Curator

DOSAR NR. …….

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢĂ CIVILĂ NR. ……..

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ……….

PREŞEDINTE: ……..

GREFIER: ………..

Pe rol se află soluţionarea cererii de numire curator special formulată de petenta B. F.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de …… şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanţa, pentru a oferi posibilitatea apărătorului petentei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de …….., dată la care s-a pronunţat.

I N S T A N Ţ A

Asupra excepţiei de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. …….. petenta B. F. a solicitat instanţei instituirea curatelei şi pe cale de consecinţă autorizarea sa pentru a reprezenta în calitate de curator pe minora B. A.-G. şi pe minorul B. C.-C. la încheierea contractului de partaj voluntar având ca obiect imobilul teren în suprafaţă de 10 ha situat în …….., judeţul Constanţa.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 raportat la 192 C. pr.civ. şi art. 105 C.civ.

Cererii i-au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: plan de amplasament şi delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă, dispoziţie primar de numire curator, cartea de identitate a petentei, certificat de moştenitor, certificate de naştere, certificat de căsătorie, titlu de proprietate, documentaţie cadastrală, încheiere de carte funciară.

La termenul de astăzi instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, excepţie pentru soluţionarea  căreia instanţa reţine împrejurarea că numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale a fost dată de legiuitor, până la edictarea dispoziţiilor legale privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie,  în competenţa autorităţii tutelare, organ fără atribuţii jurisdicţionale.

Prin concluzii scrise petenta a solicitat respingerea excepţiei arătând că dispoziţiile art. 229, alin. 3 din Legea nr. 71/2011 are în vedere actele de administrare, pe când în speţă se solicită autorizarea unor acte de dispoziţie. Totodată petenta susţine că dispoziţiile art. 229, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 au fost abrogate prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.

Arată petenta că dispoziţiile art. 229¹, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 au fost abrogate prin art. 83, lit. j din Legea nr. 76/2012 deoarece au acelaşi conţinut ca art. 114 din C.pr.civ. iar prevederile art. 1, pct. 2 din Legea nr. 214/2013 trebuie coroborate cu prevederile art. 114 din C.pr.civ.

În susţinerea cererii petenta a depus practică judiciară.

Cu privire la capătul de cerere referitor la numirea curatorului special, instanţa constată că potrivit art. 229 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară iar potrivit art.229 alin.32 din Legea nr. 71/2011, introdus prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „ Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă”.

Referitor la solicitarea petentei de a autoriza încheierea contractului de partaj voluntar având ca obiect imobilul teren în suprafaţă de 10 ha situat în Pecineaga, judeţul Constanţa, instanţa reţine că:

Art. 265 C.civ. Instanţa competentă: Toate măsurile date prin prezenta carte (Cartea a II-a Despre familie) în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile corespunzător.

Art. 107 C.civ. Instanţa de tutelă: (1) Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă.

Art. 229, alin. 1 şi 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil:

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.

Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), atribuţiile instanţei de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia revin autorităţii tutelare.(la data 01-iul-2013 Art. 229, alin. (3) din capitolul X modificat de Art. 1, punctul 2. din Legea 214/2013 )

După cum se observă, alin. 3 al art. 229 din Legea nr. 71/2011 reglementează două ipoteze: 1. exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului şi 2. supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia.

Prima ipoteză - exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului - are în vedere punctul 3 din cadrul secţiunii a IV- a din cadrul Capitolului II, Titlul III, Cartea I, articolele 140-150 C.civ. intitulat Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului, prin care este reglementată atât încheierea actelor juridice de dispoziţie ( art. 144 - 147 C.civ.), cât şi a celor de administrare ( art. 142 şi 143, 145-147 C.civ.) de către tutore în numele minorului sau de către minor cu încuviinţarea scrisă a tutorelui, cu distincţiile corespunzătoare referitoare la necesitatea existenţei autorizării de către instanţa de tutelă. Problema autorizării din partea instanţei de tutelă pentru ca tutorele să încheie acte juridice referitoare la bunurile minorului este reglementată expres prin articolul 145 C.civ. – Autorizarea instanţei de tutelă.

Prin urmare, situaţiile în care se solicită autorizarea instanţei de tutelă pentru ca tutorele să încheie în numele minorului anumite acte de dispoziţie, trebuie încadrată în această primă ipoteză a alin. 3 al art. 229 din Legea nr. 71/2011.

Cea de-a doua ipoteză supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului - are în vedere secţiunea a V- a din cadrul Capitolului II, Titlul III, Cartea I, articolele 151-155 C.civ. – Controlul exercitării tutelei.

Potrivit art. 151, alin. 1 C.civ.: Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele şi consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia., iar conform art. 152, alin. 1 C.civ.: Tutorele este dator să prezinte anual instanţei de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.

Prin urmare, supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului are în vedere analizarea de către instanţa de tutelă a dării de seamă întocmite de către tutore iar nu încheierea de acte juridice de administrare care este avută în vedere de prima ipoteză a alin. 3 al art. 229 din Legea nr. 71/2011( exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului).

Concluzionând, întrucât Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu a fost modificată în sensul reglementării modului de organizare sau funcţionare a instanţei de tutelă, competenţa de soluţionare a cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă a încheierii de către tutore în numele minorului a unor acte de dispoziţie nu revine instanţelor judecătoreşti, ci autorităţii tutelare conform art. 229, alin. 1 şi alin. 3 teza I din Legea nr. 71/2011.

Coroborarea art. 1, pct. 2 din Legea nr. 214/2013 cu art. 114 C.pr.civ. nu se poate face în sensul în care se atribuie instanţei de judecată competenţa de a se pronunţa ca instanţă de tutelă în cazul autorizării încheierii de acte juridice de dispoziţie cum este cazul în speţă, întrucât art. 114 C.pr.civ. are în vedere competenţa teritorială alternativă, pe când art. 1, pct. 2 din Legea nr. 214/2013 o are în vedere pe cea generală a instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, pentru ca o instanţă să poată fi competentă alternativ este necesar, în mod logic, ca ea să fie competentă general, adică legea să îi permită să judece o asemenea cerere. Or, în speţa de faţă, legiuitorul a ales să amâne darea în competenţa instanţelor judecătoreşti o cerere cum este cea de faţă, aceasta urmând să fie soluţionată de autoritatea tutelară.

În legătură cu susţinerea petentei potrivit căreia dispoziţiile art. 229, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 au fost abrogate prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 din momentul intrării în vigoare a Codului de procedură civilă – 15.02.2013 -, aceasta nu poate fi primită pentru simplul motiv că art. 76 din Legea nr. 76/2012 şi art. 229, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 nu au acelaşi domeniu de reglementare, ci articolul corespunzător art. 76 din Legea nr. 76/2012 este art. 229, alin. 3 din Legea nr. 71/2011, acest ultim text legal fiind modificat la data de la data 01-iul-2013, deci ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, în forma în care cererile cum sunt cea în speţă sunt scoase din sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti şi date în competenţa autorităţii tutelare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 529 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.

De asemenea, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 Cod pr. civilă, necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti iar potrivit art. 131 alin.1 din acelaşi act normativ, necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de judecător în orice stare a pricinii.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că excepţia invocată din oficiu este întemeiată, numirea curatorului special şu autorizarea autorizarea sa pentru a reprezenta în calitate de curator pe minora B. A.-G. şi pe minorul B. C.-C. la încheierea contractului de partaj voluntar având ca obiect imobilul teren în suprafaţă de 10 ha situat în ……….., judeţul Constanţa, fiind, la data formulării cererii, un atribut al autorităţii tutelare iar nu de competenţa instanţelor de judecată.

Pe cale de consecinţă şi văzând dispoziţiile art. 132 alin. 4 Cod procedură civilă dar şi împrejurarea că autoritatea tutelară nu reprezintă un organ cu atribuţii jurisdicţionale, instanţa va admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti şi va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentă, urmând ca petenta să se adreseze Autorităţii tutelare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, excepţie invocată de instanţă din oficiu.

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta B. F.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Mangalia.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, ……….

 PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare