Partaj

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ………

DECIZIA CIVILĂ NR. 296/A

Şedinţa publică de la 27 aprilie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE: …………

JUDECĂTOR: ……………

GREFIER: …………

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelurilor formulate de pârâtul V.C.C. şi de reclamanta B.D., împotriva sentinţei civile nr. 352 din 14 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr. ……….., având ca obiect partaj.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică  din data de 20 martie 2018, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera, precum  şi pentru faptul că, completul  de judecată a fost în imposibilitate de a se constitui  pentru deliberare şi pronunţare,  a amânat pronunţarea pentru data de 3 aprilie 2018, 17 aprilie 2018, 24 aprilie 2018, apoi la 27 aprilie 2018.

T R I B U N A L U L

Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 352/14.04.2016 a Judecătoriei Târgu Secuiesc instanţa a hotărât următoarele:

•a admis în parte acţiunea de partaj formulată de reclamanta B.D. în contradictoriu cu pârâtul V.C.C.;

•a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de  pârâtul reclamant-reconvenţional V.C.C., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă-reconvenţională  B.D..

•a constatat că părţile au achiziţionat în comun în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile şi imobile care constituie proprietatea lor în devălmăşie:

•1 - investiţii efectuate la apartamentul tip garnizoană, proprietatea personală a pârâtului, situat în ……………, în sumă totală de 5.000 lei;

•2- un autoturism marca ……….., an fabricaţie 2000 lei, în valoare de 2300 lei.

•3 - investiţii efectuate la imobilul construcţie, cu teren aferent situată în ……………….., în sumă de 47.500 lei

•4 - imobilul situat în …………….., înscris în CF nr.61100 ……., (fost CF nr.562/N ………..), nr. cadastral 562/N, 280, 580-C1, 580-C2 si 580-C3, în suprafaţă de 278 mp compus din casă în suprafaţă de 55,19 mp, bucătărie 9,29 mp şi grajd de 28,10 mp., cu valoarea de liberă circulaţie al imobilului de 20.200 lei (fila 147 vol. II);

•a constatat că părţile au contractat în timpul căsătoriei următoarele împrumuturi:

-credit bancar BRD în valoare de 25.000 lei, contractat prin contractul de credit nr.2102440 din data de 30.12.2011, încheiat cu BRD Groupe Societe Generale.

-credit bancar-descoperire de cont- în sumă de 14.500 lei, împrumutat de la Raiffesen Bank la data de 23.11.2011.

•a constatat că pârâtul reclamant-reconvenţional a dobândit anterior căsătoriei la data de 31.07.2006, un împrumut de 9.210,88 CHF, contractat prin contract pentru nevoi personale nr.C2203/3010/26024 de la OTP Bank, sumă care s-a achitat de părţi împreună în timpul căsătoriei.

•a sistat starea de codevălmăşie prin partajarea în natură a bunurilor comune achiziţionate în timpul căsătoriei şi formează  două loturi după cum urmează:

•Lotul I se atribuie în proprietatea exclusivă a reclamantei şi se compune din:

•a)investiţiile efectuate la imobilul proprietatea ei construcţie, cu teren aferent amplasată în ………………., în sumă de 47.500 lei.

•a obligat reclamanta pârâtă-reconvenţională la plata sultei către pârât de 3.750 lei 

•b)autoturismul marca ………….., anul fabricaţiei 2000, în valoare de 2300 lei şi a obligat reclamanta la plata către  pârât reclamant-reconvenţional a sumei de  1.150 lei, cu titlu de sultă;

•Lotul II se atribuie în proprietatea exclusivă a pârâtului şi se compune din:

a)investiţiile efectuate la apartamentul proprietatea pârâtului, situat în ………………… în sumă de 5.000 lei.

•a obligat pârâtul reclamant-reconvenţional la plata sumei  de 2.500 lei, cu titlu de sultă.

•b) imobilul situat în comuna …….., nr. administrativ ……, înscris în CF nr.61100 …….., (fost CF nr.562/N ……..), nr. cadastral 562/N, 280, 580-C1, 580-C2 si 580-C3, în suprafaţă de 278 mp compus din casă în suprafaţă de 55,19 mp, bucătărie 9,29 mp şi grajd de 28,10 mp. în valoarea de liberă circulaţie 20.200 lei.

•a obligat pârâtul reclamant-reconvenţional la plata contravalorii  cotei de ½ parte a reclamantei pârâte-reconvenţionale în sumă de 10.100 lei cu titlu de sultă.

•a dispus partajarea datoriilor achitate în comun de părţi după cum urmează:

•a obligat reclamanta pârâtă-reconvenţională la plata sumei de  7.250 lei, reprezentând ½ parte din creditul bancar-descoperire de cont - în sumă de 14.500 lei, împrumutat de la Raiffeisen Bank.

•a obligat pârâtul să-i achite reclamantei 13.507 lei, reprezentând ½ parte din împrumutul rambursat către OTP Bank, în sumă de 4.605,44 CHF, echivalent la cursul de schimb valutar BNR din perioada respectivă.

•a obligat reclamanta pârâtă-reconvenţională să-i achite pârâtului reclamant-reconvenţional suma de 9.588 lei, reprezentând ½ parte din ratele achitate de pârât în perioada aprilie 2013-martie 2016, contractată de părţi de la banca BRD, prin contractul de credit nr.2102440 din data de 30.12.2011.

•a regularizat sultele reciproce şi obligă pârâtul reclamant-reconvenţional de a-i plăti reclamantei pârâte-reconvenţionale diferenţa de 4.369 lei, cu titlu de sultă.

•a obligat reclamanta la 2.774,5 lei cheltuieli de judecată către pârât din care suma de  2.100 lei reprezentând ½ parte din costul expertizei tehnice şi 674,5 lei diferenţă din taxa judiciară achitată de pârât.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria  a reţinut următoarele considerente:

În fapt, după ce din anul 2004 au trăit în relaţii de concubinaj, la data de 20.12.2006 părţile s-au căsătorit, mutându-se în apartamentul achiziţionat la data de 21.11.2006 de către pârâtul V. C.-C., prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu M.A.N.

Conform adeverinţei de salariu, pârâtul în anul 2007 a realizat un venit net anual de 7.325 lei, în anul 2008 de 18.675, în anii 2009-2001 venitul lui fiind în jur de 19.500 lei în anul 2012 de 20.500 lei, iar în 2013 de 19.000 lei.

Reclamanta a dovedit că s-a angajat ca vânzătoare în data de 19 septembrie 2008, până în septembrie 2010 realizând un venit brut lunar de 1000 lei dată de la care salariul ei a crescut la suma brută de 1.426 lei lunar.

Preţul de achiziţie a apartamentului a fost de 20.394 lei, plătibil în rate lunare timp de 20 ani, în sumă totală de 32.302 lei, cu o dobândă de 5%/an, ceea ce înseamnă cc.135 lei lunar.

Părţile în timpul căsătoriei din decembrie 2006 până în decembrie 2012, când s-au separat în fapt şi au intentat divorţul, care a fost pronunţat în data de 12 aprilie 2013, au achitat în comun ratele locuinţei proprietatea pârâtului, astfel în cele 72 de luni achitând în total 9.720 lei din care reclamantei i-ar reveni ½ parte în sumă de 4.860 lei.

Întrucât până în septembrie 2008 reclamanta nu a fost angajată, nefăcând dovada realizării vreunui venit, în plus având în întreţinere copilul ei minor, născut din căsătoria sa anterioară, în vârstă în anul 2007 de 10 ani, nefăcând nici dovada vreunui ajutor material substanţial din partea vreunui alt membru de familie, instanţa nu a inclus ratele plătite în timpul căsătoriei în masa partajabilă, acestea revenindu-i exclusiv pârâtului. S-a mai reţinut şi faptul că prin interogatoriul administrat reclamantei aceasta a recunoscut contribuţia lunară de 70 lei a pârâtului la creşterea copilului ei (fila 73).

După încheierea căsătoriei, părţile au început investiţiile în vederea îmbunătăţirii apartamentului tip garnizoană, recunoscut de către pârât la interogatoriul administrat de instanţă ca fiind în sumă totală de 5.000 lei.

În lipsa oricărui înscris sau alte probe, fiind depusă doar o singură chitanţă în sumă de 1600 lei reprezentând costul centralei, instanţa a reţinut suma recunoscută de pârât din care 2.500 lei o va datora reclamantei, cu titlu de sultă.

A mai reţinut prima instanţă că tot în timpul căsătoriei părţile au achiziţionat în comun un autoturism marca ………, ale căror acte deşi nu au fost depuse au fost recunoscute de ambele părţi, reclamanta susţinând că este în valoare de 1.500 lei iar pârâtul arătând că valorează 3.000 lei, cert fiind faptul că a fost cumpărat cu suma de 7.500 lei.

Faţă de lipsa oricărui act doveditor a maşinii, şi la solicitarea părţilor cu luarea în considerare a faptului că acesta este deja în posesia reclamantei, instanţa a atribuit bunul în lotul acesteia, pentru suma calculată la mediu faţă de preţul indicat de părţi şi anume de 2300 lei din care a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.150 lei către pârât.

Instanţa a mai reţinut că în anul 2007 pârâtul a efectuat prin descoperire card, un credit în sumă de 14.000 lei, din care a susţinut că ar fi achiziţionat autoturismul, o parte l-au investit în apartament şi 1000 lei au fost cheltuiţi de părţi pe litoral.

Reclamanta a primit cu titlu de donaţie de la părinţii ei, prin actul de donaţie autentificat sub nr.1022/25.05.2007 de BNP ….. din municipiul ……., judeţul .........., un imobil construcţie, cu teren aferent amplasată în zona denumită ,,……….,, din satul ……., comuna ………. judeţul …….. La acest imobil s-au efectuat investiţii constând în demolarea mansardei casei donate, extindere cu o sufragerie, lucrare finalizată la roşu, reclamanta susţinând că a investit suma proprie de 40.000 lei obţinută din vânzarea unei case, apoi a unui apartament pe care l-a deţinut în proprietate anterior încheierii căsătoriei. Acest fapt a fost recunoscut şi de către pârât.

Cu privire la finanţarea investiţiilor, martorii B. G.-V. şi B.G., au confirmat doar prezenţa pârâtului la muncile efectuate fără însă a putea preciza provenienţa ori cota de contribuţie ale părţilor la aceste lucrări.

Martorul E. G. care a efectuat lucrările cu o echipă de 10 oameni, a confirmat contribuţia substanţială ale părinţilor reclamantei la investiţiile efectuate constând din asigurarea zilnică al unei porţii de mâncare şi adunarea pietrelor pentru fundaţie de către tatăl reclamantei. A mai arătat că grinzile şi căpriorii obţinuţi din demolarea casei vechi le-au folosit la efectuarea renovaţiei şi a reconstruirii respectiv a adăugirilor la casa veche.

La solicitarea pârâtului a fost efectuată o expertiză tehnică prin care s-a stabilit valoarea investiţiilor în sumă de 47.500 lei, din care reclamanta a achitat din resurse proprii suma de 40.000 lei, recunoscută de însuşi pârâtul V. C.,  jumătate din diferenţa de 7.500 lei, şi anume 3.750 lei fiind obligată reclamanta a o plăti pârâtului.

La data de 30.12.2011 părţile au contractat un credit bancar de la BRD în valoare de 25.000 lei, din care au cumpărat pentru suma de 15.000 lei un imobil situat în comuna ………., nr. administrativ ……, înscris în CF nr.61100 ………, (fost CF nr.562/N …..), nr. cadastral 562/N, 280, 580-C1, 580-C2 şi 580-C3. Imobilul este în suprafaţă de 278 mp fiind compus din casă în suprafaţă de 55,19 mp, bucătărie 9,29 mp şi grajd de 28,10 mp.

Conform expertizei tehnice judiciare efectuată de inginer K. M., valoarea de liberă circulaţie a imobilului este în cuantum de 20.200 lei (fila 147 vol.II).

La solicitarea părţilor, imobilul sus menţionat a fost atribuit pârâtului, cu obligarea sa la plata contravalorii  cotei de ½ parte a reclamantei, achitând acesteia suma de 10.100 lei cu titlu de sultă.

Din creditul bancar BRD în valoare de 25.000 lei împrumutat la data de 30.12.2011 de ambele părţi pentru nevoi personale, în timpul căsătoriei s-a rambursat până la desfacerea căsătoriei părţilor suma de cc. 4000 lei-conform graficului de rambursare depusă la fila 21 vol.II - rămânând astfel de achitat de către reclamantă pârâtului, care de la data desfacerii căsătoriei a achitat ratele bancare, suma de 10.260,16 lei.

În ce priveşte creditul bancar-descoperire de cont în sumă de 14.500 lei, împrumutat de la Raiffesen Bank de către pârât la data de 23.11.2011, s-a dispus ca reclamanta să-i achite ½ parte din suma împrumutată şi anume 7.250 lei, cheltuiţi de părţi împreună în timpul căsătoriei, fără a fi dovedită destinaţia sumei.

În urma adresei solicitată de reclamantă s-a dovedit achitarea împrumutului contractat de pârât anterior căsătoriei la data de 31.07.2006, în perioada 21.12.2016-26.07.2011 deci în timpul căsătoriei suma de 9.210,88 CHF, urmând ca pârâtul să-i achite reclamantei ½ parte din împrumutul rambursat către OTP Bank, şi anume suma de 4.605,44 CHF, echivalent la cursul de schimb valutar BNR din perioada respectivă cu suma de 13.507 lei (la calcul s-a luat în vedere media cursului valutar socotit pe 5 ani din 2007 până la 2011, rezultând 2,933 lei).

Concluzionând, instanţa a stabilit că părţile au achiziţionat prin contribuţie comună în timpul căsătoriei următoarele bunuri şi datorii ce formează masa proprietăţii comune în devălmăşie:

1.- investiţii efectuate la apartamentul tip garnizoană, proprietatea personală a pârâtului, situat în ………… în sumă totală de 5.000 lei, din care pârâtul îi va achita reclamantei sulta corespunzătoare cotei sale de 1/2 parte în valoare de 2.500 lei.

2.- un autoturism marca ………., an fabricaţie 2000 lei, în valoare de 2300 lei, ce se va atribui în proprietatea reclamantei urmând a-i plăti pârâtului sultă  de 1.150 lei.

3.- investiţii efectuate la imobilul construcţie, cu teren aferent amplasată în zona denumită ,,…….,, din satul …., comuna .......... judeţul .........., în sumă de 47.500 lei, din care reclamanta achitând din resurse proprii suma de 40.000 lei, jumătate din diferenţa de 7.500 lei, şi anume 3.750 lei va fi obligată de a o plăti pârâtului, cu titlu de sultă.

4.-imobilul situat în comuna ………-.........., nr. administrativ …., înscris în CF nr.61100 .........., (fost CF nr.562/N ..........), nr. cadastral 562/N, 280, 580-C1, 580-C2 si 580-C3, în suprafată de 278 mp compus din casă în suprafaţă de 55,19 mp, bucătărie 9,29 mp şi grajd de 28,10 mp. Cu valoarea de liberă circulaţie al imobilului de 20.200 lei (fila 147 vol.II).

Imobilul a fost atribuit pârâtului, cu obligarea lui la plata contravalorii a cotei de ½ parte a reclamantei, achitând acesteia suma de 10.100 lei cu titlu de sultă.

5.- credit bancar BRD contractat prin contractul nr.2102440 din data de 30.12.2011, respectiv ratele achitate de pârât în perioada aprilie 2013-martie 2016, din care ½ parte în sumă de 9.588 lei, va trebui achitată pârâtului reclamant - reconvenţional de către reclamanta pârâtă-reconvenţională.

Instanţa a reţinut că în fapt şi în drept, contractul de credit nr. nr.2102440 din data de 30.12.2011, reprezintă legea între părţi  potrivit art. 1270 Cod civil, iar art. 1350 Cod civil ( texte  de lege aplicabile speţei ca urmare a faptului că încheierea contractului s-a realizat în anul 2011, deci după intrarea în vigoare a noului Cod civil - 01.10.2010), contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Conform art. 1270 al.2 noul Cod civ. contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

Deci, principiul înscris în art. 1270 Noul Cod civil prevede că  raportul stabilit printr-o convenţie are putere obligatorie întocmai ca şi raportul creat printr-o dispoziţie imperativă a legii. De aici rezultă că acel raport obligatoriu trebuie să-şi producă efecte juridice cât timp convenţia subzistă şi că numai legea sau un nou acord de voinţă între părţi poate face ca raportul să înceteze.

Or, în cauza pendinte, părţile nu au  convenit cu banca - pe care nu au înţeles să o cheme în judecată pentru opozabilitate - la modificarea raportului obligaţional prin care s-au  obligat ca să suporte în mod solidar şi indivizibil  datoria până la rambursare integrală a acesteia.

Ba mai mult, părţile trebuie să aibă în vedere  dispoziţiile art. 357 din Codul civil conform căruia în cazul lichidării comunităţii (partaj), fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor.

6.- credit bancar-descoperire de cont în sumă de 14.500 lei, împrumutat de la Raiffesen Bank la data de 23.11.2011, şi plătit de pârât, urmând ca reclamanta să-i achite ½ parte din suma împrumutată de 7.250 lei.

7.- împrumutul contractat de 9.210,88 CHF, urmând ca pârâtul s-i achite reclamantei ½ parte din împrumutul rambursat către OTP Bank, şi anume suma de 4.605,44 CHF, echivalent la cursul de schimb valutar BNR din perioada respectivă cu suma de 13.507 lei (s-a luat în vedere media cursului valutar socotit pe 5 ani din 2007 până la 2011, rezultând 2,933 lei).

În temeiul art. 355 s-a dispus lichidarea regimului comunităţii prin formarea a două loturi astfel cum s-a reţinut anterior.

Compensând sultele reciproce, s-a constatat că reclamanta îi datorează pârâtului suma totală de 22.410 lei iar pârâtul reclamantei suma de 26.107, ca atare pârâtul va fi obligat a plăti reclamantei diferenţa de 3.697 lei, prin care se constată sistarea stării de codevălmăşie dintre părţi.

 A fost, totodată, obligată reclamanta la 2.774,5 lei cheltuieli de judecată către pârât din care suma de  2.100 lei reprezentând ½ parte din costul expertizei efectuată de inginer K. M. si 674,5 lei diferenţă din taxa judiciară achitată de pârât.

În sfârşit, s-a constatat că onorarii avocaţiale nu au fost dovedite.

II. Judecata în apel.

a) Pârâtul V. C. C. a declarat în termen legal la data de 23 iunie 2016  apel împotriva sentinţei solicitând schimbarea în parte a acesteia cu privire la modul în care s-a partajat creanţa acestuia constând în rambursarea împrumutului către OTP Bank, solicitându-se ca acesta să plătească reclamantei cu titlu de sultă 1/2 parte din acea creanţă, respectiv 13.105 lei / 4605,44 CHF, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului se arată că împrumutul în cauză a fost contractat de apelant la data de 31 iulie 2006 şi a fost stins prin rambursare integrală la data de 26 iunie 2011, căsătoria intervenind în 20 decembrie 2006, iar orice rambursare anterioară neputând fi împărţită deoarece a reprezentat o creanţă proprie a sa pe care a plătit-o din mijloace proprii.

Se arată că după încheierea căsătoriei intimata nu a realizat venituri, apelantul fiind cel care i-a întreţinut atât pe aceasta cât şi pe copilul său minor, intimata angajându-se doar în septembrie 2008 cu un salariu de 1000 lei până în septembrie 2010, timp în care apelantul a realizat venituri considerabile, astfel încât nu se poate reţine că intimata a contribuit la restituirea creanţei personale a apelantului.

Subliniază apelantul că acesta a achitat din salariu creditul personal, timp în care a suportat şi sarcinile căsătoriei, iar pe de altă parte suma împrumutat-o a cheltuit-o împreună cu intimata în timpul căsătoriei, care deci a profitat de suma împrumutată, considerente faţă de care nu poate fi inclusă în masă creanţa proprie a apelantului deoarece în caz contrar acesta ar fi obligat să restituie o sumo nedatorată.

În drept, se invocă art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.

b) La rândul său, reclamanta B.D. a declarat în termen legal apel, solicitând, în principal, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar schimbarea sentinţei în tot, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se arată că în mod netemeinic şi nelegal a reţinut prima instanţă că apelanta nu ar fi contribuit în mod egal la plata ratelor la apartamentul proprietatea pârâtului reclamant în cuantum de 9720 lei, deşi din înscrisuri reiese faptul că aceasta a lucrat până în 2008 si, totodată, a lucrat şi în gospodărie, menţionându-se de asemenea că în mod nelegal s-a reţinut că pârâtul ar fi contribuit cu suma de 70 lei lunar la creşterea copilului apelantei.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirile la apartamentul pârâtului reclamant, se arată că în mod netemeinic şi nelegal s-a reţinut suma de 5000 lei, deşi valoarea era de 13.350 lei, în cauză neexistând un acord al părţilor pe valoare astfel încât ar fi trebuit efectuată o expertiză, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte modernizările efectuate la casa veche existentă pe terenul donat de părinţii apelantei, se arată că au fost făcute din cei 40000 lei obţinuţi din vânzarea apartamentului proprietatea sa personală, la care s-a adăugat contribuţia părinţilor.

Relativ la creditul contractat la BRD se arată că a fost împrumutată suma de 25.000 lei la data de 30 decembrie 2011, din care suma de 15.000 lei a fost cumpărat imobilul din intravilanul ……….. .........., iar cu o altă parte a fost acoperit un alt credit bancar, astfel că în mod greşit s-au reţinut ratele scadente la desfacerea căsătoriei la obligaţie de plată, greşit dispunându-se obligarea apelantei la plata a 1/2 din suma împrumutată de 14.500 lei, în condiţiile în care după achiziţionarea casei o parte din sumă a fost depusă pentru acoperirea acestui credit, iar cardul fiind emis pe numele pârâtului, acesta a dispus de sumă cum a considerat necesar.

În ceea ce priveşte imobilul din intravilanul ………. .........., se arată, pe de o parte, că acesta a fost supraevaluat, iar pe de altă parte că se impunea atribuirea acestui imobil către apelantă deoarece nu deţine altă casă de locuit şi are un copil în întreţinere, iar pârâtul are o altă locuinţă.

Relativ la creditul contractat la OTP Bank se arată că în mod netemeinic şi nelegal instanţa a reţinut că suma de 4605,44 CHF se va achita în echivalent la cursul de schimb valutar BNR din perioada respectivă, atât timp cât practica judiciară şi jurisprudenţa au stabilit în mod clar că sumele se plătesc în echivalent la cursul de schimb din ziua plăţii.

Mai arată apelanta că deşi instanţa a reţinut mai multe bunuri comune, în mod greşit analizează dreptul fiecărui soţ pentru fiecare bun în parte, deşi practica şi jurisprudenţa au stabilit că se dispune partajul tuturor bunurilor comune ce compun masa de partaj, în cauză apelanta nedeţinând altă casă de locuit şi având un copil în întreţinere, astfel că în mod nejustificat a fost atribuit imobilul din intravilanul ………. .......... în lotul pârâtului care deţine în apartament în proprietate, încălcându-se criteriile de atribuire fixate de legiuitor.

În ceea ce priveşte interogatoriul formulat de reclamantă în primă instanţă, se arată că în mod netemeinic şi nelegal a fost emis pe considerentul că acesta cuprinde prea multe întrebări, instanţa având obligaţia de a-l administra şi de a înlătura eventualele întrebări ce ar fi considerat că nu pot fi administrate.

Se mai arată că evaluarea terenului a fost făcută de un expert neautorizat, astfel expertiza este lovită de nulitate.

În sfârşit, apelanta mai arată că situaţia de fapt şi de drept nu a fost reţinută în mod corect în considerente.

În drept, apelul se întemeiază pe prevederile  art. 470-480 Noul Cod de procedură civilă.

c) Părţile nu au depus întâmpinare în apărare faţă de apelurile formulate.

d) La data de 21 februarie 2017 a fost depusă la dosar cerere de intervenţie accesorie în interesul apelantei reclamante de către intervenienta B. L. (fila 111) prin care a solicitat admiterea apelului, arătând că înţelege să susţină poziţia procesuală a acesteia în apel.

În motivarea cererii de intervenţie se arată că magazia, fântâna şi fosa septică au fost edificate de intervenientă şi de soţul său decedat, aceştia dând totodată tot materialul lemnos nou constând în căpriori, grinzi, scândură şi leţuri pentru lucrările de modernizare realizate la casa de locuit veche donată precum şi materialul rezultat din demolarea case acestora ce se aflase la o distanţă de 800 m.

De asemenea, arată intervenienta că aceştia, ca părinţi, au donat fiicei apelante sumele de bani necesare achiziţionării restului de tâmplărie, iar în plus au adunat toţi bolovanii de piatră de râu necesari acestor lucrări.

În concluzie, intervenienta arată că investiţiile constând în extinderea şi modernizarea casei vechi donate reprezintă în întregime bunul propriu al acesteia.

În drept, se invocă art. 61, 63 şi 67 Cod procedură civilă.

e) Prin încheierea din data de 21 martie 2017 (fila 133 volum 1 apel) instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantei reclamante, pentru motivele expuse în considerentele respectivei încheieri.

f) În apel au fost încuviinţate pentru apelantul V. C. C. proba cu înscrisuri, iar pentru apelanta B.D. proba înscrisuri, interogatoriul apelantului pârât (fila 86 volum1) precum şi efectuarea unei expertize tehnice construcţii întocmită de expertul H. P. I. (fila 185 şi următoarele volum 1 apel, însoţită de răspunsul la obiecţiuni (fila 18 şi următoarele volum 2 apel).

III. Decizia instanţei de apel.

Tribunalul sesizat cu soluţionarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale, reţine următoarele:

1. În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta reclamantă B.D., analizând punctual criticile aduse sentinţei în apel, în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă, tribunalul constată nu este îndeplinită niciuna dintre premisele legale prevăzute de art. 480 Cod procedură civilă pentru pronunţarea unei atare soluţii, în condiţiile în care prima instanţă a soluţionat cauza pe fond, iar administrarea de probe noi sau completarea celor deja administrate poate avea loc în apel în conformitate cu art. 479 Cod procedură civilă, normă aplicată ca atare în calea de atac în cadrul căreia au fost administrate probe conform celor expuse la punctul II .f. din prezentele considerente.

Pentru aceleaşi motive tribunalul nu va reţine criticile formulate în apel vizând probele administrate în primă instanţă, respectiv cele vizând proba cu interogatoriul pârâtului şi expertiza de evaluare a terenului, în apel materialul probatoriu fiind completat atât prin administrarea probei cu interogatoriul cât şi prin administrarea probei cu expertiza tehnică.

În ceea ce priveşte critica adusă sentinţei în apel referitor la ratele achitate la apartamentul proprietatea pârâtului dobândit de acesta anterior căsătoriei, tribunalul constată că acest petit din cererea introductivă nu vizează un bun comun, ci priveşte stabilirea în favoarea reclamantei a unui drept de creanţă asupra unei cote de 1/2 din valoarea totală a acestor rate, reclamanta arătând în acţiune că are dreptul la o sumă de 4.860 lei din valoarea acestor rate.

Tribunalul constată că  în mod corect nu s-a procedat la stabilirea unui drept de creanţă al reclamantei asupra sumei de mai sus împotriva pârâtului, în condiţiile în care din probele administrate rezultă că în perioada cât au convieţuit, iniţial în concubinaj, iar ulterior în timpul căsătoriei, reclamantul a contribuit, la rândul său, la întreţinerea copilului minor al soţiei, creanţa acestuia fiind evaluată la suma de 70 lei lunar, în condiţiile în care suma lunară totală achitată la bancă drept rată a imobilului a fost stabilită de prima instanţă la suma totală de 135 lei, cele două creanţe compensându-se ca atare reciproc între părţi.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirile la apartamentul pârâtului reclamant, tribunalul constată că prima instanţă a reţinut o valoare de 5000 lei, iar apelanta a invocat o valoare de 13.350 lei, în apel fiind efectuată la solicitarea acesteia şi în contextul criticii adusă sentinţei  o expertiză tehnică construcţii prin care s-a concluzionat că valoarea acestor investiţii a fost de 4600 lei (fila 192 volum 1 apel), adică inferior chiar valorii reţinute de prima instanţă, considerente faţă de care această critică adusă sentinţei nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte modernizările efectuate la casa veche existentă pe terenul donat de părinţii apelantei, prima instanţă a reţinut o valoare a acestor investiţii de 47.500 lei şi, în condiţiile în care s-a reţinut că reclamanta a avut o contribuţie proprie de 40.000 lei, a fost obligat pârâtul la jumătate din diferenţă, în apel tribunalul urmând a observa că motivul invocat de apelantă vizează recunoaşterea contribuţiei sale asupra sumei de 40.000 lei, contribuţie deja reţinută în sentinţa apelată.

În sensul celor de mai sus, tribunalul va avea în vedere că valoarea investiţiilor a fost stabilită în primă instanţă pe baza unei expertize tehnice specialitatea construcţii, probă opozabilă părţilor în proces, iar din valoarea totală stabilită de expert a fost scăzută suma de 40.000 lei care, în esenţă, a fost invocată de reclamantă în primă instanţă, a fost reiterată în apel şi a fost recunoscută de pârât şi totodată reţinută de prima instanţă, considerente faţă de care critica adusă sentinţei în apel privind suma de 40.000 lei nu se susţine, soluţia fiind chiar în sensul în care apelul a fost motivat pe acest aspect în condiţiile în care judecătoria a reţinut textual: " (...) valoarea investiţiilor în sumă de 47.500 lei, din care reclamanta a achitat din resurse proprii suma de 40.000 lei".

În ceea ce priveşte imobilul din intravilanul ….. .........., relativ la critica vizând supraevaluarea acestuia tribunalul nu o va reţine în condiţiile în care imobilul a fost evaluat în cadrul unei expertize judiciare opozabilă părţilor întocmită de un expert tehnic judiciar autorizat în specialitatea construcţii civile şi totodată în evaluarea proprietăţii imobiliare, raportul de expertiză efectuat în primă instanţă de expertul tehnic K. M. fiind documentat şi temeinic fundamentat, iar valoarea stabilită de prima instanţă rezultând din concluziile expertizei tehnice ataşată la fila 76 şi următoarele volum 2 fond.

În ceea ce priveşte critica vizând modalitatea de partajare a acestui imobil tribunalul nu o va reţine, urmând a se constata că în mod corect s-a procedat la atribuirea acestuia către reclamant, în condiţiile în care atât reclamanta cât şi pârâtul dispun de un alt imobil în proprietate, reclamanta fiind proprietara imobilului donat de părinţii săi la care au fost efectuate lucrări de modernizare, iar pârâtul de apartamentul cumpărat anterior căsătoriei, urmând a se avea în vedere că pârâtul a achitat în continuare după separarea de soţie ratele pentru acest imobil relativ la care a fost încheiat creditul la BRD,  în cauză reclamanta urmând a beneficia la rândul său de plata sultei corespunzător cotei sale de valoare din imobil, considerente faţă de care soluţia primei instanţe se impune a fi păstrată.

În ceea ce priveşte creditul contractat la BRD, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că la data desfacerii căsătoriei fusese achitată suma de 4000 lei, în acest sens fiind administrată în cauză proba cu înscrisuri, respectiv graficul de rambursare depus la fila 21 vol.II din dosarul primei instanţe reflectând diferenţa rămasă de restituit la data desfacerii căsătoriei din care reclamantei îi revine o cotă 1/2 potrivit cotei de contribuţie la masa bunurilor comune, sub acest aspect neputând fi reţinută, critica formulată în apel vizând faptul că pârâtul ar fi folosit în mod exclusiv împrumutul ce a fost contractat în timpul căsătoriei şi a reprezentat o datorie comună a soţilor.

În ceea ce priveşte modul în care prima instanţă a analizat modul de dobândire şi regimul juridic al fiecărui bun supus partajului, tribunalul va reţine că într-adevăr, în cadrul partajului de bunuri comune se analizează per ansamblu cota de contribuţie asupra întregii mase de bunuri comune, în sensul că nu se poate stabili o cotă de contribuţie diferenţiată, însă aceasta nu echivalează cu faptul că instanţa nu are obligaţia de a analiza regimul de dobândire a fiecărui bun pentru a stabili la ce dată a fost dobândit, respectiv dacă dobândirea a avut sau nu loc în timpul căsătoriei şi sursele cu care a fost achiziţionat, deziderate respectate, în cauză, sub acest aspect urmând a se constata că prima instanţă nu a reţinut o cotă diferenţiată de contribuţie la dobândirea fiecărui bun, cota de contribuţie a părţilor fiind egală.

În ceea ce priveşte critica privitoare la creditul contractat la OTP Bank, aceasta urmează a fi analizată odată cu apelul declarat de pârât.

2. Cât priveşte apelul declarat de apelantul pârât V. C. C. instanţa va avea în vedere că aceasta vizează exclusiv creditul rambursat către OTP Bank, iar sub acest aspect soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente.

Astfel, o primă observaţie ce se impune este aceea că soluţia în discuţie privitoare la obligarea pârâtului la plata unei sume de bani raportat la acest împrumut nu a fost motivată de prima instanţă, nerezultând din considerente motivele pentru care s-a stabilit

Astfel, se reţine că împrumutul de mai sus a fost contractat de pârât înainte de căsătorie,  datoria fiind integral achitată la data de 26 iulie 2011, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 16527/19.04.2016 emisă de OTP Bank (fila 6 apel), adică înainte de desfacerea căsătoriei, împrejurare faţă de care nu există un bun sau o datorie comună supusă partajului care să fie existat în patrimoniul soţilor la data încetării comunităţii de bunuri.

În acest sens, tribunalul constată că regimul juridic al acestor sume ar fi putut viza eventual un drept de creanţă asupra sumelor plătite în timpul căsătoriei, drept de creanţă care nu a fost însă invocat prin cererea de chemare în judecată de către reclamantă şi nici prin vreo precizare ulterioară a acesteia, şi cu atât mai puţin nu a fost timbrat un atare petit în pretenţii, motiv pentru care dispoziţiile din sentinţă referitoare la această obligaţie cuprinse în  alineatele nr. 5 şi nr. 12 ale dispozitivului referitoare la contractul de credit pentru nevoi personale nr.C2203/3010/26024 contractat cu OTP Bank sunt  nelegale, impunându-se a fi înlăturate.

Drept urmare, nu va putea fi reţinută critica formulată de reclamantă cu privire la cursul de schimb valutar relativ la acest contract de împrumut încheiat de pârât.

În consecinţa, verificând în lumina art. 477 Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, văzând art. 480 alin.1 NCPC. tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă, şi va admite apelul declarat de pârât şi dispunând conform art. 480 alin.2 NCPC. schimbarea în parte a sentinţei, în sensul că va înlătura din sentinţă dispoziţiile ce se regăsesc  la alineatele nr. 5 şi nr. 12 referitoare la contractul de credit pentru nevoi personale nr.C2203/3010/26024 contractat cu OTP Bank.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că va fi înlăturată obligaţia pârâtului de a plăti suma de 13.507  lei se va modifica dispoziţia privind compensarea obligaţiilor reciproce şi plata sultei în sensul că se va reţine că reclamanta datorează pârâtului suma totală de 21.738 lei, iar pârâtul datorează acesteia suma de 12.600 lei, ca urmare a compensării urmând a fi obligată reclamanta pârâtă B.D. la plata sumei de 9.138  lei către pârâtul reclamant V.C.C.  cu titlu de sultă ce urmează a fi achitată în termen de 5 luni de la pronunţarea prezentei decizii, termen stabilit în conformitate cu art. 990 Cod procedură civilă.

 Faţă de soluţia de admitere a apelului declarat de pârât instanţa va dispune conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 NCPC. obligarea părţii intimate reclamante - aflată în culpă procesuală – la plata cheltuielilor de judecată către partea apelantă în suma de 380 lei reprezentând taxa de timbru potrivit chitanţei depuse la fila 27 volum 1 apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă B.D., CNP ………….., cu domiciliul în ……………………. şi cu domiciliul ales în ….. ……… judeţul .......... în contradictoriu cu intimatul pârât V.C.C., CNP ………., cu domiciliul în ………………. împotriva sentinţei civile nr. 352/14.04.2016 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Admite apelul declarat de apelantul  pârât V.C.C. în contradictoriu cu intimata reclamantă B.D. împotriva aceleiaşi sentinţe civile nr. 352/14.04.2016 a Judecătoriei Târgu Secuiesc pe care o schimbă în parte, în ceea ce priveşte  dispoziţiile referitoare la contractul de credit pentru nevoi personale nr.C2203/3010/26024 contractat cu OTP Bank şi în ceea ce priveşte dispoziția referitoare la regularizarea obligaţiilor reciproce şi la plata sultei în sensul că:

Înlătură din sentinţă dispoziţiile ce se regăsesc  la alineatele nr. 5 şi nr. 12 referitoare la contractul de credit pentru nevoi personale nr.C2203/3010/26024 contractat cu OTP Bank.

Compensează obligaţiile reciproce ale părţilor şi obligă reclamanta pârâtă B.D. la plata sumei de 9.138  lei către pârâtul reclamant V.C.C.  cu titlu de sultă ce urmează a fi achitată în termen de 5 luni de la pronunţarea prezentei decizii.

Păstrează  celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Respinge cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantei reclamante B.D. formulată în apel de intervenienta ………, CNP ………, cu domiciliul în sat …………, comuna .........., judeţul ...........

Obligă intimata B.D. la plata sumei de 380 lei către apelantul V.C.C. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi  –  27 aprilie 2018.

Preşedinte Judecător Grefier

Domenii speta

Spete similare