Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 895/P/2013 din 13/01/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului minor R.K. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal.
Din expozitivul actului de sesizare al instanţei se reţine, în principal, că în data de 23/12/ 2013 în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla la locuinţa fratelui său din localitatea ….., judeţul Bihor, inculpatul, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale anale cu persoana vătămată V.A. în vârstă de 6 ani.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, iniţial inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa.
În cauză urmărirea penală a fost începută prin rezoluţia din data de 24/12/2013, confirmată de către procuror prin rezoluţia din aceeaşi dată (f. 1,2 d.u.p.), iar acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva inculpatului la data de 30/12/2013 prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (f. 30 d.u.p.).
La data de 30/12/2013 prin încheierea nr. 110/2013 a Tribunalului Bihor din dos. 9351/111/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 20 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 82/2013 (f. 35 – 37 d.u.p.), iar la data de 13/01/2014 inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală (f. 39 d.u.p.).
La data de 15/01/2014 prin încheierea din dosarul nr. 202/255/2014 Tribunalul Bihor a procedat la verificarea legalităţii măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 300 ind. 1 Cod procedură penală şi constatând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 110/2013 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 82 din 30/12/2013, a menţinut-o.
La primul termen de judecată din data de 11/02/2014, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală şi a modificărilor de competenţă survenite, Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 64/P/2014 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul R.K. în favoarea Judecătoriei Oradea, care, la rândul său, în procedura de cameră preliminară, prin sentinţa penală nr. 216 din data de 21/02/2014 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.
La data de 22/02/2014 prin încheierea nr. 1/Î/CP judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Marghita a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului minor R.K. prelungită la data de 15/01/2014 şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin încheierea din data de 24/06/2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul minor R.K..
În cauză s-a dispus şi s-a efectuat referatul de evaluare privind pe inculpat, prev. de art. 506 alin. 2 Cod procedură penală (f. 60).
Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt:
Inculpatul R.K., poreclit „M.” locuieşte cu fratele său R.R.A., soţia acestuia şi fiul lor în vârstă de 3 ani, în localitatea …… nr. …., judeţul Bihor.
În apropierea locuinţei inculpatului în imobilul cu nr. 363J locuieşte persoana vătămată V.A., de 6 ani.
În data de 23/12/2014 în jurul orelor 14 persoana vătămată V.A. s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a se juca cu nepotul acestuia în vârstă de 3 ani. În momentul în care persoana vătămată V.A. a ajuns la locuinţa inculpatului, acesta viziona un film pentru adulţi la televizor. La scurt timp, fiind sub influenţa stării generate de vizionarea scenelor sexuale din film, dar şi sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul s-a hotărât să întreţină relaţii sexuale cu V.A., astfel că a încuiat uşa, după care i-a tras pantalonii până la genunchi părţii vătămate, pe care a împins-o pe pat, cu faţa în jos. Inculpatul şi-a tras şi el pantalonii până la genunchi, după care s-a urcat peste partea vătămată căruia i-a pus mâna la gură pentru a nu striga, iar apoi a întreţinut cu acesta un act sexual anal, finalizat cu ejaculare în orificiul anal.
În timpul derulării actului sexual anal persoana vătămată V.A. a plâns, iar după finalizarea acestuia, după ce inculpatul i-a dat drumul, s-a ridicat de pe pat, s-a îmbrăcat şi a fugit acasă unde i-a relatat surorii sale despre cele întâmplate, acuzând dureri în zona anală.
Despre cele întâmplate, persoana vătămată le-a relatat şi părinţilor săi, care în aceeaşi seară, constatând că acesta avea sângerări în zona anală, au solicitat intervenţia ambulanţei, echipajul medical confirmând existenţa unei agresiuni sexuale.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Oradea, iar din concluziile formulate în raportul de constatare medico legală nr. 3673/IIc/51 din 24/12/2014 rezultă că minorul prezenta în sfera anală leziuni posttraumatice constând în două soluţii de continuitate cu dispoziţie longitudinală cu dimensiuni fiecare de 2/0,2 cm sângerânde, corespunzător orelor 6 şi 12 cadran convenţional, care s-au putut produce prin acţiunea unui corp contondent dur şi cere necesitau 2 – 3 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, în secreţia anală recoltată de la minor s-a constatat prezenţa spermatozoizilor, confirmându-se astfel actul sexual la care a fost supus.
După săvârşirea faptei, inculpatul a fugit de acasă în municipiul Oradea, de unde s-a întors după mai multe zile.
Starea de fapt descrisă mai sus este probată prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii orale (f. 4 d.u.p.), proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 3 d.u.p.), fişa consultaţii UPU (f. 5 – 9 d.u.p.), raport constatare medico legală nr. 3673/IIc/51 din 24/12/2013 emis de Serviciul de Medicină Legală Oradea (f. 10 d.u.p.), copia certificatului de naştere al persoanei vătămate (f. 14 d.u.p.), declaraţiile persoanei vătămate (f. 15 – 17 d.u.p.), declaraţiile martorilor (f. 19 – 21 d.u.p.), declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală (f. 27 – 29, 31 – 33 d.u.p.), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 84 d.u.p.), declaraţia inculpatului din faza de judecată.
În drept:
Fapta inculpatului R.K. de a întreţine prin constrângere fizică un act sexual anal cu persoana vătămată minoră V.A. în vârstă de 6 ani, în data de 23/12/2013 în locuinţa fratelui său R.R.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal.
Latura obiectivă:
Elementul material constă în întreţinerea unui act sexual anal prin, fără încuviinţarea victimei, constrângerea fizică a acesteia.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite constă în starea de pericol creată prin încălcarea libertăţii victimei de a decide cu privire la întreţinerea unui act sexual, iar raportat la vârsta victimei, în starea de pericol creată prin traumele psihice şi fizice la care a fost supusă şi la influenţa negativă acestora asupra dezvoltării sale.
Legătura de cauzalitate , fiind o infracţiune de pericol abstract, rezultă din însăşi săvârşirea faptei prevăzute în norma de incriminare.
Latura subiectivă:
Infracțiunea de viol a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea acestuia.
Infracțiunea a fost comisă în formă consumată, consumându-se în momentul întreţinerii actului sexual prin constrângerea fizică a victimei.
Potrivit 197 alin. 1 Cod penal 1969, actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acestuia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 an şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit alin. 3 pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit 15 ani.
Aceste dispoziții legale au fost în vigoare până la intervenirea noului Cod penal (01.02.2014), deci implicit la data săvârșitii faptelor (23/12/2013).
Conform art. 218 alin 1 şi alin. 3 lit. c Cod penal, raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşită prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi expima voinţa sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 şi intezicerea unor drepturi;…pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când…victima nu a împlinit vârsta de 16 ani. Aceste prevederi legale au intrat în vigoare în cursul procesului penal (1.02.2014), fiind aplicabile și la data pronunțării prezentei soluții.
Aplicarea legii penale mai favorabile este corolarul aplicării conjugate a două principii fundamentale ale sistemului de drept penal: principiul legalității incriminării și pedepsei și principiul minimei intervenții.
Potrivit art. 5 al. (1) Cp, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea incidenței acestei dispoziții legale, având în vedere că: succesiunea de legi penale a intervenit între momentul comiterii faptelor (23/12/2013) și momentul judecării definitive a inculpatului; fiecare dintre legile succesive incriminează fapta de viol; legile succesive sancționează diferit fapta comisă. Mai mult, instanţa are în vedere şi tratamentul sancţionator diferit în cazul infracţiunilor comise de către minori, cărora., potrivit legii noi, nu li se mai pot aplica pedepse.
Având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 06/05/2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa va analiza fiecare din cele două legi penale succesive şi o va aplica în ansamblul ei pe cea considerată mai favorabilă raportat la împrejurările concrete ale cauzei.
Raportat la modalităţile de stabilire, aplicare şi executare a sancţiunilor aplicabile minorilor, instanţa constată că între cele două legi există deosebiri semnificative, legea veche prevăzând posibilitatea luării unor măsuri educative, dar şi posibilitatea aplicării unei pedepse, în timp ce legea nou prevede ca sancţiuni doar măsurile educative neprivative de libertate, cu titlu de principiu şi în anumite condiţii, măsuri educative privative de libertate.
Raportând condiţiile în care s-ar putea aplica dispoziţiile legale de mai sus la starea de fapt reţinută în prezenta cauză, instanţa va aprecia ca lege penală mai favorabilă legea nouă, respectiv actualul Codul penal.
Pentru a ajunge la această concluzie instanţa a avut în vedere faptul că, potrivit legii noi limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu influenţează în nici un mod măsura educativă care urmează a fi luată şi nici durata acesteia, instanţa fiind obligată, potrivit art. 114 alin. 1 Cod penal ca faţă de minorul care la data săvârşirii infracţiunii avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, să ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Excepţia de la regula de mai sus, când pedeapsa prevăzută de lege poate avea influenţă asupra măsurii educative care urmează a fi dispusă, este prevăzută de art. 114 alin. 2 lit. b Cod penal, potrivit căreia faţă de minorul cu vârsta între 14 şi 18 ani la data săvârşirii infracţiunii, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate, atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că actualul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, instanța o va aplica în prezenta cauză în ansamblul ei şi va recalifica infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal, reţinută în sarcina inculpatului, în infracţiunea de viol prev. de art. art. 218 alin 1 şi 3 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.
Pentru considerentele care preced, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii penale a minorului, în baza art. 218 alin. 1 şi 3 lit. c din Codul penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal, instanţa va lua faţă de inculpatul R.K., măsura educativă privativă de libertate constând în internarea într-un centru de detenţie, prev. de art. 115 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, pe o perioadă de 4 (patru) ani, stabilită conform art. 125 alin. 2 Cod de procedură penală, pentru comiterea infracţiunii de viol.
În temeiul art. 72 Cod penal, va deduce din durata măsurii educative privative de libertate stabilită, durata arestului preventiv din data de 30/12/2013 până la data de 22/02/2014.
La individualizarea măsurii educative luată faţă de inculpat pentru fapta săvârşită, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, de faptul că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, precum şi de propunerile formulate în referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune Bihor.
Raportat la aceste criterii, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret extrem de ridicat al faptei comise, prin prisma faptului că inculpatul a comis această faptă asupra unui minor cu vârsta de numai 6 ani, de urmările care s-au produs (leziuni care au necesitat pentru vindecare 2 – 3 zile îngrijiri medicale) sau care s-ar fi putut produce raportat la vârsta victimei.
De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice dar şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului dar şi atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti. De asemenea instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a achitat pretenţiile de natură civilă ale persoanei vătămate.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta nu are studii, având deficienţe mari în educaţie.
În consecință, față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că, în ceea ce privește sancționarea inculpatului, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și pentru formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, este necesară aplicarea măsurii educative privative de libertate.
Latura civilă:
Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că, în baza art. 397 Cod procedură penală şi art.19 alin. 5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului material şi moral se va realiza potrivit dispoziţiilor legii civile, persoana vătămată V.A., prin reprezentant legal, V.E. constituindu-se parte civilă, până la începerea cercetării judecătoreşti, cu suma de 2.500 lei, reprezentând daune morale.
Legea civilă, mai exact, art. 1357 Cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existenţa unei fapte ilicite, în speţă săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită vinovăţia acestuia şi, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
În cursul judecăţii inculpatul i-a achitat persoanei vătămate V.A., prin reprezentat legal, daunele solicitate, astfel că acesta prin reprezentantul legal a renunţat în tot la pretenţiile civile formulate, împrejurare în care, în temeiul art. 22 C.p.p., instanţa va lua act de această renunţare.
Cheltuieli judiciare:
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală va obliga Tribunalul Bihor la plata către Baroul de Avocaţi a sumei de 350 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, din care 200 lei pentru S.S.F., în baza delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 1781 din 19/06/2014, iar 150 lei pentru M.M., în baza delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 3305 din 09/09/2014.
În baza art. 7 din Legea nr. 178/1997 prestaţia interpretului de limba maghiară F.E., timp de 2 ore, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În baza art. 5 Cod penal reţine că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală nouă.
În baza art. 218 alin. 1 şi 3 lit. c din Codul penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal, aplică inculpatului R.K., porecla „M.” - CNP ………., fiul lui natural şi R., născut la data de …….., în ..., domiciliat în ….., necasatorit, fără studii, fără ocupaţie, stagiul militar nesatisfacut, fara antecedente penale, măsura educativă privativă de libertate constând în internarea într-un centru de detenţie, prev. de art. 115 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, pe o perioadă de:
-4 (patru) ani stabilită conform art. 125 alin. 2 Cod de procedură penală, pentru comiterea infracţiunii de viol.
În temeiul art. 72 Cod penal, deduce din durata măsurii educative privative de libertate aplicată, durata arestului preventiv din data de 30/12/2013 până la data de 22/02/2014.
În temeiul art. 22 Cod procedură penală, constată că partea civilă a renunţat, în tot, la pretenţiile civile formulate.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală obligă Tribunalul Bihor la plata către Baroul de Avocaţi a sumei de 350 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, din care 200 lei pentru S.S.F., în baza delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. ….. din 19/06/2014, iar 150 lei pentru M.M., în baza delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. ….. din 09/09/2014.
În baza art. 7 din Legea nr. 178/1997 prestaţia interpretului de limba maghiară F.E., timp de 2 ore, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 octombrie 2014.
PREŞEDINTE,GREFIER,