Revizuire a unei hotărâri pronunţate în recurs. Admisibilitate

Nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de  procedură civilă.

În speţă, hotărârea atacată este dată de o instanţă de recurs care nu evocă fondul, deoarece s-a casat decizia civilă şi s-a trimis cauza spre rejudecare la judecătorie.

Instanţa de recurs nu a statuat asupra raporturilor juridice existente între părţi, pe baza unor înscrisuri noi ori a reaprecierii asupra probelor aflate la dosar sau modul de aplicare a legii.

În lipsa unei hotărâri definitive de fond a instanţei de recurs, cererea de revizuire este inadmisibilă.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 29 aprilie 2013 la Curtea de Apel Ploieşti, revizuenta B. R. D. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 748 din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea recursului celor doi recurenţi, A. D. şi A. D. şi admiterea recursului revizuentei referitor la lămurirea înţelesului dispozitivului sentinţei civile nr. 1177/2011.

În motivarea cererii de revizuire s-au invocat prevederile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă - dispozitivul cuprinde dispoziţii potrivnice. Astfel, una dintre cele trei cauze conexe a fost soluţionată irevocabil, constatându-se că părţile din dosarul nr. 1352/283/2009 sunt proprietare pe o suprafaţă de 1501 mp, dispusă pe tot perimetrul masei partajabile ca diferenţe rezultate din transformarea prăjinilor pogoneşti  în mp. Cei 1501 mp au intrat irevocabil în componenţa masei partajabile de 9599 mp. Cum nimeni nu a atacat cu apel şi nici cu recurs sentinţa pronunţată în acest dosar iar pârâta B. E. a decedat, nu poate fi pusă în aplicare partea din dispozitiv care dispune rejudecarea separată a cauzei dosar nr. 1299/283/2009 deoarece prezintă autoritate de lucru judecat.

Revizuenta a invocat şi prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă – instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi a dat mai mult decât s-a cerut. În cererea de partaj din dosarul nr. 1223/283/2009 depusă de A. D. s-a solicitat ieşirea din indiviziune conform legii dintr-o masă partajabilă de 4998 mp, nu s-a cerut atribuirea acelei părţi care nu poate fi partajabilă în natură. Deoarece a omis să cheme în judecată pe coindivizari, reclamanţii au solicitat conexarea cu dosarul nr. 1352/283/2009 care se referea la o suprafaţă mai mare ce cuprinde şi masa partajabilă în cauză şi la toţi coindivizarii interesaţi. Ulterior, reclamanţii au cerut fără a motiva, a se reveni asupra conexării, ceea ce instanţa de fond nu a încuviinţat. Problema conexării a făcut apoi obiectul apelului declarat de reclamanţi dar şi apelul a fost respins deoarece nu au fost combătute motivele conexităţii. Cererea de recurs a apelanţilor a contestat aceeaşi problemă a conexării dosarelor de partaj şi uzucapiune, cu o referire sumară la o pretinsă încălcare a normelor de partaj- atribuire în dosarul nr. 1352/283/2009, unde au calitatea de pârâţi – părţi interesate în partaj, încălcare ce s-ar datora conexării dosarelor.

În recurs s-a discutat numai problema conexării raportat la o pretinsă cauză diferită a celor două dosare de partaj, primul ar fi partaj judiciar , al doilea fiind partaj succesoral. Susţinerile recurenţilor nu au nici o bază, ambele acţiuni au ca obiect partaj judiciar, totuşi instanţa de recurs, aflată în eroare materială asupra obiectului celor două acţiuni, a admis recursul şi a dispus judecarea separată a cauzelor care de fapt erau litispendente – obiect suprapus, aceleaşi părţi şi cauză identică.

Revizuenta a arătat faptul că, Curtea de Apel s-a pronunţat şi pe o problemă de fond, care nu a fost cerută nici la fond, nici la apel şi nici în recurs, apreciind că soluţia dată partajului la fond în dosarul nr. 1352/283/2009, prin atribuirea către intimata reclamantă a casei şi curţii nepartajabile în natură, ar fi fost greşită deoarece s-au încălcat criteriile legale criticate în cererea de recurs. Curtea nu a dezbătut aceste criterii, nu le-a pus în discuţia părţilor pentru că nu au fost criticate în recurs, iar pronunţându-se asupra lor a depăşit cadrul legal al judecării recursului şi a acordat recurenţilor mai mult decât au cerut şi fără a se respecta legea în ce priveşte soluţiile posibile în recurs.

Revizuenta a invocat şi prevederile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă – în sensul că obiectul partajului, casa, nu mai este în fiinţă. Prin acţiunea de partaj, recurenţii solicitaseră încetarea stării de indiviziune constituită prin cumpărarea împreună cu intimata a unui teren şi casă veche, situate în perimetrul partajabil al dosarului de partaj judiciar nr. 1352/283/2009. Nu au cerut atribuirea casei şi curţii nici ca reclamanţi în dosarul nr. 1223/283/2009, nici ca pârâţi în dosarul nr. 1352/283/2009. În timpul judecării celor două dosare, construcţia s-a ruinat datorită intemperiilor şi refuzului recurenţilor de a o conserva. Instanţa a admis cererea de atribuire intimatei pârâte/reclamante în vederea efectuării reparaţiilor urgente. După achitarea sultei dispuse de instanţă, aceasta a primit mai întâi provizoriu apoi definitiv, casa şi curtea şi le-a posedat ca unic proprietar din anul 2009 şi până la data de 21.03.2013, când Curtea de Apel a desfiinţat sentinţa de atribuire fără un motiv plauzibil. În acest timp s-au desfăşurat lucrări de conservare, însă construcţia nu a rezistat şi a fost necesară reconstrucţia ei din temelie, pe aceeaşi amprentă la sol.

După reconstruirea casei, cu investiţia exclusivă a intimatei, casa a dobândit o valoare mai mare şi nu mai este proprietate comună a celor trei cumpărători din 2005, deci nu mai face obiectul partajului. Curtea aferentă casei este străbătută de infrastructura de utilităţi, nu a fost şi nu este partajabilă în natură, astfel că, pentru cotele părţi care aparţin coproprietarilor, aceştia au primit o sultă, de cca 3 ori mai mare decât preţul de cumpărare, iar partea de teren – livadă le-a fost dată în natură în vecinătatea curţii.

Revizuenta a arătat faptul că, reconstrucţia casei şi a infrastructurii s-a executat în perioada cât  investitoarea dobândise definitiv această parte a masei partajabile. Terenul livadă pe care intimata este proprietar majoritar cu 43% este uşor partajabil în natură şi nimeni nu a contestat lotizarea propusă de expertul topograf judiciar şi acceptată de instanţă.

Pe parcursul procesului revizuenta a depus note scrise, care au fost luate în considerare la soluţionarea cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 12 decembrie 2013, intimatul A. D. a solicitat respingerea cererii de revizuire motivată în fapt şi în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 1,2 şi 3 Cod procedură civilă, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

S-au invocat deciziile CSJ nr. 389/03.08.1992 şi 1800/01.10.1992.

S-a mai arătat că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispoziţii potrivnice, că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut şi că arătările revizuentei cu privire la situaţia actuală a casei în litigiu, în sine, nu întruneşte condiţiile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă.

Prin Încheierea din data de 02 octombrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, în baza dispoziţiilor art. 40 alin. 5 Cod procedură civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului spre soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, conform Încheierii nr.4176/01.10.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3901/1/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, instanţa a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 748 din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 1223/283/2009 s-a admis recursul declarat de reclamanţii A. T. D. şi A. D., în contradictoriu cu pârâţii B. R. D., O. C., A. P. G., A. C., A. L., B. L., Primăria Comunei Moroieni, B. E. şi A. I., ambele decedate, s-a casat decizia civilă nr. 193/17.10.2012 a Tribunalului Dâmboviţa, sentinţa civilă nr. 1177/26.09.2011 a Judecătoriei Pucioasa şi pe cale de consecinţă, şi încheierea din Camera de Consiliu din 22.03.2012 a Judecătoriei Pucioasa, cu trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa, pentru soluţionarea distinctă a celor trei cauze

Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul declarat de pârâta B. R. D., împotriva deciziei civile nr. 193/17.10.2012 a Tribunalului Dâmboviţa, ca rămas fără obiect.

Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-10 Cod procedură civilă.

Din formularea textului legal rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă iar nu exemplificativă.

Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

În speţă, hotărârea atacată este dată de o instanţă de recurs care nu evocă fondul, deoarece s-a casat decizia civilă şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa având în vedere că scopul conexiunii nu există iar recursul declarat de pârâta B. R. D. în această situaţie a rămas fără obiect.

Instanţa de recurs nu a statuat asupra raporturilor juridice existente între părţi pe baza unor înscrisuri noi ori a reaprecierii asupra probelor aflate la dosar sau modul de aplicare a legii.

În lipsa unei hotărâri definitive de fond a instanţei de recurs, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare