Inadmisibilitatea cererii de constatare a reabilitării de drept.

„În baza disp.art.528 alin.2 Cod procedură penală respinge cererea formulată de către petentul L., prin care a solicitat reabilitarea sa în ceea ce priveşte condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 1329/05.03.2002 a Judecătoriei Iaşi, modificată prin decizia penală nr. 1178/31.10.2002 a Tribunalului Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 319/17.04.2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca fiind inadmisibilă”.

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 165 Cod penal, reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.

Soluţia constatării  reabilitării  de drept de către instanţa de judecată nu se regăseşte în Codul penal, acesta dezvoltând doar procedura privind reabilitarea judecătorească.

Deşi în doctrina penală anterioară intrării în vigoare a actualului Cod penal  s-a susţinut, iar în practica judiciară s-a decis, că intervenirea reabilitării de drept poate fi constatată şi printr-o hotărâre judecătorească, deşi ea are loc „ de drept” , având un caracter constatator  şi nu constitutiv de drepturi, instanţa apreciază că noile dispoziţii care reglementează reabilitarea de drept nu permit pronunţarea unei asemenea hotărâri.

Potrivit art. 527 Cod procedură penală, reabilitarea ale loc ,  fie de drept , fie la cerere, acordată de instanţa de judecată. Potrivit art. 528 Cod procedură penală  „ la împlinirea termenului de 3 ani prevăzut la art. 165 din Codul penal, dacă persoana condamnată nu a mai săvârşit o altă infracţiune, autoritatea care ţine evidenţa cazierului judiciar va şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului. La împlinirea termenului de 3 ani prevăzut la art. 150 din Codul penal, dacă persoana condamnată nu a mai săvârşit o altă infracţiune, organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organul care a înregistrat persoana juridică vor şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată persoanei juridice.

Din analiza acestor dispoziţiile legale rezultă că ştergerea menţiunilor privind condamnarea  se efectuează de autoritatea care ţine evidenţa cazierului judiciar(în cazul persoanelor fizice), organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organul care a înregistrat persoana juridică( în cazul persoanelor juridice).

În ceea ce priveşte competenţa pronunţării asupra reabilitării, disp. art. 529 Cod procedură penală stabilesc în favoarea instanţelor de judecată doar  competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti, respectiv instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, raportat şi la disp. art. 530-534 cod procedură penală care reglementează procedura reabilitării judecătoreşti ( conţinutul cererii , măsurile premergătoare, soluţionarea cererii ) ,instanţa de judecată apreciază că reabilitarea de drept nu se poate constata printr-o  hotărâre judecătorească , autoritatea care ţine evidenţa cazierului judiciar , în cazul persoanelor fizice , fiind cea care verifică  şi şterge din oficiu menţiunile privind condamnarea.

Soluţia adoptată se impune şi în urma analizei dispoziţiilor Legii 290/2004 care prevăd posibilitatea rectificării  înscrierilor sau a notărilor din cazierul judiciar. Astfel , potrivit art. 32 , persoana care figurează în evidenţa cazierului judiciar poate cere rectificarea datelor înscrise sau a notărilor provizorii dacă acestea nu corespund situaţiei reale sau dacă înregistrarea lor nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. Cererea de rectificare trebuie motivată şi însoţită de actele doveditoare şi se adresează unităţii de poliţie care a emis certificatul de cazier judiciar, care este obligată să verifice susţinerile petiţionarului, iar în cazul în care constată că în cazierul judiciar s-a înscris o menţiune greşită, procedează la rectificarea datelor şi comunică sau eliberează un nou act în locul celui contestat.

Potrivit art. 33 din acelaşi act normativ , persoana căreia i s-a respins cererea de rectificare a cazierului judiciar poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază teritorială de competenţă domiciliază.

Rezultă aşadar că petentul condamnat are posibilitatea de a se adresa unităţii de poliţie care emite cazierul pentru obţinerea acestui cazier (eliberat inclusiv după verificarea îndeplinirii condiţiilor privind reabilitarea de drept)  iar  ulterior , are posibilitatea de a solicita aceleiaşi unităţi de poliţie , rectificarea cazierului obţinut. Dacă şi în urma acestei solicitări  i se respinge cererea de rectificare , petentul condamnat are posibilitatea de a formula în termen de 30 de zile de la comunicare , contestaţie  la judecătoria în a cărei rază teritorială de competenţă domiciliază .

Domenii speta

Spete similare