Efectele nerespectării deciziei instanţei de recurs de casare cu trimitere spre rejudecare

Aspecte legate de soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile în cazul actelor administrative consecutive emise după data înregistrării acţiunii de anulare a primului act administrativ.

•C.pr.civ. – art. 315

•Legea nr. 188/1999 rep. – art. 27 şi art.99

Prin Sentinţa nr. 3448/26 septembrie 2012 Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1000/96/2010* a admis excepţia inadmisibilităţii în privinţa Dispoziţiilor nr. 427/2010 şi nr. 322/2010 ale Primarului Municipiului Gheorgheni şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta B. E. E. împotriva pârâţilor, admiţând în parte acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Gheorgheni, anulând art. 1 punct 2 din HCL al Municipiului Gheorgheni nr. 464/2011.

Instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 25.01.2012 în rejudecare, în baza Deciziei 2278/25.11.2012, a Curţii de Apel Tg. Mureş, că la data de 20.06.2012, reclamanta a depus cererea de introducere în cauză a Municipiului Gheorgheni formulând precizare de acţiune în sensul constatării ca nelegale şi anularea art. 1 punct 2 din HCL 31/2010, referitor la modificarea organigramei şi a statutului de funcţii al aparatului de specialitate a primarului municipiului Gheorgheni precum şi al serviciilor publice subordonate Consiliului Local Gheorgheni, constatarea nulităţii integrale a Dispoziţiei primarului nr. 427/2010 şi anularea parţială a Dispoziţiei nr. 322/2010, respectiv constatarea nulităţii art. 3 din dispoziţie, reintegrarea în funcţie şi repararea pagubelor constând în plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrare.

Soluţionând cu precădere excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa Dispoziţiilor nr. 427/2010 şi nr. 322/2010, excepţie invocată de Primarul municipiului Gheorgheni, prin completarea la întâmpinare la termenul din 25 iunie 2010, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, singura plângere prealabilă fiind formulată împotriva HCL 31/2010, or dispoziţiile contestate nu existau la data depunerii plângerii şi oricum dispoziţiile puteau să nu existe cu conţinutul pe care îl au, astfel că a considerat că nu au legătură cu HCL 31/2010.

Concluzia a fost aceea că petitele privind cele două dispoziţii sunt inadmisibile şi în ceea ce priveşte HCL nr. 31/2010, instanţa a constatat că prin art. 1 punct 2, s-a desfiinţat Serviciul buget-contabilitate, patrimoniu al cărui şef era reclamanta şi s-au înfiinţat trei compartimente şi anume Buget, Contabilitate şi Patrimoniu, desfiinţându-se postul ocupat de reclamantă şi un alt post care era vacant.

S-a avut în vedere faptul că nici în expunerea de motive şi nici în raportul comisiei de specialitate nu există un argument care să susţină adoptarea hotărârii şi nici nu se face dovada faptului că ar fi îndeplinită condiţia prevăzută de art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999. În plus s-a considerat relevant faptul că într-un interviu apărut la 19.02.2010, într-un ziar local, Primarul Municipiului Gheorgheni descrie că este dificilă îndepărtarea reclamantei din instituţie şi că s-a făcut un demers în vederea îndepărtării acesteia printr-o restructurare în urma căreia s-a desfiinţat numai postul reclamantei.

Hotărârea primei instanţa a fost atacată cu recurs de reclamantă care a solicitat  menţinerea dispoziţiei de anulare a art. 1 punct 2 din HCL nr. 31/2010, constatarea nulităţii Dispoziţiilor nr. 427/2010 şi nr. 322/2010 ale Primarului, repararea pagubelor până la reintegrare, reintegrarea în funcţie.

În motivarea căii de atac s-a criticat faptul că s-a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile şi s-a învederat că Dispoziţia nr. 322/2010 privind desemnarea d-lui G. I., pentru exercitarea controlului financiar preventiv, nu i-a fost comunicată reclamantei iar Dispoziţia 427/2010, este un act subsecvent HCL 31/2010, neputând fi considerată un act de sine stătător, deoarece nu putea fi emisă în cazul anulării HCL nr. 31/2010.

Recurenta a criticat şi modul în care prima instanţa a soluţionat cererea privind cheltuielile de judecată.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recursuri de Consiliul Local Gheorgheni, care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei, formulând totodată şi întâmpinare la recursul acesteia motivând că a luat cunoştinţă de pronunţarea sentinţei, respectiv a motivelor la primirea citaţie emisă de Curtea de Apel Tg. Mureş în vederea comunicării recursului formulat de reclamantă.

În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond a invocat şi aplicat eronat prevederile  tezei finale a art. 100 alin 4 din Legea 188/1999, republicată. De asemenea, s-a invocat faptul că atribuţiile postului de şef de serviciu s-au modificat în proporţie de peste 50%, aspect ce rezultă din depunerea fişei postului sef de serviciu şi al actualului director executiv al direcţiei economice, respectiv analiza comparativă a celor două acte făcute prin notele de şedinţă depuse pentru termenul din 23 februarie 2011.

În ceea ce priveşte interviul acordat într-un ziar, recurentul a invocat faptul că instanţa a omis să constate că acel interviu a fost acordat de primar, iar actul atacat a fost adoptat  de Consiliul Local şi că doar autorităţile locale pot aprecia necesitatea eliberării unei persoane din funcţia publică. S-a subliniat că nu se poate reţine nici culpa Consiliului Local, astfel că este nefondat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la recursul recurentei, Consiliul Local Gheorgheni a susţinut excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa celor două dispoziţii atacate, reclamanta neadresându-se emitentului actelor, iar în ceea ce priveşte solicitarea de reintegrare în funcţie s-a invocat practica instanţei potrivit căreia nu se poate impune reintegrarea pe un post care în prezent nu mai există.

Instanţa de recurs a constatat că recursul declarat de Consiliul Local este peste termenul legal, în condiţiile în care Sentinţa 3448/26.09.2012, a fost comunicată la sediul acestei instituţii publice din xxx şi chiar dacă s-ar calcula termenul de la data primirii citaţiei emise de Curtea de Apel Tg. Mureş, potrivit susţinerilor acestui recurent în raport de data respectivă de 19.03.2013, recursul formulat la 22.03.2013, este peste termenul legal de 15 zile. Faţă de prevederile art. 301 Cod procedură civilă instanţa a respins ca tardiv formulat recursul, această excepţie procedurală împiedicând analiza pe fond a motivelor invocate în recursul tardiv formulat.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, instanţa a constatat că aceste este fondat deoarece prin HCL nr. 31/2010, art. 2 punct 9, practic s-a desfiinţat postul ocupat de reclamantă, acela de şef serviciu contabilitate-patrimoniu, iar Dispoziţia nr. 322/2010 îl vizează pe numitul G. I., persoana desemnată cu exercitarea controlului  financiar  preventiv, această dispoziţie  nefiind însă comunicată reclamantei în pofida faptului că  prin prevederile art. 3 se dispune revocarea dispoziţiilor 104/2000, 310/2003 şi 79/2004.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva HCL 31/2010 la data de 24.03.2010, dată la care nu avea cunoştinţă de dispoziţia 322/2010 şi a formulat acţiune în contencios administrativ la data de 23.04.2010, acţiune în care a şi menţionat faptul că Dispoziţia Primarului nr. 322/2010 nu i-a fost comunicată iar în întâmpinarea formulată la data de 25.05.2010 nu se invocă lipsa plângerii prealabile cu privire la dispoziţia 322/2010, ci lipsa de interes a reclamantei pentru anularea actului administrativ  prin care a fost desemnat d-nul G. I. pentru exercitarea controlului financiar preventiv. Prin urmare, nefiind un act comunicat reclamantei instanţa în mod greşit a soluţionat excepţia inadmisibilităţii invocată la 29.06.2010 fila 62 dosar nr. 1000/96/2010 a Tribunalului Harghita, fără să ţină cont de aceste aspecte, dar şi de împrejurarea că reclamanta a fost desemnată că exercite controlul financiar preventiv prin Dispoziţia 104/30.06.2000, dispoziţie revocată prin Dispoziţia nr. 322/2010, situaţie care ar fi impus comunicarea Dispoziţiei nr. 322/2010 şi reclamantei. Nefăcându-se dovada comunicării, instanţa trebuia să soluţioneze pe fond petitul privind anularea acestei dispoziţii. În  plus instanţa de fond în rejudecare nu a respectat dispoziţiile instanţei de recurs care prin Decizia 2278/25.11.2011 a reţinut că solicitarea de anulare a dispoziţiei nr. 322 din 11 martie 2010, conţine consecinţa directă a anulării atribuţiilor de control financiar preventiv date în competenţa d-lui G. I., astfel că cererea trebuie soluţionată în contradictoriu şi cu această persoană care nu a fost citată la nici un termen de judecată deşi i s-a conferit calitatea de parte în cauză.

În rejudecare, instanţa de fond nu numai că nu a respectat aceste îndrumări care erau obligatorii potrivit art. 315 Cod procedură civilă, dar a constatat prin încheierea din 05.09.2012, că nu se impune citarea în cauză a numitului G. I., reţinând precizările formulate de reclamantă la termenul anterior,precizări care ar fi schimbat situaţia avută în vedere de Curtea de Apel Tg. Mureş la pronunţarea deciziei din recurs, în sensul că nici unul din capetele contestaţiei nu îl vizează pe numitul G. I.

Instanţa de recurs constată că nu a intervenit nicio schimbare de natura să justifice nerespectarea deciziei de casare,  deoarece tocmai faptul că se solicită constatarea nulităţii art. 3 din Dispoziţia nr. 322/2010, care îl priveşte pe G. I. impunea soluţionarea cererii în contradictoriu şi cu această persoană căreia i s-au conferit atribuţiile date anterior reclamantei prin Dispoziţia 104/2000, revocată prin Dispoziţia nr. 322/2010.

Recursul este fondat şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Dispoziţiei nr. 427/2010, deoarece acest act administrativ a fost emis la 28.04.2010, după înregistrarea cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea HCL nr. 31/2010 şi Dispoziţiei  nr. 322/2010. În întâmpinările formulate de Consiliul Local Gheorgheni şi Primarul Municipiului Gheorgheni pentru termenul de judecată din 25.10.2010 fila 29-33, s-a subliniat că, urmare a HCL nr. 31/2010, s-a eliberat Dispoziţia nr. 427/28.04.2010, în condiţiile în care în perioada 08.02.2010-31.03.2010, reclamanta s-a aflat în concediu de boală, iar demersurile privind aducerea la îndeplinire în totalitate a HCL nr. 31/2010, au fost începute doar după venirea din concediu.

În acest context reclamanta a precizat acţiunea în sensul că solicită şi anularea Dispoziţiei nr. 427/2010, de încetarea a raporturilor de muncă.

Este evident faţă de temeiul legal invocat în preambulul dispoziţiei şi anume art. 27 lit. 3 şi art. 99 alin. 1 litera b) din Legea 188/1999, că încetarea raportului de serviciu al reclamantei a avut loc urmare a reorganizării şi desfiinţării funcţiei publice pin HCL nr. 31/2010.Situaţia în care împotriva HCL nr. 31/2010 s-a formulat plângere prealabilă şi dispoziţia de eliberare din funcţie s-a emis ulterior înregistrării acţiunii de anulare a HCL nr. 31/2010, nu justifică formularea unei noi plângeri prealabile care să vizeze în mod expres dispoziţia emisă practic în baza HCL nr. 31/2010.

Instanţa de recurs a constatat că în mod greşit au fost soluţionate pe excepţie cererile vizând cele două dispoziţii, că nu s-a dispus introducerea în cauză a numitului G. I. contrar deciziei pronunţate de instanţa de recurs cu încălcarea art. 315 Cod procedură civilă, devenind incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casare parţială, deoarece în propria cale de atac nu poate fii înrăutăţită situaţia recurentei, iar recursul Consiliului Local Gheorgheni s-a dovedit a fi tardiv formulat. Prin urmare se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei, de altfel împrejurarea că în dispozitiv este menţionată HCL nr. 464/2010 este o eroare materială ce poate fi îndreptată de instanţa în condiţiile art. 281 Cod procedură civilă.

Cu toate că s-ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond a cererilor vizând anularea dispoziţiilor contestate, instanţa a avut în vedere prevederile art. 312 alin. 61 Cod procedură civilă, astfel că s-a admis recursul reclamantei şi s-a casat în parte sentinţa, reţinându-se cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte Dispoziţiile nr. 427/2010 şi nr. 322/2010, urmare a respingerii excepţiei inadmisibilităţii, fixând termen de judecată la 26.04.2013, în limitele arătate în prezenta motivare.

Domenii speta

Spete similare