Faliment. Aspecte legate de înscrierea creanţelor bugetare în tabelul de obligaţii al debitoarei. Verificarea creanţelor

•Legea nr. 85/2006 rep. – art. 66 alin. 2

•O.G. nr. 92/2003 rep. – art. 205 şi următoarele

-  art. 141 alin. 2

•Contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe

Inadmisibilitatea contestaţiei vizând aspecte legate de calculul creanţei bugetare cuprinse în decizia emisă în temeiul O.G. nr. 92/2003 şi necontestată în căile administrative de atac.

Incidenţa art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 are semnificaţia exceptării creanţei cuprinse în decizia neatacată de la verificarea lichidatorului judiciar şi a judecătorului sindic.

Deliberând asupra recursului de faţă, Curtea a constatat că prin Sentinţa nr. 253 din 24.2.2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş s-a admis contestaţia formulată de creditoarea S.C. D. R. S.R.L., prin administratorul special C. V. împotriva tabelului suplimentar de obligaţii întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei S.C. D. R. S.R.L., de către lichidatorul judiciar R. IPURL şi, în consecinţă, s-a dispus înlăturarea creanţei în cuantum de 4.385.225 lei înscrisă în favoarea creditoarei D.G.F.P. Mureş, reprezentând accesorii instituite prin Decizia nr. 570/2011 din tabelul suplimentar de obligaţii. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus întocmirea de către lichidator a tabelului definitiv consolidat potrivit celor de mai sus şi înregistrarea acesteia la Tribunal în vederea afişării acesteia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că împotriva debitoarei falite S.C. D. R. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenţei la data de 22 iunie 2010 prin încheierea nr. 321/C/2010, iar prin sentinţa nr.1530/27.10.2011 s-a dispus intrarea în faliment a acesteia. Prin declaraţia de creanţă nr. 57619/06.12.2011, creditoarea Direcţia Generală a  Finanţelor Publice Mureş a solicitat instanţei admiterea creanţei suplimentare În cuantum de 59.025.566 lei reprezentând obligaţii faţă de bugetul general consolidat al statului compusă din:

-8.135.725 lei reprezentând obligaţii la bugetul general consolidat al statului înregistrate de la data deschiderii procedurii generale a insolvenţei şi până la data deschiderii procedurii falimentului;

-4.385.225 lei reprezentând accesorii instituite prin Decizia de calcul accesorii nr. 570/29.11.2011 calculate pentru perioada 22.06.2010-27.10.2011;

-42.134 lei reprezentând debite declarate pentru luna octombrie 2011 cu termen de plata 25.11.2011;

-46.462.482 lei reprezentând accize pentru alcool etilic conform Deciziei de impunere nr.17.593/30.09.2011 cu termen de plată 05.11.2011.

Ţinând cont de dispoziţiile art. 41 alin. 1 şi 3 din Legea 85/2006 şi art. 1221 din O.G.92/2003 judecătorul sindic a reţinut că, creanţa fiscală pentru care s-au calculat accesoriile sunt născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, astfel că pentru aceste creanţe nu se pot calcula accesorii. S-a mai observat că planul de reorganizare judiciară propus de debitoare a eşuat, considerent pentru care se aplică dispoziţiile art. 41 alin. 1 din Legea 85/2006, iar pe de altă parte, planul de reorganizare judiciară nu prevedea plata accesoriilor pentru creanţele bugetare.

Referitor la susţinerile creditoarei privind inadmisibilitatea contestaţiei sub aspectul exceptării creanţei declarate de acest creditor pentru considerentul că aceasta a fost cuprins într-un titlu executoriu care putea fi contestat numai potrivit dispoziţiilor legii speciale, judecătorul sindic a reţinut că această susţinere este lipsită de suport legal faţă de dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora nu sunt supuse procedurii de verificare creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Judecătorul sindic a arătat că textul de lege invocat instituie o dublă condiţie: pe de o parte creanţa trebuie să fie o creanţă bugetară cuprins într-un titlu executoriu, iar pe de altă parte acest titlu să nu fi fost contestat în termenul prevăzut de legea specială, presupunându-se astfel că termenul de contestare prevăzut de legea specială a expirat. S-a reţinut că, creanţa invocată de creditoare rezultă din Decizia de calcul accesorii nr. 570/29.11.2011, în temeiul căreia s-a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de obligaţii prin declaraţia de creanţă înregistrată la data de 06.12.2011. Procedura falimentului faţă de debitoare a fost deschisă la data de 27 octombrie 2011, stabilindu-se termenul de înregistrare a creanţelor născute după data deschiderii procedurii la data de 12 decembrie, context în care s-a apreciat că creanţa creditoarei D.G.F.P. Mureş nu întruneşte ambele condiţii prevăzute de art. 66 alin. 2 din Legea 85/2006 pentru a fi exclusă de la verificare având în vedere faptul că la data înregistrării declaraţiei de creanţă termenul pentru promovarea contestaţiei potrivit prevederilor art.207 din O.G.92/2003 nu a expirat. În consecinţă, având în vedere data emiterii deciziei sus menţionate la data stabilită pentru înregistrarea declaraţiilor de creanţă pentru creanţele născute după deschiderea procedurii, debitoarea era în termenul de contestare a acestei decizii potrivit dispoziţiilor  art. 207 alin. 1 din O.G. 92/2003, considerent pentru care s-a reţinut că această creanţă nu este exclusă de la verificarea lichidatorului iar contestaţia vizând această verificare nu este inadmisibilă.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea contestaţiei formulate, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii în tabelul suplimentar de creanţe a sumei de 4.382.225 lei.

În susţinerea recursului s-a arătat că sentinţa atacată este rezultatul greşitei aplicări a legii, raportat la motivele invocate de către contestatoare precum şi la situaţia de fapt din speţă, în condiţiile în care debitoarea avea posibilitatea, nemulţumită fiind de instituirea obligaţiilor accesorii, să formuleze o contestaţie pe cale administrativă împotriva deciziei în temeiul art. 205 si următoarele din OG nr. 92/2003, însă în atare situaţie, o contestaţie împotriva tabelului suplimentar ar fi putut viza doar caracterul creanţei deţinute, respectiv un ipotetic caracter de creanţă sub condiţie.

S-a opinat că, raportat la această situaţie, având în vedere faptul că până la termenul limită de depunere a cererilor de admitere a creanţei, debitoarea nu a făcut dovada promovării unei astfel de contestaţii, în mod temeinic si legal lichidatorul judiciar a dispus înscrierea la masa credală şi a creanţei de 4.385.225 lei deţinută de către D.G.F.P. Mureş în contra debitoarei, în baza unui titlu care nu a fost anulat.

Recurentul a argumentat că, în primul rând, se impunea a fi analizat numai caracterul creanţei solicitate a fi înscrisă în tabelul suplimentar, iar în al doilea rând, trebuia constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic procedând în mod greşit la fundamentarea soluţiei pe aspecte procedurale, fără a verifica caracterele creanţei, respectiv modalitatea de stabilire a obligaţiei fiscale. S-a mai arătat că, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 1221 din OG nr. 92/2003 şi ale art. 41 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, rezultă că în situaţia în care un plan de reorganizare este confirmat de judecătorul sindic, la creanţele născute după data deschiderii procedurii de insolvenţă se calculează accesorii, care, în speţă, au fost determinate în deplină concordanţă cu prevederile art. 120, art. 1201 şi art. 1221 din OG nr. 92/2003.

Intimata nu a formulat apărări în judecarea recursului.

Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate şi a dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea a găsit întemeiat recursul pentru considerentele care urmează.

Curtea a observat că obiectul contestaţiei analizate de judecătorul sindic îl formează creanţa în cuantum de 4.385.225 lei, reprezentând accesorii calculate prin Decizia de calcul accesorii nr. 570/29.11.2011, pentru perioada în care debitoarea s-a aflat în reorganizare judiciară, respectiv 22.6.2010-27.10.2011.

Înainte de a se trece la examinarea raportului dintre art. 122 indice 1 din OG nr. 92/2003 şi art. 41 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 85/2006, Curtea a apreciat că se impune tratarea cu prioritate a modului în care judecătorul sindic a aplicat în cauză dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În acest sens, Curtea a observat că judecătorul sindic a reţinut că nu poate fi exceptată de la verificare, în temeiul art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creanţa dedusă judecăţii, întrucât ipoteza textului impune ca creanţa bugetară, care rezultă dintr-un titlu executoriu, să nu fi fost contestat în termenul revăzut de legea specială. Judecătorul sindic a constatat că această din urmă condiţie nu este îndeplinită, din moment ce termenul de contestare nu expirase la data înregistrării declaraţiei de creanţă.

Curtea nu a putut reţine această interpretare a textului art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât momentul care interesează în examinarea întrunirii condiţiilor normei în discuţie este cel al soluţionării contestaţiei şi nu data la care s-a formulat declaraţia de creanţă. Or, la data formulării şi soluţionării contestaţiei, trebuia reţinut că decizia înscrisă în tabelul suplimentar nu a fost contestată în termen în temeiul art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003, determinând definitivarea acesteia în căile administrative de atac şi transformarea sa în titlu executoriu, prin îndeplinirea termenului scadenţei obligaţiei de plată potrivit art. 141 alin. 2 din OG. nr. 92/2003. Incidenţa art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 are semnificaţia exceptării creanţei cuprinse în decizia neatacată de la verificarea lichidatorului judiciar şi a judecătorului sindic.

În consecinţă, Curtea a reţinut că sunt întemeiate apărările recurentei vizând inadmisibilitatea contestaţiei la tabelul suplimentar, judecătorul sindic nefiind chemat să se pronunţe cu privire la aspecte referitoare la legalitatea calculului creanţei, care puteau face obiectul unei contestaţii fiscale. Prin această soluţie nu se creează un regim privilegiat creanţei bugetare în cauză, art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 recunoscând, în realitate, puterea unui titlu executoriu, creanţa cuprinsă în acesta nefiind susceptibilă de a fi supusă reanalizării ori cenzurării.

Faţă de constatarea de mai sus, în condiţiile în care se impunea constatarea de către judecătorul sindic a inadmisibilităţii contestaţiei Curtea a reţinut că este lipsită de obiect examinarea criticilor formulate faţă de fondul soluţiei reţinute prin sentinţa atacată. Curtea a mai observat că respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei nu este de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al părţii, întrucât debitoarea a dispus de dreptul de a contesta în justiţie creanţa cuprinsă în titlul executoriu analizat, în cadrul şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-2 şi alin. 3 Cod procedură civilă, sentinţa atacată a fost modificată în sensul respingerii contestaţiei formulate de SC D. R. SRL Reghin prin administrator special C. V., împotriva tabelului suplimentar al creanţelor cu privire la suma de 4.385.225 lei, înscrisă în favoarea DGFP Mureş.

Domenii speta

Spete similare