Contestaţie la tabelul de creanţe. Termen de contestare. Înscriere provizorie a creanţei. Situaţia mărfurilor recepţionate de depozitar în baza unui contract de depozit.

Regim juridic. Contractul de leasing financiar. Verificarea soldului debitoarei prin analizarea înscrierilor şi evidenţelor contabile.

•Legea nr. 85/2006 rep.  - Art. 73 alin. 2

- Art. 66 alin. 2

- Art. 123 pct. 4

- Art. 64 alin. 4

Termenul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 rep.  începe să curgă de la data publicării în BPI a tabelului preliminar de obligaţii ale debitoarei.

Obligaţia de plată născută anterior deschiderii procedurii nescadentă la respectiva dată decât parţial, urmează a fi înscrisă provizoriu în tabelul preliminar de creanţe. Nu poate fi acceptată o creanţă cerută cu titlu de majorări de întârziere  născută după data deschiderii procedurii insolvenței.

Mărfurile recepţionate de depozitar sunt şi rămân proprietatea deponentului iar depozitarul are obligația de a se îngriji de paza mărfii, păstrând-o și conservând-o ca pe propriul bun,el neavând dreptul să comercializeze mărfurile aflate în depozit fără acordul deponentului.

Prin Sentinţa nr. 944/19 martie 2012, pronunţată în dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a hotărât: admiterea contestaţiei formulate de debitoarea SC A. C. SRL, în contradictoriu cu creditoarea SC G. H. SA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei SC G. H. SA, în sumă de 482.042,55 lei, de la rangul VIII de prioritate, prevăzut de art. 123 pct.8 din Legea nr.85/2006; admiterea în parte a contestaţiei  formulată de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea A. A. R. – A. B. A. SIRET - BACĂU, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul înscrierii creditoarei A. A. R. – A. B. A. SIRET - BACĂU cu creanţa în sumă de 6.488,99 lei la rangul IV de prioritate, conform prevederile art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC R. SA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul înscrierii creditoarei SC R. SA, cu creanţa în sumă de 263,66 lei la rangul VII de prioritate, conform prevederilor art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC F. E. F. T. S. SA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul înscrierii creditoarei SC F. E. F. T. S. SA cu creanţa în sumă de  2.122,29  lei  la rangul VII de prioritate, conform prevederilor art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC M. SRL, dispunând, în consecinţă rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei SC M.SRL, în sumă de 40.596,49 lei, de la rangul VII de prioritate prevăzut de art. 123 pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC E. H. SRL, dispunând, în consecinţă rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei SC E. H. SRL, în sumă de 14.605,39 lei, de la rangul VII de prioritate prevăzut de art. 123  pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC C. SA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul înscrierii creanţei SC C. SA în sumă de 299,89 lei, la rangul VIII de prioritate, conform prevederilor art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006; respingerea contestaţiilor formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarele SC E. SRL, SC R. L. I. SA, SC R. L. R.  I. SA, SC E. L. I. SA, SC A. L. I. SA şi SC G. & B. L. G. AUSTRIA prin SC G. & B. L. SRL; admiterea în parte a contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC BT L. T. I. SA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul înscrierii creanţei SC BT L. T. I. SA, în sumă de 114.241,18 lei, la rangul VII de prioritate, conform prevederilor art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea în parte a contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE HARGHITA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul înscrierii provizorii a creanţei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE HARGHITA, în sumă de 1.332.563 lei, la rangul IV de prioritate, conform prevederilor art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC R. SA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei SC R. SA, în sumă de 2.220,63 lei, de la rangul VII de prioritate prevăzut de art. 123 pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC M. F. I. SRL, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei SC M. F. I. SRL, în sumă de 727,97 lei, de la rangul VII de prioritate prevăzut de art. 123  pct.7 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea CNADNR-DRDP TIMIŞOARA, dispunând, în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei CNADNR-DRDP TIMIŞOARA, în sumă de 1.888,52 lei, de la rangul IV de prioritate prevăzut de art. 123 pct.4 din Legea nr.85/2006; admiterea contestaţiei formulate de debitoare, în contradictoriu cu creditoarea SC E. C. T. SRL, dispunând în consecinţă, rectificarea tabelului preliminar nr.3 de creanţe, în sensul excluderii creanţei SC E. C. T.  SRL, în sumă de 1.676,37 lei, de la rangul VII de prioritate prevăzut de art. 123 pct.7 din Legea nr.85/2006.

În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• prin Încheierea nr. 639/15 martie 2010 a Tribunalului Harghita s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC A. C. SRL, fiind desemnat administrator judiciar G. M. C. SPRL care, la data de 16 ianuarie 2012, a întocmit tabelul preliminar rectificat nr.3 de obligaţii ale debitoarei, pe care l-a publicat în BPI nr.1261/30.01.2012;

• contestaţia debitoarei împotriva înscrierii creanţei SC G. H. SA a fost considerată întemeiată având în vedere că, din suma totală solicitată prin declaraţia de creanţă, respectiv 482.042,55 lei şi acceptată de administratorul judiciar, fiind înscrisă în tabelul de creanţe, suma de 415.810,02 lei reprezintă debit principal şi suma de 66.232,53 lei reprezintă dobânda legală aferentă; potrivit art.IV din contractul încheiat de creditoare şi debitoare, preţul betonului tip B 200 şi al betonului tip B 150 a fost stabilit la suma de 385 lei/mc, fără a se prevedea în mod expres dacă preţul conţine sau nu TVA; ulterior, prin anexa nr. 2 la contract, s-a stipulat expres că preţul la care se va factura betonul este de 450 lei/mc, exclusiv TVA, facturile emise cu acest preţ, fiind, deci, întocmite cu respectarea clauzelor contractuale privind preţul unitar, adică preţul fără TVA; aşadar, solicitarea creditoarei cu privire la facturile nr. 5767013/30.04.2008, nr. 5766903/31.05.2008, nr. 5767020/10.07.2008 şi nr. 206890/ 28.01.2009, este neîntemeiată, atâta timp cât a semnat şi acceptat oferta cuprinzând preţul de 450 lei/mc, plus TVA, conform anexei nr. 2 la contract; emiterea celor 3 facturi, respectiv nr. 205396/08.11.2007, nr. 5766979/07.12.2007 şi nr.205737/11.03.2008 cu preţul de 385 lei/mc, plus TVA, a avut în vedere faptul că preţul stipulat în contract îl reprezintă preţul unitar (respectiv fără TVA), iar dacă nu se specifică expres acest lucru, atunci aceasta ar fi interpretarea corectă a clauzelor stabilite printr-un contract semnat de două societăţi comerciale; TVA este o taxă care se adaugă valorii unitare a bunului, nefiind inclusă în preţul de achiziţie sau în preţul unitar stipulat în contract; facturile au fost acceptate la plată, fiind semnate în acest sens, iar după acceptare au fost virate sumele de bani înscrise în facturi, această ultimă împrejurare reieşind din declarația de creanţă depusă de SC G. H. SA; dacă aceasta ar fi considerat că emiterea facturilor a avut loc abuziv, cu încălcarea înţelegerii contractuale, logic ar fi fost să refuze virarea sumelor aferente, odată cu exprimarea refuzului la plată, referitor la facturile menţionate; dobânda legală este un accesoriu, în conformitate cu art. 41. alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dar orice accesoriu aferent debitului principal, născut anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, nu poate fi adăugat la creanţă;

• creditoarea A.N. A. – A. B. A. SIRET - BACĂU, a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 9.524,26 lei, acceptată integral de către administratorul judiciar, fiind înscrisă în tabelul de creanţe atacat; factura nr. 0804633/03.02.2009, în valoare de 1.301,60 lei a fost achitată cu O.P. nr. 149/14.05.2009, iar suma de 1.730,07 lei, majorări de întârziere aferente debitului principal, reprezintă accesorii, în înţelesul art. 41. alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care nu pot fi acceptate, fiind născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei; suma de 6.488,99 lei a fost solicitată în baza Sentinţei nr. 1859/2010, astfel că nu trebuie verificată de către administratorul judiciar, suma fiind acceptată, în mod corect, la masa credală; prima instanţă a reţinut că susţinerile debitoarei potrivit cărora această sumă nu este dovedită sunt nefondate;

• creditoarea SC R. SA a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu creanţa în sumă de 650,03 lei, reprezentând contravaloarea facturii seria RTGH 7338157, în valoare de 529,73 şi cu suma de 120,30 lei, cheltuieli de judecată, aceste cuantumuri fiind acceptate de către administratorul judiciar şi înscrise în tabelul de creanţe atacat; din înscrisuri rezultă că, din suma totală de 529,73 lei, suma de 266,07 lei a fost achitată de debitoare, conform chitanţei nr. RTC0000387/14.04.2010 emise de Poşta Română; suma de 263,66 lei cuprinsă în factura nr.4541670/22.02.2010 a fost recunoscută de debitoare ca fiind neachitată, aceasta solicitând înscrierea creditoarei în tabelul de creanţe cu suma de 263,66 lei, prima instanţă reţinând acest cuantum ca fiind dovedit, în cauză;

• creditoarea SC F. E. F. T. S. SA Miercurea Ciuc, a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 2.346,51 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată, suma fiind acceptată integral de către administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; debitoarea a contestat penalităţile de întârziere care reprezintă accesorii în înţelesul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, neputând fi adăugate creanţelor născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei; astfel, judecătorul sindic a considerat întemeiată contestaţia debitoarei, dispunând înscrierea creditoarei în tabel cu suma de 2.122,29 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice facturate, rezultând din înscrisurile depuse la dosar, fără penalităţi de întârziere;

• creditoarea SC M. SRL, a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 40.596,49 lei, din care suma de 35.948,58 lei reprezintă preţul mărfurilor livrate şi suma de 4.647,91 lei reprezintă penalităţi de întârziere, cuantumuri acceptate de administratorul judiciar şi înscrise în tabelul de creanţe atacat; prima instanţă a reţinut că au fost girate 7 bilete la ordin, de debitoare, pe seama creditoarei SC M. SRL, în ianuarie 2010, în valoare totală de 35.948,58 lei (reprezentând preţul integral al mărfurilor livrate de creditoare, care a fost încasat, având în vedere că nu s-a făcut, de către creditoare, dovada refuzului băncii de a plăti aceste bilete la ordin); suma de 4.647,91 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, a fost calculată pentru creanţe născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei, astfel că nu se justifică, atât pentru faptul că debitul principal a fost achitat de debitoare, cât şi ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art.41 din Legea nr.85/2006;

• creditoarea SC E. H. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 14.605,39 lei, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; prima instanţă a reţinut că factura nr. 91213449/26.11.2009 a fost stornată în totalitate prin factura nr. 91204704/30.04.2009 (suma de 11.407,76 lei), iar factura nr. 91202630/10.03.2009 trebuia achitată de către SC B.T. A. T. SA, conform contractului de asigurare şi convenţiei de asigurare, iar nu de către debitoare;

• creditoarea SC C. SA a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 37.766,92 lei, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; din extrasul de cont trimis de SC C. SA rezultă că aceasta deţine împotriva debitoarei o creanţă în sumă de 299,89 lei, recunoscută de contestatoare, iar lista de inventar pe care creditoarea o invocă în susţinerea creanţei sale nu poartă ştampila debitoarei SC A. C. SRL şi nici nu este semnată de reprezentantul acesteia, creditoarea neemiţând nicio factură în care să fie înscrisă suma de 37.766,92 lei – ca fiind scadentă şi neachitată de debitoare; deci, suma care se impune a fi înscrisă în tabelul de creanţe este de 299,89 lei;

• creditoarea SC E. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 6.444,35 lei, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; prima instanţă a reţinut că, potrivit înscrisurilor dosarului, debitoarea nu poate face dovada achitării integrale a debitului şi nici a inexistenţei acestui debit, constatând, prin urmare, că, în mod întemeiat, administratorul judiciar al debitoarei a înscris în tabelul de creanţe suma de 6.444,35 lei; la dosar nu există niciun înscris din care să rezulte faptul că bunul livrat de creditoare nu a fost pus în funcţiune sau că ar fi trebuit pus în funcţiune pentru a putea fi achitat integral, astfel cum susţine debitoarea; deci, debitul de 6.444,35 lei există, inclusiv la momentul formulării contestaţiei, iar din documentele depuse în probaţiune nu rezultă o altă stare de fapt pentru care debitul nu ar fi justificat;

• creditoarele SC R. L. I. SA, SC R. L. R. I. SA, SC E. L. I. SA, SC A. L. I. SA, G. & B. L. G. A., prin SC G. & B. L. SRL, au solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu sumele de 223.050,84 lei, 135.408,47 lei, 664.141,49 lei, 734.613,35 lei, 338.087,65 lei, acceptate de administratorul judiciar şi înscrise în tabelul de creanţe atacat; prima instanţă a reţinut că administratorul judiciar a aplicat corect prevederile art. 8 din OG nr..51/1997 şi art.66 alin.1 din Legea nr.85/2006, texte de lege potrivit cărora contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, respectiv toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege (Legea nr.85/2006), cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii; potrivit O.G. nr.51/1997, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, rezilierea operează de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă; debitoarea nu a făcut dovada, prin înscrisuri, a încetării relaţiilor contractuale de leasing cu creditoarele, astfel că judecătorul sindic a reţinut ca fiind datorate de debitoare sumele solicitate de creditoare, în baza contractele de leasing încheiate între părţi, necontestate de debitoare, acestea constituind titluri executorii, în baza art.8 din O.G. nr.51/1997;

• creditoarea SC BT L. T. I. SA a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 236.209,33 lei, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; din înscrisurile depuse la dosar de debitoare rezultă că, pentru unul din cele două contracte de leasing încheiate cu creditoarea, respectiv nr.9790 LE/2007, au fost efectuate toate plăţile, cu toate comisioanele şi accesoriile generate de contractul de leasing, inclusiv valoarea reziduală (aceasta fiind achitată la începutul derulării contractului, conform înţelegerii părţilor, având valoare de garanţie şi urmând să se transforme în valoare reziduală la sfârşitul perioadei contractuale, potrivit graficului de plăţi şi contractului); din înscrisuri rezult, fără echivoc, nu numai faptul că debitoarea a achitat întocmai sumele datorate, conform facturilor fiscale emise de societatea de leasing, dar şi că aceasta a achitat în plus suma de 11.728,37 lei, la solicitarea reprezentanţilor societăţii de leasing; contractul nr. 9790 LE/2007, a fost încheiat în luna august 2009, aceasta fiind luna aferentă ultimei rate de plată, integral achitată; contractul a fost încheiat pentru perioada septembrie 2007 – august 2009, dar creditoarea a solicitat rate, dobânzi şi asigurări pentru lunile noiembrie 2009 - mai 2010, deci, cu depăşirea perioadei contractuale; în plus, atâta timp cât debitoarea şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale, creditoarea nu poate solicita sume de bani, în mod abuziv, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât, creditoarea este cea care nu şi-a respectat obligaţiile aferente contractului de leasing nr. 9790 LE/2007; deci, suma de 121.968,15 lei a fost solicitată în mod neîntemeiat, aceasta incluzând: 41.477,61 lei, echivalentul sumei de 10.134,04 euro (TVA inclus) - contract nr.9790 LE/2007, cu privire la această sumă făcându-se dovada achitării integrale a ratelor conform contractului 9790 LE/2007; 5.579,17 lei, rate, dobânzi, asigurări aferente lunilor noiembrie 2009 - mai 2010, pentru contractul nr.9790 LE/2007, sumă cerută fără temei în drept; 1.536,92 lei, penalizări aferente lunilor noiembrie 2009 - mai 2010, pentru contractul nr.9790 LE/2007, sumă solicitată fără temei în drept şi contrar dispoziţiilor art. 41. alin. 1 din Legea nr. 85/2006; 10.430,33 lei, din soldul de 51.842,08 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 227170/03.08.2009, solicitată de creditoare, dar pentru care debitoarea a făcut dovada plăţii; 19.811,57 lei, reprezentând ratele pe lunile noiembrie 2009 - mai 2010, pentru contractul nr. 9790 LE/2007 (în afara ratelor contractuale), sumă solicitată fără temei în drept; 11.970,19 lei, reprezentând penalităţi la soldul de 19.811,57 lei, pentru ratele aferente lunilor noiembrie 2009 - mai 2010, cu privire la contractul nr.9790 LE/2007 (în afara ratelor contractuale), sumă solicitată fără temei în drept; 19.433,99 lei, reprezentând valoarea reziduală pentru contractul nr.9548 LEM/2007, care a fost achitată la începutul derulării raporturilor contractuale, cu titlu de avans; prin urmare, prima instanţă a dispus admiterea în parte a contestaţiei debitoarei, cu consecinţa înscrierii creditoarei în tabel cu suma de 114.241,18 lei;

• creditoarea DGFP Harghita a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 1.332.563,00 lei, reprezentând TVA în valoare de 877.639 lei, accesorii în sumă de 235.230 lei, impozit profit în sumă de 166.400 lei şi accesorii în sumă de 53.294 lei, sumă acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; din înscrisurile dosarului rezultă că debitoarea a formulat contestaţia înregistrată la nr.202/11.08.2010, împotriva Deciziei de impunere nr.745/8.07.2010, Deciziei nr.746/8.07.2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr.82/2010, acte pe care s-a bazat creanţa DGFP Harghita; creditoarea a confirmat că soluţionarea contestaţiei depuse de debitoare a fost suspendată, în baza Deciziei nr.78/22.09.2010 a DGFP Harghita, măsură determinată de existenţa dosarului penal nr. 8479/07.07.2010, de care depinde soluţionarea contestaţiei administrative formulate de debitoare; fiind contestată, creanţa DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE HARGHITA nu este certă, până la data soluţionării contestaţiei, prima instanţă apreciind că, în temeiul art. 64 alin.4 din Legea nr.85/2006, se impune înscrierea provizorie a creanţei DGFP Harghita în sumă de 1.332.563 lei, în tabelul de obligaţii ale debitoarei;

• creditoarea SC R. SA, a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 2.220,63 lei, reprezentând contravaloarea carburanţilor şi dobânda legală, suma fiind acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; debitul a fost achitat integral de debitoare, prin filă cec, la data de 6.01.2009, astfel că, în mod neîntemeiat, creditoarea a fost înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei;

• creditoarea SC M. F. I. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 727,97 lei, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; din înscrisurile depuse în probaţiune de creditoare, anexate cererii de admitere a creanţei, respectiv din factura nr. 10242/19.04.2010, în valoare de 727,97 lei, rezultă că aceasta a fost emisă după data deschiderii procedurii, astfel că, în mod neîntemeiat, administratorul judiciar a înscris această creanţă în tabel; fiind născută după data deschiderii procedurii generale a insolvenţei debitoarei, creanţa va putea fi înscrisă în tabelul suplimentar, în eventualitatea întocmirii acestuia;

• creditoarea SC M. F. I. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 1.750 lei şi 33,87 euro, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; această creanţă se bazează pe procesul verbal de contravenţie nr.950467/18.10.2006, fiind achitată integral, prin debitare directă în contul de Trezorerie al debitoarei, la data de 29.06.2009, conform titlului executoriu nr.894/24.06.2009 şi notei de contabilitate, astfel că, în mod neîntemeiat, administratorul judiciar a înscris creanţa în tabel;

• creditoarea SC E. C. T. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 1.676,37 lei, acceptată de administratorul judiciar şi înscrisă în tabelul de creanţe atacat; factura nr.69843/1/30.06.2010 a fost emisă după data deschiderii procedurii insolvenţei, privind o creanţă născută după acest moment, astfel că, în mod neîntemeiat, a fost înscrisă în tabelul de obligaţii ale debitoarei; în situaţia în care se va impune întocmirea, în cauză, a unui tabel suplimentar, creanţa va putea fi înscrisă în acesta.

Împotriva Sentinţei nr. 944/19 martie 2012 a declarat recurs creditoarea SC G.H. SRL, invocând disp. art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 alin. 1, 3 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii, în sensul respingerii contestației debitoarei SC A. C. SRL, cu consecința menținerii înscrierii creditoarei în tabelul de obligații ale debitoarei cu suma totală de 413.479,43 lei, astfel cum a fost precizată. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: chiar dacă în contractul încheiat cu debitoarea nu s-a menționat că prețul de 385 lei/mc include TVA, nu există nicio prevedere scrisă contrară clauzelor contractuale, din interpretarea cărora, unele prin altele și în favoarea celui care se obligă, precum și din modalitatea de întocmire a facturii fiscale nr. 0204997/31 iulie 2007 (preț cu TVA inclusă) rezultând că în situația în care exista un dubiu în interpretarea convenției, acesta profită recurentei; prevederile contractuale s-au menținut pe toată durata colaborării creditoarei-recurente cu debitoarea-intimată, pe baza Contractului nr. 65/2007, fără a suferi modificări agreate în scris de părți; deci, factura fiscală nr. 0204997/31 iulie 2007, emisă de debitoare imediat după încheierea Contractului nr. 65/2007, reprezintă un „model” de facturare, fiind singura întocmită corect și în concordanță cu prevederile contractuale, pentru suma de 385 lei/mc, cu TVA inclusă; de aceea, creditoarea a înțeles să își precizeze pretențiile, în sensul micșorării cuantumului acestora cu privire la această singură factură fiscală; în mod greșit, prima instanță a analizat Anexa 2 cu referire la Contractul nr. 65/2007 întrucât această anexă (care nu face trimitere la turnarea de beton) aparține Contractului de locațiune autovehicule/utilaje nr. 18/17 martie 2008, neinfluențând pretențiile creditoarei; Anexa 2 a fost transmisă recurentei spre semnare, la data de 9 martie 2009, prin fax, şi retransmisă, după semnare şi ştampilare, la aceeaşi dată, către debitoare, adică după emiterea tuturor facturilor ce formează obiectul contestaţiei; chiar dacă Anexa 2 ar fi interpretată ca o convenţie distinctă, este necesar să se observe că a fost întocmită la o dată ulterioară emiterii facturilor în baza Contractului nr. 65/2007, pentru turnare de beton; deci, preţul la beton a rămas de 385 lei/mc, cu TVA inclusă, până la data de 9 martie 2009; atunci când au fost descoperite neregulile din ultima factură pentru preţul betonului, emisă de debitoare (nr. 0206890/28.01.2009 - 735.241,50 lei), stornată ulterior parţial, prin factura nr. 5767037/31.01.2009 (183.676,50 lei), recurenta s-a autosesizat şi asupra celorlalte mijloace dolosive utilizate de debitoare, oprind de la plată, până la soluţionarea litigiului, suma cuprinsă în factura nr. 0206890/21.01.2009; cât timp toate creanţele sunt certe, lichide, exigibile, recurenta respectând termenul general de prescripţie a dreptului material la acţiune, sumele pot fi solicitate în cadrul procedurii insolvenţei, în pofida contestaţiei debitoarei; dobânda aferentă sumei solicitate (53.733,66 lei) a fost calculată până la data deschiderii procedurii, adică până la 15.03.2012, dobânda legală percepută în temeiul O.G. nr. 9/2000 reprezentând o modalitate de compensare/acoperire a lipsei de folosinţă a sumei de către recurentă, astfel că dobânda reprezintă o creanţă accesorie, în sensul Legii nr. 85/2006.

Împotriva Sentinţei nr. 944/19 martie 2012  a declarat recurs şi creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, „în baza prevederilor legale”, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii, în sensul respingerii contestației debitoarei SC A. C. SRL, cu consecința menținerii înscrierii creditoarei în tabelul de obligații ale debitoarei cu suma totală de 1.332.563 lei. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: în prima etapă procesuală a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei pentru nedepunerea acesteia în termenele prevăzute de lege, creditoarea susţinând excepţia şi în etapa recursului; prin Sentinţa nr. 2626/20.09.2010, rămasă irevocabilă, judecătorul sindic a dispus rectificarea tabelului preliminar, în sensul includerii creditoarei D.G.F.P. Harghita în acest tabel, cu suma de 1.332.563 lei; aşadar, văzând autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa nu mai poate reveni asupra dispoziţiilor date în mod irevocabil şi nici nu mai poate stabili o altă situaţie de fapt sau de drept; o altă interpretare ar contraveni principiului securităţii raporturilor juridice consacrat de art.6 CEDO; creanţa a fost stabilită în urma unui control fiscal, fiind emisă Decizia de impunere nr. 745/8.07.2010, împotriva căreia debitoarea a formulat contestaţie; calea administrativă de atac a fost suspendată prin Decizia nr. 78/22.09.2010, ca urmare a faptelor constatate, care fac obiectul sesizării penale nr. 8479/7.07.2010, organul fiscal neputând soluţiona contestaţia până la soluţionarea definitivă a cauzei penale; prin urmare, Decizia de impunere nr. 745/8.07.2010 este un act ce produce efecte juridice, iar pentru a se evita prejudicierea bugetului de stat, creanţa solicitată de recurentă trebuie înscrisă în tabelul definitiv de obligaţii ale debitoarei; în cazul unei înscrieri provizorii a creanţei trebuie precizată clar condiţia şi cerinţa expresă ca valoarea creanţei să fie avută în vedere în caz de reorganizare sau faliment, la eventualele distribuiri, iar sumele cuvenite recurentei să fie consemnate de practicianul în insolvenţă într-un cont din care să poată fi ulterior distribuite.

Împotriva Sentinţei nr. 944/19 martie 2012  a declarat recurs şi creditoarea A.N. „A. R.” – A. B. A. SIRET - BACĂU, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț, invocând disp. art. 299-316 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii, în sensul respingerii contestației debitoarei SC A. C. SRL, cu consecința menținerii înscrierii creditoarei în tabelul de obligații ale debitoarei cu întreaga sumă cerută. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: suma de 1.730,07 lei, neînscrisă în tabel, nefiind acceptată cu titlu de creanţă, este formată din trei facturi reprezentând majorări de întârziere, calculate potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003, pornind de la clauzele art. 19, 20, 21 din Abonamentul de utilizare/exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor nr. 3177B/3.02.2009; facturile nr. 0908030/31.10.2009 (561,21 lei) şi nr. 0909405/31.01.2010 (590,85 lei) au fost emise anterior deschiderii procedurii insolvenţei; ultima factură de majorări, nr. 0910463/30.04.2010 (578,01 lei) a fost calculată pentru o perioadă anterioară deschiderii procedurii, respectiv pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 martie 2010, în condiţiile în care procedura insolvenţei a fost deschisă la data de 15 martie 2010; la data calculării majorărilor de întârziere cuprinse în factura nr. 0910463/30.04.2010, recurenta nu avea cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, deci şi această sumă trebuia înscrisă în tabelul de creanțe, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006, creanțele bugetare și accesoriile acestora, născute înaintea deschiderii procedurii insolvenței, trebuie să fie acceptate și înscrise în tabelul consolidat al creanțelor; în calitate de operator unic, recurenta a asigurat debitoarei utilizarea și exploatarea agregatelor minerale și a resurselor de apă, în limita cantităților stabilite, în schimbul achitării de către debitoare a obligațiilor asumate.

Împotriva Sentinţei nr. 944/19 martie 2012  a declarat recurs şi creditoarea SC C. SA, invocând disp. art. 304 pct. 6, 7, 9, art. 3041 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi, în principal, modificarea hotărârii, în sensul respingerii contestației debitoarei SC A. C. SRL, cu consecința menținerii înscrierii creditoarei în tabelul de obligații ale debitoarei cu suma 37.766,92 lei, iar, în subsidiar, casarea hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Harghita. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: prima instanță a admis în mod greșit contestația debitoarei pe baza unui extras de cont din care ar reieși o creanță de numai 299,89 lei, fără să observe că extrasul de cont nr. 1034/1 februarie 2010 cuprinde numai debitele care figurează în evidențele contabile la sfârșitul anului anterior, respectiv la data de 31 decembrie 2009; lista de inventariere invocată de creditoare în susținerea sumei solicitate a fost semnată de reprezentantul debitoarei, iar exprimarea unor „dubii serioase” cu privire la semnătură nu este suficientă față de disp. art. 177 Cod proc. civ., pentru a înlătura actul; debitoarea nu a defăimat înscrisul ca fals, astfel că nu se putea păși la procedura verificării de scripte (art. 177-179 Cod proc. civ.) și la procedura înscrierii în fals (art. 180 Cod proc. civ.); semnătura de pe lista de inventariere aparține reprezentantului legal al debitoarei, dl. Călugăr Teodor, fiind dată în fața directorului de vânzări al recurentei, dl. Adrian Mânzat; creditoarea-recurentă nu a emis factură fiscală întrucât, ținând seama de art. 155 Cod fiscal, factura se emite pentru o livrare de bunuri (art. 153 alin. 2, art. 128 alin. 4 Cof fiscal), iar suma în discuție reprezintă daune-interese contractuale stabilite în baza listei de inventariere, a clauzelor din art. 17, art. 8 și din Anexa 4 ale Contractului de depozit încheiat de părți.

Împotriva Sentinţei nr. 944/19 martie 2012  a declarat recurs şi creditoarea SC M. SRL, invocând disp. art. 3041, art. 312 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii, în sensul creditoarei în tabelul de obligații ale debitoarei cu suma de 2.592,96 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până în luna ianuarie 2010. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: prima instanță nu a ținut cont de precizarea depusă de creditoare, prin care și-a micșorat cuantumul penalităților cuprinse în cererea de admitere a creanței, de la 4.647,91 lei, la 2.592,96 lei, calculate până la data girării celor 8 bilete la ordin – pentru factura nr. 0970005290/20.08.2009 (656,72 lei), pentru factura nr. 0970006100/9.09.2009 (875,56 lei) și pentru factura nr. 0970007634/6.11.2009 (360,42 lei).

În fine, împotriva Sentinţei nr. 944/19 martie 2012  a declarat recurs şi creditoarea SC B.T. L.T. I.F.N. SA, invocând disp. art. 304 pct. 8, 9, art. 3041, art. 312 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii, în sensul respingerii contestației debitoarei SC A. C. SRL, cu consecința menținerii înscrierii creditoarei în tabelul de obligații ale debitoarei cu suma de 236.209,33 lei, la care se adaugă cheltuielile de judecată în primă instanță și în recurs. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: cele două Contracte de leasing financiar – nr. 9790 LE/2007 și 9548 LEM/2007 -, prin care au fost finanțate autovehiculul Mercedes Benz Actros (cu număr de înmatriculare CJ-xx) și remorca Faymonvilie STN-3U (cu număr de înmatriculare CJ-xxx), au fost reziliate din culpa exclusivă a utilizatorului, pentru neplata ratelor de leasing, potrivit scrisorii de reziliere nr. J6937/0.11.2009, bunurile nefiind recuperate nici până la data formulării recursului; judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității referitoare la „precizarea la contestație” din data de 8.07.2010, prin care debitoarea s-a îndreptat și împotriva altor creanțe decât cele inițial atacate; întrucât recurenta figura în tabelul preliminar, de la data întocmirii acestui act, precizarea contestației ar fi trebuit respinsă ca tardivă, dar prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției; încercarea debitoarea de a dovedi achitarea integrală a ratelor Contractului de leasing financiar nr. 9790 LE/2007, ca urmare a plăților efectuate la 4.09.2009, este lipsită de veridicitate; potrivit art. 4.10. lit. b din Contract, plățile se alocă asupra obligației celei mai vechi, rezultând din utilizarea tuturor obiectelor în leasing; contractele nu se percep în mod distinct, ci se operează în bloc, în baza principiului declasării prin contaminare, conform art. 4.10. din Contract; din fișele financiare depuse la dosar rezultă că plățile efectuate de debitoare prin O.P. nr. 280 și nr. 283 din data de 3.09.2008, în sumă de 26.300 lei, s-au alocat pentru facturile fiscale restante; după emiterea facturilor aferente perioadei august 2009 – octombrie 2009, soldul contractelor de leasing era de 51.842,08 lei; de aceea, departamentul juridic al BT Leasing SA a formulat răspuns negativ față de solicitările debitoarei, de transfer, cuprinse în scrisorile nr. 272/6.11.2009 și nr. 273/6.11.2009, comunicându-i, prin adresa nr. 6991/10.11.2009, că nu poate da curs cererilor acesteia, atrăgându-i atenția debitoarei că nemulțumirile ei sunt generate de propria culpă; soldurile înregistrate de debitoare, ulterior plăților efectuate la 4.09.2009, respectiv soldul de 19.811,57 lei pentru Contractul nr. 9790 LE/2008 și soldul de 32.030,51 lei pentru Contractul nr. 9548 LEM/2007, se regăsesc în evidențele creditoarei și la data formulării recursului; astfel cum recurenta a subliniat prin răspunsul formulat la întâmpinarea depusă de administratorul judiciar, însăşi debitoarea recunoaşte, prin adresele nr.282/12.11.2009 şi nr.296/24.11.2009, existenţa datoriilor faţă de recurentă; notificarea Băncii Anglo-Române nr.1352/6.02.2009, depusă de debitoare, reprezintă un script prin care i s-a pus în vedere utilizatorului, în temeiul contractului de garanţie reală pentru contractul de leasing nr.9790 LE/2007, că toate plăţile aferente acestui din urmă contract urmau să fie făcute în contul deschis la Banca Anglo-Română – contractul de leasing fiind finanţat de recurentă dintr-o linie de facilitate de credit pe care o avea deschisă la această bancă; recurenta a avut obligaţia de a achita lunar Băncii Anglo-Române rata de credit aferentă tragerii efectuate pentru achitarea către furnizor a preţului autoturismului ce a formulat obiectul contractului de leasing nr.9790 LE/2007; în situaţia în care recurenta nu achita rata, se putea ajunge la executarea contractului de garanţie reală mobiliară, Banca Anglo-Română îndreptându-se împotriva utilizatorului din contractul de leasing; contractul de garanţie nu influenţează şi nu încalcă clauzele contractului de leasing nr.9790LE/2007; deci, susţinerile debitoarei-intimate referitoare la achitarea integrală a ratelor acestui contract sau la neefectuarea plăţilor din cauza pretinsei culpe a recurentei de a nu efectua transferul proprietăţii bunurilor sunt făcute cu rea-credinţă, fiind lipsite de veridicitate; penalităţile de întârziere în valoare de 11.970,19 lei pentru contractul de leasing nr.9790 LE/2007, au fost calculate în temeiul art.4.8. din contract, până la data deschiderii procedurii insolvenţei (15.03.2010), suma de 5.579,17 lei reprezintă asigurări aferente perioadei noiembrie 2009 – mai 2010, cu referire la contractul de leasing nr.9790 LE/2007, iar suma de 1.536,92 lei reprezintă penalizările aferente ratelor de asigurare; sumele au fost solicitate pentru nepredarea bunurilor de către debitoare, deşi i s-a cerut acest lucru, astfel cum rezultă din Somaţia de predare nr.J6938/9.11.2009; sumele au fost solicitate în temeiul art.8.2. din contractul de leasing nr.9790 LE/2007, coroborat cu art.5, 15 din O.G. nr.51/1997; daunele-interese aferente acestui contract sunt datorate în baza clauzei penale regăsite la art.13.3, acestea fiind în cuantum de 41.477,61 lei (echivalentul a 10.134,04 euro, cu TVA inclus, transformarea sumei în moneda naţională având loc la cursul de schimb al BNR din 15.03.2010, respectiv 1 euro = 4,0929 lei); prejudiciul recurentei este cauzat de nepredarea bunurilor care au făcut obiectul celor două contracte de leasing, bunurile rămânând proprietatea finanţatorului, iar în temeiul art.6.7 din contracte trebuiau restituite imediat după reziliere; cu toate acestea, recurenta este deposedată de bunuri de peste 3 ani, debitoarea utilizându-le în mod nelegal; din cercetările efectuate de executorul judecătoresc rezultă că la data de 2 mai 2010, ARR Ilfov a indisponibilizat (pe raza Comunei Potigrafu) şi a lăsat în custodia debitoarei bunul „cap-tractor” (care a făcut obiectul contractului de leasing nr.9790LE/2007), şoferii debitoarei declarând agenţilor de poliţie că se îndreptau spre Bucureşti pentru a vinde acest bun; procesul verbal de contravenţie a fost depus la dosar; prin adresa din 8.06.2010, debitoarea i-a adus la cunoştinţa creditoarei-recurente că la data de 24.02.2010 a încheiat un contract de închiriere, cu SC Z. T. SRL, având ca obiect „remorca Faymonvilie STN-3U” cu nr. de înmatriculare CJ-xxx, pentru care a fost încheiat contractul de leasing nr.9548 LEM/2007; subînchirierea a fost făcută în condiţiile în care contractul de leasing era reziliat; ulterior, bunul a fost declarat, de către debitoare, ca fiind furat, faptul formând obiectul unui dosar de cercetare penală investigat de IPJ Maramureş; în tot acest timp recurenta a fost obligată să achite ratele către agentul asigurător; judecătorul sindic a dispus şi înlăturarea din tabel a sumei de 10.430,33 lei, înscrisă în factura fiscală nr.27170/10.08.2009, deşi valoarea acestei facturi se regăseşte şi în soldul aferent contractului de leasing nr.9790 LE/2007 (în valoare de 19.811,57 lei); prin această măsură, s-a ajuns, practic, la dubla deducere a sumei de 10.430,33 lei din sold; judecătorul sindic nu a observat poziţia exprimată de creditoare cu privire la motivele administratorului judiciar referitoare la îndepărtarea din tabelul de creanţe a sumei de 11.728,37 lei, pe care, în mod eronat, debitoarea a considerat-o achitată în plus, pornind de la ideea că plăţile trebuiau alocate doar pentru contractul de leasing nr.9790 LE/2007, cu privire la bunul care forma obiectul acestuia, debitoarea vrând să obţină transferul de proprietate; nici administratorul judiciar şi nici judecătorul sindic nu au observat faptul că, în condiţiile alocării plăţii după voinţa debitoarei, respectiv la contractul de leasing nr.9790 LE/2007, ar fi rămas o sumă identică ce nu mai acoperea plata facturilor corespunzătoare contractului de leasing nr.9548 LEM/2007; deci, soldul ar fi fost cu exact aceeaşi sumă mai mare, pentru acest din urmă contract; referitor la valoarea reziduală în sumă de 19.433,99 lei (achitată pentru contractul de leasing nr.9548 LEM/2007, cu titlu de avans), prima instanţă nu a luat în calcul clauza penală cuprinsă în art.4.8. teza finală, conform căreia, în condiţiile rezilierii din culpa utilizatorului, garanţia nu se mai returnează acestuia.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

În ce privește limitele învestirii instanței, Curtea a constatat că, în afara creditoarelor SC G. H. SRL, D. G. F. P. HARGHITA, A.N. „A. R.” – A. B. A. SIRET - BACĂU, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț, SC C. SA, SC M. SRL și SC B.T. L. T. I.F.N. SA, celelalte părți nu și-au exercitat dreptul de recurs, achiesând, așadar, tacit la hotărârea primei instanțe. În consecință, Curtea a constatat că a fost învestită numai cu analizarea modalității de soluționare a contestației formulate de debitoarea SC A. C. SRL, prin administratorul statutar, în contradictoriu cu creditoarele anterior enumerate.

Referitor la recursul formulat de creditoarea SC M. SRL,  Curtea a invocat, din oficiu, în şedinţa publică din 26 februarie 2013, excepţia netimbrării căii de atac, dar, având în vedere faptul că pentru acel termen de judecată una dintre părți – recurenta-creditoare SC G. H. SA – nu a fost legal citată, instanța a dispus amânarea cauzei, prorogând pronunțarea asupra excepției netimbrării recursului formulat de SC M. SRL, pentru următorul termen de judecată. La data de 9 aprilie 2013, Curtea a reluat excepția, partea prezentă punând concluzii, anterior dezbaterilor asupra fondului vizând celelalte recursuri.

Întrucât s-a constatat că la data înregistrării cererii de recurs (23 iulie 2012 – f. 66, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș) SC M. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, Curtea i-a pus în vedere, prin citaţia întocmită pentru termenul de judecată din 26 februarie 2013 (f. 209, dos. Curţii de Apel Târgu-Mureş), obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 60 lei şi timbru judiciar în valoare de câte 0,15 lei.

Procedura de citare a recurentei a fost legal îndeplinită la data de 24 ianuarie 2013, procesul verbal de citare purtând ștampila SC M. SRL și semnătura funcționarului de la serviciul registratură (f. 209, dos. Curţii de Apel Târgu-Mureş). 

În conformitate cu disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 şi prin disp. art. 35 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin O.M.J. nr. 760/C/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. În situaţia în care instanţele reţin – în mod excepţional – spre înregistrare cereri şi acţiuni netimbrate în cuantumul legal, partea este obligată să achite taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, art. 35 alin. 2 din Normele metodologice). În fine, art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995 prevede obligaţia achitării timbrului judiciar,iar art. 3 alin. 1, 2 stabilesc valoarea acestuia. 

Conformându-se exigenţei instituite prin disp. art. 36 alin. 1 din Normele metodologice, Curtea i-a pus în vedere recurentei atât obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, cât şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei (f. 209, dos. Curţii de Apel Târgu-Mureş), potrivit disp. art. 18 din Legea nr. 146/1997. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar recurenta nu a formulat cerere de reexaminare.

Curtea a constatat că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare şi timbru şi nici timbrul judiciar, conform obligaţiei expres stabilite de instanţă şi aduse la cunoştinţa acesteia prin citaţia menţionată.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a anulat ca netimbrat recursul formulat de creditoarea SC M. SRL – art. 20 alin. 1, 3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.

În ce priveşte recursul formulat de creditoarea SC G. H. SA, Curtea a reţinut că prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual (f. 353-355, vol. II, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita), aceasta și-a micșorat cuantumul pretențiilor, în temeiul disp. art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ., solicitând înscrierea în tabelul de obligații ale debitoarei cu suma totală de 413.479,43 lei – 359.745,77 lei, debit principal și 53.733,66 lei, dobândă legală, calculată până la data deschiderii procedurii insolvenței (15 martie 2010).

Curtea a constatat că între creditoarea SC G. H. SA – în calitate de beneficiar – și debitoarea SC A. C. SRL – în calitate de prestator – s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 65/19 iulie 2007, având ca obiect executarea de către prestator a lucrărilor la obiectivul de investiții „Amenajare pârâu Toplița, pentru apărarea împotriva inundațiilor în zona loc. Toplița, jud. Harghita” (f. 10, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC G. H. SA și actele anexate acestei cereri).

Lucrarea de achiziție publică „Amenajare pârâu Toplița, pentru apărarea împotriva inundațiilor în zona loc. Toplița, jud. Harghita” a format obiectul Contractului nr. 68/1996, încheiat între A.N. A. R. – D. A. MUREȘ, în calitate de investitor și SC A. SA, în calitate de antreprenor general (f. 11, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita). Antreprenorul general SC A. SA a încheiat, cu SC G. H. SRL, Contractul de subantrepriză nr. 1798/2 iulie 2002 – SC G. H. SRL având calitatea de subantreprenor (f. 12, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita). La rândul său, subantreprenorul a încheiat, în calitate de beneficiar, Contractul de prestări servicii nr. 65/19 iulie 2007, cu debitoarea SC A. C. SRL – în calitate de prestator -, cu referire expresă la lucrările de investiții „Amenajare pârâu Toplița, pentru apărarea împotriva inundațiilor în zona loc. Toplița, jud. Harghita” (f. 10).

Potrivit acestui din urmă contract, părțile au stabilit, la art. IV, executarea unui zid nou beton B200 (ciment Hz), cu prețul de 385 lei/mc și a unor subzidiri din beton B150, cu prețul de 385 lei/mc (f. 10, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita).

Părțile au mai încheiat – având aceleași calități, de prestator și beneficiar - Contractul de prestări de servicii nr. 44/8 ianuarie 2007 (cu Actul adițional nr. 1/31 mai 2007) și Contractul nr. 92/7 iunie 2006, iar în calitate de locator (SC A. C. SRL), respectiv locatar (SC G. H. SA), părțile au încheiat Contractul de locațiune autovehicule/utilaje nr. 18/17 martie 2008 (f. 13-23, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita). Însă, niciunul dintre aceste contracte nu a avut ca obiect executarea de lucrări, respectiv utilizarea betonului tip B200 și/sau B150 – Contractul nr. 44/2007 referindu-se la efectuarea serviciilor de transport, a serviciilor cu încărcătorul frontal, cu excavatorul pe șenile, cu excavatorul cu pneuri, cu buldozerul, cu vibrocompresorul, Contractul nr. 92/2006 referindu-se la efectuarea serviciilor de transport, a serviciilor cu încărcătorul frontal, cu excavatorul pe șenile, cu excavatorul pe pneuri, cu buldozerul, cu vibrocompresorul, iar Contractul nr. 18/2008 referindu-se la închirierea unor autovehicule, cu personalul de servire aferent.

Cu toate acestea, părțile au stabilit, în Anexa nr. 2 la Contractul nr. 18/17.03.2008, că prețul la care se va factura betonul marca C12/15 hydro este de 450 lei/mc, exclusiv T.V.A. și se compune, după cum urmează: 320 lei/mc contravaloare beton marca C12/15 hydro; 130 lei/mc contravaloare punere în operă (transport beton, turnare, cofrare, decofrare), această Anexă fiind semnată de administratorul debitoarei (Călugăr Teodor) și de reprezentantul creditoarei, purtând ștampilele ambelor societăți comerciale (f. 26, vol. I, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita).

Singura factura fiscală în care prețul betonului, de 385 lei/mc, include TVA, poartă nr. 204997 și a fost emisă la 31 iulie 2007, fiind invocată de creditoarea-recurentă ca probă (f. 24, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC G. H. SA și actele anexate acestei cereri), în susținerea apărărilor sale față de contestația formulată de debitoare. Această factură a fost emisă pentru beton C12/15, cu privire la Contract nr. 65/19.07.2007, prețul unitar, fără TVA, fiind de 275 lei.

Curtea a reținut, așadar, că deși factura fiscală nr. 204997/31 iulie 2007 conține ca temei al emiterii Contractul nr. 65/19.07.2007, acesta nu a fost încheiat pentru beton C12/15, ci pentru beton B200 (ciment Hz) și pentru beton C150 – betonul C12/15 fiind prevăzut în Anexa 2 la Contractul nr. 18/2008.

Factura fiscală nr. 205396/8 noiembrie 2007 a fost emisă pentru beton C12/15, în temeiul Contractului nr. 44/2007 – care nu are ca obiect beton, respectiv executarea de lucrări care să includă beton -, prețul unitar, fără TVA, fiind de 385 lei/mc (f. 26, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita).

Factura fiscală nr. 5767013/30 aprilie 2008 a fost emisă și pentru beton C12/15, în temeiul Contractului nr. 18/2007, prețul unitar, fără TVA, fiind de 385 lei/mc (f. 28).

Factura fiscală nr. 5766979/7 decembrie 2007 a fost emisă și pentru beton B200 hydro, tot în temeiul Contractului nr. 44/2007, prețul unitar, fără TVA, fiind de 385 lei/mc (f. 28).

Factura fiscală nr. 205737/11 martie 2008 a fost emisă pentru beton C12/15, de asemenea, în temeiul Contractului nr. 44/2007, prețul unitar, fără TVA, fiind de 385 lei/mc (f. 30).

Factura fiscală nr. 205737/11 martie 2008 a fost emisă și pentru beton C12/15, în temeiul Contractului nr. 18/2008, prețul unitar, fără TVA, fiind de 450 lei/mc (f. 32). Factura fiscală nr. 5766903/31 mai 2008 a fost emisă și pentru beton B200 hydro (H), în temeiul Contractului nr. 44/2007, prețul unitar, fără TVA, fiind de 450 lei/mc (f. 34).

Factura fiscală nr. 5767020/10 iulie 2008 a fost emisă și pentru beton, în temeiul Contractului nr. 18/2008, prețul unitar, fără TVA, fiind de 450 lei/mc (f. 36). De asemenea, factura fiscală nr. 206890/28 ianuarie 2009 a fost emisă pentru beton C12/15, prețul unitar, fără TVA, fiind de 450 lei/mc (f. 34, vol. I, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita).

Prin urmare, Curtea a reținut că prețul unitar la beton incluzând TVA a fost înscris doar într-o singură factură fiscală (nr. 204997/31 iulie 2007), respectiv în prima factură emisă de debitoarea-intimată SC A. C. SRL – recurenta SC G. H. SA având calitatea de „cumpărător” -, dintre cele depuse în probațiune. În toate celelalte facturi emise de intimată, prețul unitar la beton este înscris fără TVA. Așadar, deși doar în prima factură fiscală prețul unitar la beton a inclus TVA, creditoarea-recurentă le-a acceptat pe toate, nefăcând dovada că în perioada 2007-2009 a refuzat la plată vreuna dintre facturile emise de debitoarea-intimată, pe motiv că prețul unitar al unui mc de beton nu include TVA.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că în Contractul nr. 65/2007 s-a prevăzut prețul de 385 lei/mc, fără nicio mențiune cu privire la TVA, iar factura fiscală nr. 204997/31 iulie 2007, la care creditoarea-recurentă a făcut referire expresă pentru susținerea afirmațiilor sale, nu a fost emisă pentru beton C200 (ciment Hz) și/sau pentru beton C150, ce a format obiectul Contractului nr. 65/2007 (indicat în factură), ci pentru beton C12/15 (menționat în alt contract, respectiv în Anexa 2 la Contractul nr. 18/2008). Părțile au stabilit expres faptul că prețul nu include TVA, doar prin această Anexă.

În condițiile punctuale menționate, Curtea a reținut că voința părților este probată prin emiterea facturilor fiscale enumerate, în perioada 2007-2009, pentru un preț unitar al betonului (385 lei/mc și, apoi, 450 lei/mc) care nu includea TVA – cu excepția primei facturi fiscale, nr. 204997/31 iulie 2007 -, urmată de acceptarea facturilor și de plata integrală a acestora (astfel cum SC G. H. SA a arătat în cererea de înregistrare a creanței – f. 3, dos. suplimentar nr. I la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita), voința părților fiind probată și prin semnarea Anexei 2 la Contractul nr. 18/2008, prețul betonului fiind stabilit la 450 lei/mc, exclusiv TVA  (f. 26, vol. I, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita).

În plus, astfel cum s-a argumentat deja în aceste considerente, Curtea a constatat că modul de facturare nu corespunde nici contractelor încheiate de părți (obiectului acestora), nici tipurilor de betoane stabilite prin contracte, dar aceste chestiuni nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic ori al instanței de recurs, în cadrul unei contestații la tabelul preliminar de obligații ale debitoarei, ci trebuiau lămurite pe calea dreptului comun. Tot astfel, de vreme ce Anexa 2 la Contractul nr. 18/2008 poartă semnătura reprezentanților părților și ștampila celor două societăți comerciale (debitoarea și creditoarea), nu poate fi ignorată, iar motivele de recurs referitoare la această Anexă fie țin de culpa creditoarei-recurente (care, acum, susține că Anexa 2 nu trebuia luată în considerare cu referire la Contractul nr. 65/2007 întrucât nu a fost încheiată pentru acest contract, dar, cu toate acestea, a acceptat și achitat integral facturile emise cu prețul unitar de 450 lei/mc, fără TVA), fie de valabilitatea actelor încheiate de părți, dar o asemenea analiză excede cadrului procesual al unei cauze având ca obiect contestația la tabelul preliminar de obligații ale debitoarei.

În consecință, Curtea a respins recursul creditoarei SC G. H. SA, ca nefondat – art. 312 alin. I teza a II-a Cod proc. civ.

În ce privește recursul formulat de D. G. F. P. HARGHITA, Curtea a reținut că această creditoare a invocat, atât în primul ciclu procesual, cât și în recurs – ca motiv al căii de atac -, excepția tardivității contestației formulate de debitoare (f. 576, vol. III, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita, f. 10, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș). În legătură cu această excepție, Curtea a reținut că în nici contestația debitoarei, depusă la 8 iulie 2010, împotriva tabelului preliminar de obligații și nici în precizarea la contestație, depusă la 17 septembrie 2010, nu se face referire la creanța D.G.F.P. Harghita (f. 1, vol. I, f. 101, fol. I, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita), debitoarea contestând această creanță, înscrisă în tabelul preliminar, doar prin precizarea depusă la 28 octombrie 2010 (f. 298, vol. II).

Curtea a constatat că debitoarea nu putea face referire la creanța D.G.F.P. Harghita, de vreme ce judecătorul sindic a dispus doar prin Sentința nr. 2626/20 septembrie 2010 - la cererea administratorului judiciar G. M. C. SPRL -, înscrierea creditoarei D.G.F.P. Harghita în tabelul preliminar de creanțe, cu suma de 1.332.563 lei, la rangul IV de prioritate, prevăzut de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 (f. 134, dos. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita). Sentința i-a fost comunicată debitoarei la data de 16 noiembrie 2011 (f. 139), deci, contestația împotriva înscrierii D.G.F.P. Harghita în tabelul preliminar de creanțe a fost formulată înăuntrul termenului legal (art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006), cu atât mai mult cu cât tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei, cuprinzând și creanța D.G.F.P. Harghita, a fost depus la dosar la data de 25 noiembrie 2010 (f.161-162) și abia ulterior publicat în B.P.I., iar termenul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 începe să curgă de la data publicării în B.P.I. a tabelului preliminar.

În ce privește fondul contestației, Curtea a reținut că, față de dispozițiile Sentinței nr. 2626/20 septembrie 2010, hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a dispus înscrierea creanței D.G.F.P. Harghita, în cuantum de 1.332.563 lei, în tabelul de obligații ale debitoarei, fără ca această înscriere să fie hotărâtă cu titlu provizoriu și fără ca această creanță să fie supusă verificării (art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006), de vreme ce înscrierea s-a dispus pe temeiul art. 123 pct. 4 din Legea nr.85/2006 – creanță bugetară -, judecătorul sindic nu mai poate pune în discuție această creanță și nu mai poate reveni asupra dispozițiilor cuprinse într-o hotărâre irevocabilă, ca urmare a formulării unei contestații ulterioare.

Așadar, Curtea a admis recursul, cu consecința respingerii contestației debitoarei formulate împotriva creanței D.G.F.P. Harghita – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, corob. cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

Referitor la recursul formulat de A.N. „A. R.” – A. B. A. SIRET - BACĂU, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț, Curtea a constatat că acesta vizează suma de 1.730 lei – majorări de întârziere -, înscrisă în 3 facturi fiscale emise în baza abonamentului de utilizare a apelor nr. 3177/3 februarie 2009.

Cuantumul total al sumelor înscrise în cele 3 facturi fiscale este de 1.730 lei, după cum urmează: factura nr. 908030/31 octombrie 2009 cuprinde suma de 561,21 lei - majorări de întârziere pentru perioada iulie – septembrie 2009, cu referire la abonamentul nr. 3177 (f. 28, dos. dos. suplimentar nr. II la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de A.N. „A. R.” – A. B. A. SIRET - BACĂU, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț și actele anexate acestei cereri); factura nr. 909405/31 ianuarie 2010 cuprinde suma de 590,85 lei - majorări de întârziere pentru perioada octombrie – decembrie 2009, cu referire la abonamentul nr. 3177 (f. 34); factura nr. 910463/30 aprilie 2010 cuprinde suma de 578,01 lei - majorări de întârziere pentru perioada ianuarie – martie 2010, cu referire la abonamentul nr. 3177 (f. 22).

Curtea a constatat că deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC A. C. SRL a fost dispusă prin Sentința nr. 639/15 martie 2010 – hotărâre judecătorească definitivă și executorie, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Prin cele 3 facturi fiscale menționate s-a stabilit termenul de scadență a obligației de plată la 30 de zile de la emitere, astfel că suma solicitată de creditoare (1.730 lei) reprezintă o obligație născută anterior deschiderii procedurii (pentru lunile iulie 2009 – martie 2010), dar nescadentă (decât parțial, cu referire la prima factură, creditoarea tratând, însă, global, ca regim juridic, suma solicitată cu titlu de majorări de întârziere) la data deschiderii procedurii generale a insolvenței debitoarei.

Prin urmare, este incidentă disp. art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, suma urmând a fi înscrisă provizoriu în tabelul preliminar de obligații ale debitoarei. În legătură cu cuantumul sumei, Curtea a reținut că pentru perioada 15 martie - 31 martie 2010 nu poate fi acceptată creanța cerută cu titlu de majorări de întârziere, fiind o obligație născută după data deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, din suma de 578 lei, înscrisă în factura nr. 910463/30 aprilie 2010, aferentă lunilor ianuarie 2010 – martie 2010 (3 luni), va fi înlăturată suma aferentă perioadei 15 martie – 31 martie 2010, adică 96,34 lei (aferentă unei jumătăți de lună, din cele 3 luni), rămânând suma de 481,66 lei.

În consecință, Curtea a admis recursul, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate, în sensul înscrierii, alături de suma de 6.499 lei – debit principal cu care A.N. „A. R.” – A. B. A. SIRET - BACĂU, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț, a fost înscrisă în tabelul preliminar -, a sumei de 1.633,72 lei, în mod provizoriu, la rangul IV de prioritate – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, corob. cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

În privința recursului formulat de SC C. SA, Curtea a reținut că din suma totală solicitată, respectiv 37.766,92 lei, s-a înscris în tabelul preliminar numai suma de 299,89 lei.

Curtea a constatat că înscrisul intitulat lista de inventariere la data de 9.03.2010 este semnat de reprezentantul debitoarei, administratorul C.T., al cărui nume a fost trecut în act, olograf – în calitate de persoană desemnată de către depozitarul A. C. SRL -, sub nume figurând semnătura administratorului și data (10.03.2010). Înscrisul poartă și ștampila debitoarei, precum și mențiunea că nu sunt obiecțiuni la datele înscrise în prezenta listă și modul de efectuare a inventarierii (f. 8, dos. dos. suplimentar nr. VII la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC C. SA și actele anexate acesteia).

Același reprezentant al debitoarei, C. T., a semnat – într-un mod vizibil identic cu cel din lista de inventariere – atât Contractul de depozit nr. 3190/30 martie 2008, cât și Actul adițional din 29 ianuarie 2010 (f. 6, 7).

Din lista de inventariere rezultă lipsa bunurilor ceramice aflate la depozitar (debitoare), respectiv 1.260 buc. Brikson BKS 25, 760 buc. Brikston GV 290/138, 2.392 buc. Brikston GV 290/188 și 2.052 buc. Brikston GV 365/188, constituind diferențe în minus constatate, cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni (f. 8, dos. dos. suplimentar nr. VII la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC C. SA).

Potrivit art. 10 din Contractul de depozit nr. 3190/30 martie 2008, mărfurile recepționate de depozitar sunt și rămân proprietatea deponentului, potrivit art. 13 depozitarul are obligația de a se îngriji de paza mărfii, păstrând-o și conservând-o ca pe propriul bun, iar potrivit art. 14, depozitarul nu are dreptul să comercializeze mărfurile aflate în depozit fără acordul deponentului (f. 4).

Susținerea debitoarei, cuprinsă în contestație, referitoare la faptul că are „dubii serioase” cu privire la semnătura administratorului C. T. pe lista de inventariere, nu a fost urmată de niciun demers procedural, debitoarea nedeclarând înscrisul fals - art.180 Cod proc. civ. -, iar simpla afirmație, anterior redată, nu putea determina aplicarea art. 178-179 Cod proc. civ. În plus, astfel cum s-a precizat deja, semnătura este vizibil similară celei din Contractul nr. 3190/2008 și din Actul adițional din 29 ianuarie 2010, iar ștampila aplicată pe lista de inventariere este a debitoarei SC A. C. SRL – DEPOZIT – LIVRARE (f. 8, dos. suplimentar nr. VII la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC C. SA).

În consecință, Curtea a admis recursul și a modificat în parte hotărârea atacată – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, corob. cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. -, respingând contestația debitoarei formulate împotriva creanței SC C. SA.

Referitor la recursul formulat de SC B.T. L. T. I.F.N. SA, Curtea a reținut că prin cererea de înregistrare a creanței s-a solicitat suma totală de 236.209 lei – rezultând din Contractele de leasing financiar nr. 9790 LE/2007 și nr. 9548 LEM/2007 -, precum și predarea bunurilor care au făcut obiectul contractelor, adică a autovehiculului marca Mercedes Benz, tipul Actros 1840LS, cu număr de înmatriculare CJ-xxx și a remorcii Faymonvilie STN-3U, cu număr de înmatriculare CJ-xx (f. 1, dos. suplimentar nr. X la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC B.T. L. T. I.F.N. SA și actele anexate acesteia).

Din suma solicitată, prima instanță a dispus înscrierea în tabelul preliminar de obligații ale debitoarei a cuantumului de 114.241,18 lei, astfel că instanța de recurs a fost învestită numai cu analizarea modalității de soluționare a contestației debitoarei referitoare la diferența de 121.968,15 lei, înlăturată din tabelul preliminar de creanțe, prin efectul hotărârii atacate.

Suma de 121.968,15 lei este compusă din sumele enumerate la pagina 65 din Sentința nr. 944/19 martie 2012 a Tribunalului Harghita (41.477,61 lei, 5.579,17 lei, 1.536,92 lei, 10.430,33 lei, 19.811,57 lei, 11.970,19 lei, 19.433,99 lei), în total 110.239,78 lei, la care se adaugă suma de 11.728,37 lei, considerată de prima instanță ca fiind achitată în plus, de către debitoare (pagina 64 din Sentință).

Toate sumele se referă la Contractul de leasing financiar nr. 9790 LE/2007, cu excepția celei în cuantum de 19.811,57 lei, care privește Contractul de leasing financiar nr. 9548 LEM/2007.

Curtea a constatat, deci, că situația sumelor care compun cuantumul total de 236.209 lei – enumerate la fila 2 din cererea de înregistrare a creanței - se prezintă astfel: 51.842,08 lei (contravaloare facturi neîncasate), înscrisă în parte în tabel, de prima instanță, cu excepția sumei de 10.430,33 lei; 34.993,59 lei (penalități de întârziere), înscrisă în parte în tabel, de prima instanță, cu excepția sumei de 19.811,57 lei + 11.970,19 lei; 41.477,61 lei (despăgubiri, echivalentul sumei de 10.134 euro), neînscrisă în tabel, de prima instanță; 23.958,24 lei (despăgubiri, echivalentul sumei de 5.853,61 euro), înscrisă în tabel, de prima instanță; 5.579,17 lei (rate, dobânzi, asigurări aferente lunilor noiembrie 2009 – mai 2010), neînscrisă în tabel, de prima instanță; 1.536,92 lei (penalități aferente perioadei noiembrie 2009 – mai 2010), neînscrisă în tabel, de prima instanță; 62.869,71 lei (rate, dobânzi, asigurări aferente lunilor noiembrie 2009 – iulie 2010) înscrisă în parte în tabel, de prima instanță; 13.809,21 lei (penalități aferente perioadei noiembrie 2009 – iulie 2010), înscrisă în tabel, de prima instanță; 120 lei + TVA (taxa judiciară de timbru), înscrisă în tabel, de prima instanță.

Curtea a constatat că sumele ce compun cuantumul de 121.968,15 lei sunt identice cu cele enumerate de administratorul judiciar G. M. C. SPRL în întâmpinarea depusă la 16 ianuarie 2012 (f. 611, vol. III, dos. nr. 582.1/97/2010 al Tribunalului Harghita), cu referire la contestația împotriva tabelului preliminar al tuturor creanțelor formulată de debitoarea SC A. C. SRL. Totodată, Curtea a constatat că prima instanță a preluat întocmai susținerile administratorului judiciar referitoare la înlăturarea din tabelul preliminar a sumei totale de 110.239,78 lei (din creanța SC B.T. L. T. I.F.N. SA), la care se adaugă suma de 11.728,37 lei, cu privire la care în înscrisul depus la 16 ianuarie 2012 s-a menționat doar achitat în plus cu dovezi la dosar (f. 611).

Așadar, deși prin întâmpinarea depusă la 24 noiembrie 2010 (f. 372-374, vol. II, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita), creditoarea SC B.T. L. T. I.F.N. SA a invocat motive punctuale pentru care a solicitat respingerea contestației debitoarei (cu referire la plățile efectuate pentru Contractul de leasing financiar nr. 9790 LE/2007, la neoperarea transferului proprietății asupra bunului din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale, la fișa financiară de partener și la raportul soldurilor, vizând ambele contracte, la indicarea facturilor fiscale rămase neachitate, în opinia creditoarei, la incidența art. 4.10. din Contractul nr. 9790 LE/2007, la modalitatea de alocare a sumelor cuprinse în ordinele de plată nr. 280/3 septembrie 2009 și nr. 283/3 septembrie 2009, la corespondența cu debitoarea, la incidența art. 4.8. din contractele de leasing încheiate de părți, la fișa de calcul a penalităților de întârziere, la incidența art. 13.3. în privința daunelor-interese și la calculul acestora, la ratele de asigurări și la penalitățile solicitate pe motivul nepredării bunurilor de către debitoare, ca urmare a rezilierii contractelor), prima instanță nu le-a analizat, fie și prin gruparea acestora.

Curtea a constatat, de asemenea, că la întâmpinare a fost anexat înscrisul intitulat facturi neîncasate, la 17 noiembrie 2010, în care au fost indicate facturile fiscale, sumele achitate și restul de plată (f. 376, vol. II, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita). În plus, la dosar au fost depuse, de către debitoare, la data de 17 septembrie 2010, facturile emise de SC B.T. L. T. I.F.N. SA (f. 150, 152-154, 156-157, 159, 161-163, 165, 167, 169, 171-175, 177-178, 180, 182, 184-186, 188-189, 191, 193-200, 203-204, 207-208, 210-211, 218, 222, vol. I, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita), extrase de cont și ordine de plată (151, 155, 158, 160, 164, 166, 168, 170, 176, 179, 181, 187, 190, 192, 201-202, 205, 209, 212-217, 219-221, vol. I), iar de către creditoare graficul plăților stabilit prin Contractul nr. 9790 LE/2007 (f. 10 verso, dos. suplimentar nr. X la dos. nr. 582/96/2010 al Tribunalului Harghita, conținând cererea de înregistrare a creanței, formulată de SC B.T. L. T. I.F.N. SA).

Ulterior, creditoarea a depus la dosar un înscris conținând soldul penalităților pentru cele două contracte, însoțit de o listă cuprinzând enumerarea facturilor fiscale, cu menționarea datei scadenței, a datei plății, a sumei plătite, a valorii la care s-au calculat penalitățile, a zilelor de întârziere, a cuantumului penalităților (f. 590-592, vol. III, dos. nr. 582.1/96/2010). Creditoarea a depus și facturile fiscale conținând rate și/sau penalități (f. 595-606, vol. III).

Pe baza înscrisurilor enumerate, prima instanță trebuia să treacă la analiza susținerilor debitoarei, cât și a apărărilor creditoarei, cu atât mai mult cu cât prin notele de ședință depuse la 16 mai 2011, creditoarea a răspuns susținerilor debitoarei-contestatoare (f. 526-530, vol. II, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita) – formulate față de motivele expuse de creditoare în întâmpinarea la contestație -, iar prin răspunsul la întâmpinarea formulată de administratorul judiciar al SC A. C. SRL, creditoarea SC B.T. L. T. I.F.N. SA s-a referit la abilitarea legală a administratorului judiciar de a proceda la verificarea creanțelor, conform art. 20, art. 66 și 67 din Legea nr. 85/2006…, după efectuarea unei cercetări amănunțite a documentelor depuse și de a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe (f. 618, vol. III), formulând, din nou, apărări (f. 618-622, vol. III).

În aceste condiții, în scopul realizării unei cercetări a fondului cauzei, judecătorul sindic ar fi trebuit să îi solicite administratorului judiciar ca, pe baza studierii înscrisurilor menționate, depuse de creditoare și de debitoare, precum și a evidențelor contabile ale debitoarei, să precizeze în ce măsură susținerile părților se confirmă din perspectivă contabilă – cu solicitarea depunerii, de către creditoare, a fișei detaliate a facturilor pe care susține că debitoarea nu le-a achitat, până la data deschiderii procedurii generale a insolvenței, respectiv 15 martie 2010, din care să rezulte în mod clar soldul debitoarei, pentru ca aceste înscrisuri să poată fi comparate cu facturile fiscale, extrasele de cont și ordinele de plată depuse de debitoare -, respectiv să precizeze (pornind de la facturile emise)  data scadenței, suma achitată, data la care s-a efectuat plata, numărul zilelor de întârziere și calculul penalităților (dacă este cazul), cu referire la ambele contracte de leasing financiar și la sumele ce compun cuantumul de 121.968,15 lei, neînscris în tabelul preliminar, ca urmare a admiterii în parte a contestației debitoarei. Fără o astfel de analiză – care presupune, totodată, și justificarea punctuală a schimbării poziției administratorului judiciar, de la data întocmirii tabelului preliminar (în care a înscris creditoarea SC B.T. L. T. I.F.N. SA cu întreaga sumă solicitată, adică 236.209,33 lei), la data formulării întâmpinării, în primul ciclu procesual – poziția exprimată prin întâmpinare fiind confirmată cu ocazia dezbaterilor asupra contestației (f. 686, vol. III, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita), nu se poate considera că prima instanță a procedat la cercetarea fondului cauzei – cu atât mai mult cu cât concluzii cuprinse în considerente au caracter de generalitate, referitor la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către creditoare și la achitarea întocmai a debitului de către SC A. C. SRL.

În consecință, Curtea a admis recursul și a casat în parte dispoziția cuprinsă în alineatul 1 pct. 10 din dispozitivul hotărârii atacate, numai cu privire la soluția de neînscriere în tabelul preliminar a creanței în sumă de 121.968,15 lei – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza a II-a, alin. 3 teza a III-a, alin. 5 teza I Cod proc. civ. -, cauza fiind trimisă primei instanțe pentru rejudecarea contestației debitoarei vizând creanța SC B.T. L. T. I.F.N. SA, în sumă de 121.968,15 lei (cu componența anterior menționată), ocazie cu care prima instanța va analiza, cu precădere, excepția tardivității contestației, invocată de creditoare prin întâmpinarea depusă la 24 noiembrie 2010 (f. 372, vol. II, dos. nr. 582.1/96/2010 al Tribunalului Harghita), reiterată prin răspunsul la întâmpinarea formulată de administratorul judiciar (f. 618, vol. III), dar nesoluționată, motiv de recurs care determină, de asemenea, casarea dispoziției menționate din hotărârea atacată. Cu ocazia rejudecării, prima instanță va pune în discuție calificarea cererii SC B.T. L. T. I.F.N. SA vizând predarea bunurilor care au format obiectul contractelor de leasing financiar nr. 9790 LE/2007 și 8548 LEM/2007, cu referire la art. 90 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că această cerere nu face parte din categoria creanțelor, potrivit art. 3 pct. 16, se înscriu în tabelul preliminar (respectiv sume de bani), precum și cu stabilirea procedurii ce trebuie parcurse referitor la această cerere, în sensul supunerii sau nesupunerii acesteia dezbaterii adunării creditorilor/comitetului creditorilor.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a anulat ca netimbrat recursul formulat de SC M. SRL – art. 20 alin. 1, 3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 - , a respins ca nefondat recursul SC H. SA - art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ. -, a admis recursul formulat de D.G.F.P. Harghita și a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii contestației debitoarei, formulate în contradictoriu cu această creditoare – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, corob. cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. -, a admis recursul formulat de A.N. „A. R.” – A. B. A. SIRET - BACĂU, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț și a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul înscrierii, alături de suma de 6.499 lei – debit principal, deja trecut în tabelul preliminar -, a sumei de 1.633,72 lei, în mod provizoriu, la rangul IV de prioritate – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, corob. cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., a admis recursul formulat de SC C. SA și a modificat în parte hotărârea atacată – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, corob. cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. -, respingând contestația debitoarei formulate împotriva acestei creditoare, a admis recursul formulat de SC B.T. L. T. I.F.N. SA și va casa în parte dispoziția cuprinsă în alineatul 1 pct. 10 din dispozitivul hotărârii atacate, numai cu privire la soluția de neînscriere în tabelul preliminar a creanței în sumă de 121.968,15 lei – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza a II-a, alin. 3 teza a III-a, alin. 5 teza I Cod proc. civ.- cu trimiterea cauzei, primei instanțe, spre rejudecarea contestației debitoarei vizând creanța SC B.T. L. T. I.F.N. SA în sumă de 121.968,15 lei.

Domenii speta

Spete similare