Prin cererea introductiva reclamantul a solicitat pe de o parte sa se constate ca minorul nu este fiul paratului M I ci ca este fiul sau si sa se incuviinteze ca minorul sa ii poarte numele.
Instanta de fond nu a calificat prezenta actiune ca fiind si o recunoastere paternitate, cu toate ca reclamantul a aratat acest lucru si anume ca este tatal minorului. Declaratia facuta in fata instantei de catre reclamant echivaleaza cu o recunoastere autentica si in consecinta tribunalul constata ca reclamantul este tatal minorului M A G .
Instanta de fond, avand in vedere aceasta recunoastere, precum si pozitia intervenientei, care este mama minorului, trebuia sa faca aplicarea art. art. 64 alin. 2 din Codul Familiei, in sensul ca putea da incuviintarea ca minorul sa poarte numele parintelui fata de care filiatia a fost stabilita ulterior.
Judecătoria Galați
Declaraţia făcută în faţa instanţei de reclamant în sensul că este tatăl minorului echivalează cu o recunoaştere autentică de paternitate
Curtea de Apel Ploiești
Incidenţa disp. art. 60 alin. 3 Codul familiei Efectele deciziei nr.1345 pronunţată de Curtea Constituţională la data de 9.12.2008 Înţelesul noţiunii de „ întreţinere” în accepţiunea disp.art.60 alin. 3 Codul familiei
Tribunalul Dolj
Stabilire paternitate. Inadmisibilitatea acţiunii pornite împotriva unui alt bărbat decât soţul mamei
Judecătoria Iași
Actiune in stabilirea paternitatii. Tardivitate actiune în stabilirea paternitatii
Judecătoria Adjud
Contestarea recunoasterii de paternitate