, b), c) Cod penal pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. b Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut că art. 6 alin 1 Cod penal devine aplicabil când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Pentru a se verifica dacă „sancţiunea aplicată” depăşeşte „maximul special” prevăzut de legea nouă, se analizează într-o primă etapă fiecare din pedepsele componente prin raportare la maximul special prevăzut pentru fiecare din acestea în legea nouă, după care se analizează, prin raportare la situaţia juridică a condamnatului, regimul sancţionator prevăzut în legea nouă.

Art. 6 alin 1 Cod penal devine aplicabil numai în situaţia în care, în baza acestui regim sancţionator, pedeapsa ce i-ar fi aplicată condamnatului potrivit legii noi – pedeapsă care reprezintă „maximul special” prevăzut de legea nouă, la care face referire art. 6 – ar fi mai uşoară.

Într-o astfel de ipoteză, se face aplicarea legii noi atât în privinţa pedepselor componente (care, după caz vor fi reduse la maximul prevăzut de legea nouă), cât şi în privinţa regimului sancţionator aplicabil acestor pedepse (după caz, concurs, recidivă, pluralitate intermediară, etc.).

În speţă, Tribunalul B. a reţinut că infracţiunea de înşelăciune se regăseşte în art. 244 alin. 2 Cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani, însă în sarcina condamnatului s-a reţinut şi forma continuată a săvârşirii infracţiunii precum şi starea de recidivă postexecutorie. În noul Cod penal forma continuată a infracţiunii este reglementată în art. 36 alin. 1 în care se specifică cum că maximul special se poate majora cu cel mult 3 ani, iar starea de recidivă postexecutorie este prevăzută în art. 43 alin. 5 unde se stipulează că limitele speciale se majorează cu jumătate, situaţie în care limita maximă a pedepsei de care trebuie să ţină seama instanţa pentru a aprecia asupra incidenţei legii penale mai favorabile este de 12 ani, caz în care cererea condamnatului este neîntemeiată.

Tribunalul B. a reţinut că nu este incidentă legea penală mai favorabilă nici în cazul pedepselor stabilite şi a rezultantei aplicate prin sentinţa penală nr. 1083/2007 pronunţată de către Judecătoria O., definitivă prin decizia penală nr. 1120/2011 a Curţii de Apel O. Prin această hotărâre s-a dispus condamnarea petentului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare şi contopirea acesteia cu pedepsele de 2 ani 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 903/2003 a Judecătoriei O., aplicându-se rezultanta de 4 ani închisoare.

În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1968, instanţa de fond a reţinut că deşi aceasta nu mai este prevăzută în noua reglementare, fapta condamnatului se regăseşte în forma infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 Cod penal. Tribunalul B. a reţinut că nu trebuie confundată această infracţiune cu cea prevăzuta de art. 7 Legea 39/2003 (abrogat prin intrarea noului Cod penal), în condiţiile în care legiuitorul a urmărit prin noul text să se renunţe la paralelismul existent anterior între textele care reglementau acelaşi gen de fapte – grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă, în favoarea instituirii unei incriminări cadru. Ca atare, instanţa de fond a reţinut că fapta petentului de a se fi asociat cu mai mult de 3 inculpaţi pentru a comite infracţiuni de evaziune fiscală, grup în cadrul căruia fiecare dintre ei avea un rol bine stabilit implicând inclusiv mai multe societăţi comerciale, în baza unei înţelegeri anterioare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 Cod penal. De altfel, relevant pentru caracteristicile asocierii reţinute a fost şi consemnarea în considerentele hotărârii instanţei de fond a expresiilor „un plan infracţional bine conceput”, „grup infracţional”.

Tribunalul B. a reţinut că nici pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni de evaziune fiscală mai sus arătate sau pentru infracţiunea de evaziune aplicată prin sentinţa penală nr. 159/2011 pronunţată de către Tribunalul B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20/A/2012 a Curţii de Apel O., nu depăşesc maximul prevăzut de legea nouă, cu atât mai mult cu cât reţinerea stării de recidivă sau concursul de infracţiuni prevăzut de noul Cod penal ar atrage chiar un regim sancţionator mai grav.

Tribunalul B. a reţinut că nu este aplicabilă legea penală mai favorabilă nici în privinţa pedepselor complementare al căror conţinut se regăseşte în legea nouă în art. 66 Cod penal, iar cuantumul lor nu depăşeşte maximul prevăzut de aceeaşi lege nouă.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod de procedură penală, s-a respins cererea formulată de către condamnatul C. C.V. deţinut în Penitenciarul O., vizând aplicarea legii penale mai favorabile, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală  fost  obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat contestaţie condamnatul C. C.V.. Acesta  a solicitat admiterea contestaţiei şi în rejudecare desfiinţarea hotărârii primei instanţe, invocând prevederile art. 6 Cod penal, art. 23 din Legea nr. 255/2013, art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, art. 187 Cod penal, decizia nr. 7 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din dosar nr. 8/1/20214/HP. Arată că potrivit art. 187 Cod penal  pedeapsa aplicată este echivalentă cu pedeapsa ce încriminează fapta în forma consumată fără cauze de reducere sau agravare a pedepsei. Menţionează că pedeapsa aplicată potrivit vechiului Cod penal este de 10 ani închisoare iar cea potrivit noului Cod penal - art. 244 alin 1, 2 este de la 1-5 ani închisoare, instanţa trebuind să se raporteze la limitele de pedeapsă fără a lua în cauză recidiva şi formele agravate. Arată că infracţiunea a fost săvârşită în forma continuată şi cu reţinerea recidivei, hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în data de 19.03.2014, iar în 26.05.2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7 dată în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept arată că nu se iau în considerare agravanta prevăzută de forma continuată a infracţiunii potrivit căreia la maximul special se poate adăuga un spor de 3 ani închisoare. Arată că prima instanţă a stabilit că pedeapsa potrivit noului Cod penal pedeapsa este de la 1-5 ani închisoare, a adăugat la maximul de 5 ani 3 ani închisoare pentru forma continuată a infracţiunii şi a calculat recidiva ajungând la o pedeapsă de 12 ani închisoare, considerând în mod eronat că limita de 10 ani închisoare se încadrează în acest cuantum. Arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lămurit în această privinţă că instanţa trebuie să se raporteze la textul de bază al infracţiunii nu la cauze de agravare. Solicită reducerea pedepsei la maximul de 5 ani prevăzut de noul Cod penal iar în subsidiar reducerea pedepsei de 10 ani închisoare la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni.

Examinând sentinţa contestată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 74/2011 pronunţată de către Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr. 1757/2013 a ICCJ, s-a dispus condamnarea deţinutului C. C.V. la pedeapsa închisorii de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I, b), c) Cod penal pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 şi art. 37 lit. b Cod penal 1968.

Potrivit art. 6 alineat 1 Cod penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Prin decizia nr. 1/14.04.2014 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 Cod penal cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă, se verifică dacă  pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.

Apoi, prin decizia nr. 7 se arată că prin sintagma maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea comisă se înţelege maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune fără luarea în considerare a cauzelor de majorare a pedepsei prevăzute pentru infracţiunea continuată.

Referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de complicitate înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal 1968, analizată în individualitatea ei, curtea a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege este cel de 5 ani închisoare, ceea ce înseamnă că pedeapsa de 10 ani închisoare trebuie să fie redusă la 5 ani închisoare, dar având în vedere şi starea de recidivă a condamnatului – dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate – i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 7 ani 6 luni închisoare.

Astfel fiind, Curtea, în baza  art.  425/1 alineat 7 punctul 2 litera a) Cod procedură penală a admis contestaţia formulată de condamnatul C. C.V., fiul lui M. şi al lui M., născut la xx xxxxx xxxx, aflat în prezent în Penitenciarul O., împotriva sentinţei penale nr. 184/P/19 martie 2014 pronunţată de Tribunalul B., pe care a desfiinţat-o în totalitate şi, în consecinţă, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, a admis cererea formulată de condamnatul C. C.V. de aplicare a legii penale mai favorabile.

S-a constatat incidenţa art. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală  nr. 74/24.03.1011 pronunţată de Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr. 1757/23.05.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru comiterea infracţiunii de complicitate înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alineat 1, 2, 3 şi 5 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal 1968 şi art. 37 litera b) Cod penal 1968, respectiv prevăzută şi pedepsită de art. 48 Cod penal raportat la art. 244 alineat 1, 2 Cod penal raportat la art. 43 alineat 5 Cod penal, pe care a redus-o până la 7 ani 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata perioadei executate de la data de 26.11.2013 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 107/2011 din 24.05.2013 emis în baza sentinţei penale nr. 74/24.03.1011 pronunţată de Tribunalul B. şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 275 alineat 3 Cod procedura penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare