Ieşire din indiviziune

Prin cererea formulată la data de .......2014 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr......../259/2014, reclamantul C. D. a chemat în judecată pârâtele D. E. şi G. M. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în masa de împărţit a defunctului C. N., decedat la 06.01.2014.

În motivarea cererii s-a arătat că defunctul C.N., cu ultimul domiciliu în comuna  G. V., sat ..... nr....., judeţul Prahova, a decedat la data de 06.01.2014, având ca moştenitori pe C. E., (soţie antedecedată), C. D. – fiu, D. E şi G. M. – fiice.

Susţine reclamantul că, de pe urma defunctului, au rămas, conform titlului de proprietate nr...... din ......1994, 13400 mp teren extravilan arabil situat în T 69, P 3359/30, 7128 mp teren extravilan vii situat în T 67, P 3443/3 şi 1010 mp teren extravilan vii situat in T 59, P 2946/49.

A arătat reclamantul că, încă din timpul vieţii sale, terenurile respective au fost împărţite de defunct între fraţi, aceştia administrându-le atât anterior, cât şi ulterior momentului decesului.

A  mai arătat reclamantul că acţiunii îi este anexată înţelegerea încheiată între părţi, intitulată „Tranzacţie".

În dovedirea cauzei reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtelor.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.1143 C.civ., art.987 – 995 C.pr.civ.

La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: T.P. nr. 21528 din 21.07.1994, certificat de deces C. N., seria DZ, nr. 939023 din 07.01.2014, certificat de deces C. E., seria DS, nr. 948540 din 27.03.2010, CI reclamant şi pârâte, certificate de naştere reclamant şi pârâte, certificate de căsătorie pârâte, încheierea nr. 46 din 15.04.2014 privind verificările efectuate în evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici şi ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, în original; certificat nr. 151 din 15.04.2014 eliberat de Biroul Notarial .......; certificat nr. 83904 din 15.04.2014 privin verificarea în Registrul naţional notarial de evidenta a liberatiunilor, în original; certificat nr. 82596 din 15.04.2014 privind verificările efectuate în Registrul naţional notarial de evidenta a opţiunilor succesorale, în original; certificat eliberat de către OCPI privind sarcinile bunurilor, în original; certificat de atestare fiscala nr. 1336 din 10.04.2014, în original; adeverinţa nr. 1338 din 10.04.2014, în original; anexa 24, nr. de înregistrare 13 din 10.04.2014, în original; tranzacţie.

Prin întâmpinarea depusă la 12.06.2014 (fila....... dosar) pârâtele D.E. şi G. M. au solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată, în sensul ca instanţa să ia act de faptul că între părţi a intervenit înţelegerea numită „Tranzacţie".

Au arătat pârâtele că, în fapt, anterior decesului autorilor lor, reclamantul şi pârâtele au înţeles să împartă bunurile în natură şi să le stăpânească ca şi proprietari, înţelegerea anexata cererii de chemare în judecată reprezentând voinţa pârâtelor de a stinge conflictul pe cale amiabilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.205-207 C.pr.civ.

La 15.07.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (fila ..... dosar), solicitând instanţei ca, faţă de poziţia procesuală a pârâtelor, să se ia act de faptul că între părţi a intervenit înţelegerea numită „Tranzacţie”.

La termenul de judecată din data de 29.09.2014 părţile au declarat personal în faţa instanţei că înţeleg să încheie procesul de partaj succesoral printr-o hotărâre de expedient.

Ulterior, reclamantul a depus concluzii scrise (filele ...... dosar), prin care a solicitat admiterea acţiunii conform tranzacţiei încheiate de părţi.

A arătat reclamantul că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca instanţa să dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în coproprietatea pârâţilor, conform tranzacţiei încheiate (care reprezintă manifestarea voinţei lor de a stinge litigiul prin atribuirea către fiecare a suprafeţelor, astfel cum au fost individualizate) şi prin raportare la titlul de proprietate nr. 21.528/21.07.1994, bunuri pe care aceştia le-au obţinut în calitate de moştenitori sezinari ai defunctului C. N.

A menţionat expres reclamantul că, întrucât bunurile supuse împărţelii se regăsesc în titlul de proprietate nr. 21.528/ 21.07.1994, nu a solicitat instanţei să stabilească ea care sunt bunurile supuse împărţelii, după cum nu a solicitat instanţei nici să stabilească calitatea de moştenitori ai defunctului C.N. sau aceea de coproprietari. Susţine reclamantul că, în opinia sa, părţile au căpătat prin decesul autorului lor, potrivit art. 1.126 C.civ., calitatea de moştenitori ai defunctului C.N., respectiv calitatea de moştenitori sezinari, întrucât sunt descendenţii privilegiaţi, iar ca singuri moştenitori capătă şi calitatea de coproprietari, faţă de faptul că toţi au acceptat succesiunea defunctului – situaţie în care nu se impune investirea instanţei cu soluţionarea unor capete de cerere distincte.

A arătat reclamantul că părţile au ajuns la o înţelegere privind bunurile supuse împărţelii (înscrisul intitulat Tranzacţie) şi nu se impune nici efectuarea unei expertize, întrucât părţile stăpânesc deja terenul în forma propusă prin tranzacţie, iar imobilul este deja individualizat în titlul de proprietate nr. 21.528/21.07.1994. În plus, arată reclamantul, dacă adunam suprafeţele ce revin fiecărei părţi în tranzacţie, avem exact suprafeţele din titlul de proprietate, între părţi nu există disensiuni cu privire la suprafaţa de teren ce urmează a fi acordată fiecăruia şi, în cazul în care ar apărea disensiuni între părţi sau între părţi şi vecinii acestora, aceştia pot cere oricând grăniţuirea proprietăţilor lor.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  a reţinut  următoarele:

Prin cererea formulată la data de .........2014 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr......../259/2014, reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâtele D. E. şi G. M.solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctului C.N., decedat la 06.01.2014,  cu ultimul domiciliu în comuna G.V., judeţul Prahova.

Potrivit certificatului  de deces depus la dosarul cauzei (fila ......dosar), la data de 06  ianuarie 2014 a intervenit decesul numitului C.N., tatăl părţilor din prezenta cauză.

Conform titlului de proprietate nr. 21528/27.07.1994 (fila 7 dosar), atestă că fac parte din masa succesorală :13400 mp teren extravilan arabil situat in T 69, P 3359/30, 7128 mp teren extravilan vii situat in T 67, P 3443/3 şi 1010 mp teren extravilan vii situat in T 59, P 2946/49, cu vecinii indicaţi în titlul de proprietate.

La termenul de judecată din data de 29.09.2014 instanţa a dat citire actului intitulat „Tranzacţie” şi a luat act de acordul de voinţă al părţilor în sensul acesteia, iar părţile, prezente personal în faţa instanţei, au solicitat pronunţarea unei hotărâri de expedient conform tranzacţiei încheiate.

Potrivit art.438 al.1 C.pr.civ., părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească învoiala lor.

Pe de altă parte, conform disp.art.2267 C.civ., tranzacţia este un contract prin care părţile previn sau sting un litigiu, prin concesii sau renunţări reciproce, înţelegere care trebuie să fie constatată printr-un act scris. De asemenea, părţile trebuie să aibă  capacitatea de a dispune de obiectul tranzacţiei, în conformitate cu disp.art.2271 din C.civ., iar tranzacţia trebuie să se mărginească a obiectul dedus judecăţii, respectiv la bunurile succesorale care au aparţinut defunctului, în conformitate cu dispoziţiile art.2270 din C.civ.

Potrivit art. 954 al.1 rap. la art.1103 al.1 C.civ., moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, dreptul de opţiune succesorală exercitându-se în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

Din momentul deschiderii succesiunii, drepturile succesorale se transmit asupra moştenitorilor defunctului, indiferent de categoria din care aceştia fac parte. Spre deosebire de legatari (care trebuie sa ceara predarea sau plata legatului) şi de moştenitorii nesezinari (care trebuie să ceară unui notar public punerea lor în posesie, prin eliberarea unui certificat de moştenitor), moştenitorii sezinari (soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi – art.1126 C.civ.), se bucură de posesiunea de drept a moştenirii din momentul deschiderii acesteia.

Definind sezina, art.1125 C.civ., arată că, pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.

Stăpânirea de fapt a succesiunii, astfel cum este definită de textul de lege, nu presupune existenţa celor două elemente constitutive ale posesiei – corpus (stăpânirea de fapt) şi animus sibi habendi (intenţia de a stăpâni bunurile pentru sine), moştenitorul care se bucură de sezină putând administra patrimoniul defunctului şi putând exercita acţiuni succesorale chiar dacă nu stăpâneşte în fapt bunurile care fac parte din masa succesorală.

Esenţa sezinei constă în aceea că soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului pot intra singuri în stăpânirea de fapt a bunurilor succesiunii şi pot exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct, fără ca notarul sau instanţa să le verifice şi să le ateste, în prealabil calitatea de moştenitor. În ceea ce priveşte proprietatea asupra averii succesorale, însă, instanţa apreciază că aceasta trece asupra moştenitorului fără sezină, ca şi asupra moştenitorului care are sezină, în momentul decesului autorului –  în mod greşit făcându-se legătură între sezină şi mecanismul de transmitere al succesiunii, sezina nefiind susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităţilor de acceptare sau renunţare la succesiune. Tocmai de aceea art. 954 al.1 rap. şi art.1103 al.1 C.civ. nu fac nicio deosebire între moştenitorul sezinar si cel nesezinar, iar dispoziţiile care prevăd că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de un an de la deschiderea succesiunii, nu face nicio distincţie după cum moştenitorii sunt sezinari sau nesezinari.

Drept urmare, instanţa a apreciat  că va fi recunoscută calitatea de  moştenitor sezinar doar acelui moştenitor care are vocaţie succesorală concretă, în sensul că doreşte şi poate să vină la moştenire, nefiind renunţător,  nevrednic sau îndepărtat de la succesiune prin prezenţa unor moştenitori dintr-o clasă ori grad mai apropiat de defunct, iar soţul supravieţuitor, descendentul sau ascendentul privilegiat se va bucura de sezină, numai în cazul în care a acceptat succesiunea în termenul şi în modalităţile prevăzute de lege.

Or, în speţă, instanţa a  constatat că de pe urma defunctului C. N. au rămas, cu vocaţie succesorală, reclamantul C.D. şi pârâtele D.E. şi G. M., în calitate de descendenţi de gradul I al defunctului, dar aceştia nu au făcut dovada acceptării moştenirii în condiţiile art.1107 C.civ., în sensul că nu şi-au însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, după cum nici nu au făcut vreun act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Drept urmare, constatând neîndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa a respins acţiunea formulată, ieşirea din indiviziune a părţilor neputând fi realizată la acest moment, faţă de precizările şi temeiurile de lege avute în vedere de reclamant.

Domenii speta

Spete similare