Dreptul de servitute. Condiţii de dobândire

Atunci când pentru exercitarea servituţii este nevoie de acte succesive îndeplinite de proprietarul fondului dominant servitutea este necontinuă.

Potrivit art.630 Cod civil, doar servituţile continue şi aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune.

Dreptul de servitute invocat de reclamanţi nu are aceste caracteristici (continuă şi aparentă), ca atare, indiferent de momentul in care a fost invocată prescripţia (în sensul art. 132 CPC)  acest mod de dobândire a dreptului nu poate opera în favoarea reclamanţilor.

Dispoziţiile art. 579 Cod pr. civ. reglementează situaţia specială a servituţilor ce se creează din „ situaţia locurilor”. Dispoziţiile art. 578 şi urm. Cod civil reglementează situaţia „izvorului”  ca sursă de apă curgătoare spre un „fond inferior”, reglementând limitele exerciţiului dreptului de proprietate al proprietarului „fondului superior”.

Codul civil: art. 578, art. 579, art. 630, art. 626-627

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc la data de 13.07.2011 reclamanţii: 1. M. E., 2. M. K., 3. B. I., 4. S. M., 5. S. E., 6. M. M. în contradictoriu cu pârâţii: 1. K. L., 2. K. E. şi 3. H. A. au solicitat:

-să se stabilească, că reclamanţii 1-6 sunt titularii dreptului de servitute de a lua apă din fântâna aflată actualmente pe terenul proprietatea pârâţilor 1 şi 2, înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc  provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1278 Beclean cu nr.top 2426/1/1, să fie obligaţi atât aceştia cât şi pârâtul 3 să permită exercitarea deplină şi netulburată a acestui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate din partea persoanelor care locuiesc pe cele patru imobile învecinate, proprietatea reclamanţilor;

-să se dispună înscrierea pe foaia C a C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc  provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1278 Beclean cu nr.top 2426/1/1 a acestui drept de servitute;

-să fie obligaţi pârâţii 1 şi 3 K. E. şi K. L. să repună gardul şi poarta demolată de ei, pe vechiul amplasament, situat între imobilul cu nr.top 2426/1/1 şi proprietăţile tabulare ale reclamanţilor 1-2 respectiv 3, înscrise în C.F. 54897 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1279 Beclean cu nr. top. 2427/1/2 şi C.F. 54901 Odorheiu Secuiesc provenită din conversia de pe hârtie  C.F. 1279/a Beclean cu nr. top. 2427/1/1 iar în caz de neconformare să tolereze executarea acestor lucrări din partea lor, din material propriu, aflat în prezent în posesia soţilor K., pe cheltuiala lor;

-să fie obligaţi pârâţii 1 şi 3, K. E. şi K. L. să scoată leaţurile fixate pe poarta de acces la fântână, din cauza cărora dinspre imobilul proprietatea extratabulară a reclamantului 6. M. M. accesul la apă nu mai este posibilă;

-să fie obligaţi pârâţii 1 şi 3, K. E. şi K. L. să repună la loc găleata cu care apa poate fi scoasă din fântână sau să tolereze punerea unei găleţi din partea reclamanţilor pe cheltuiala lor;

-cu obligarea în solidar a acelora dintre pârâţi care se opun admiterii acţiunii de faţă la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 1/13.02.2012 dată în dosarul 73/268/2012 s-a conexat la acest dosar acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi prin care se solicită:

-obligarea pârâţilor ca în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să desfiinţeze lucrările prin care au obturat fântâna situată pe imobilul înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc  provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1278 Beclean cu nr.top 2426/1/1, să repună inelele de beton şi acoperişul la fântână, restabilind astfel situaţia existentă anterior obturării fântânii;

-să fie obligaţi pârâţii în caz de neconformare la plata de daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi;

-obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 669 din 07.03.2013 Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis acţiunea reclamanţilor şi în consecinţă:

- a obligat pârâţii 1,2 ca în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe să restabilească situaţia anterioară obturării fântânii situată pe terenul înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc (C.F. vechi 1278 Beclean, nr.top 2426/1/1) prin îndepărtarea materialului obturant, repunerea inelelor de beton şi a acoperişului fântânii.

În caz de neconformare a obligat pârâţii 1,2 la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi până la executarea lucrărilor.

- a stabilit în favoarea reclamanţilor un drept de servitute de a lua apa din fântâna situată pe terenul înscris în C.F. 52929 Odorheiu Secuiesc (C.F. vechi 1278 Beclean, nr.top 2426/1/1).

- a obligat pârâţii 1,2 să permită reclamanţilor exercitarea deplină şi netulburată a acestui drept.

- a dispus înscrierea dreptului de servitute în cartea funciară.

- a obligat pârâţii 1,2 să repună pe vechiul amplasament gardul şi poarta demolate dintre imobilul cu nr. top 2426/1/1 şi imobilul reclamanţilor 1,2 iar în caz de neconformare să tolereze executarea acestor lucrări de către reclamanţi pe cheltuiala pârâţilor.

- a obligat pârâţii 1,2 să îndepărteze scândurile fixate pe poarta de acces la fântâna spre imobilul reclamantului M. M..

- a obligat pârâţii să repună găleata la fântână iar în caz de neconformare să tolereze această lucrare de către reclamanţi pe cheltuiala pârâţilor.

- a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul H. A..

- a obligat pârâţii 1,2 în baza art. 274 Cod procedură civilă să plătească reclamanţilor 4.282 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel pârâţii K. E. ŞI K. L..

Prin decizia civilă nr. 233 din 29 aprilie 2014 Tribunalul Harghita  a admis apelul declarat de pârâţi şi a respins acţiunea reclamanţilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul  a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înaintată instanţei de fond reclamanţii M. E., M. K., B. I., prin mandatara M. K., S. M., S. E. şi M. M. au solicitat constatarea faptului că sunt titularii dreptului de servitute de a lua apă din fântâna aflată pe terenul proprietatea pârâţilor K. L. şi K. E..

Astfel cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expert tehnic ing. F. R. T., fântâna se află situată pe terenul proprietatea pârâţilor, identificat în corpul funciar cu nr. top 2426/1/1.

În acelaşi fel s-a identificat amplasamentul fântânii prin Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expert tehnic judiciar S. D., care a precizat că fântâna se află pe parcela cu nr.top.2426/1/1 din CF nf.1278 Beclean (52929 convertit), cu suprafaţă de 569 mp. intabulată în favoarea pârâtei K. E.

Chiar dacă ambii experţi au reţinut că, faţă de suprafeţele tabulare pârâţii folosesc o suprafaţă de 70 mp. în plus, nu s-a dovedit că fântâna ar fi situată pe această din urmă suprafaţă, şi astfel ar putea constitui, eventual, proprietatea altor persoane. Însă, prin acţiunea formulată reclamanţii nici nu au formulat vreun petit pentru revendicarea acestui teren.

Ceea ce s-a solicitat instanţei de către reclamanţi este constatarea faptului că sunt titularii dreptului de servitute de a lua apă din fântâna aflată pe terenul proprietatea pârâţilor, iar cert este că, din dovezile existente la dosar rezultă că pârâţii sunt proprietarii tabulari ai suprafeţei pe care se află fântâna,

Prin interogatoriul administrat reclamanţilor aceştia au recunoscut că nu li s-a acordat nici verbal, nici scris drept de servitute în vederea utilizării fântânii, arătând doar că nu au fost împiedicaţi să o utilizeze în cursul anilor . Reclamanţii au recunoscut totodată că, cu excepţia reclamantului M. M., toţi sunt racordaţi la conducta de apă potabilă.

Martorii P. G., B. I. şi M. L. au declarat că fântâna a fost folosită în trecut de toată lumea, şi de către proprietarii gospodăriilor învecinate, până în momentul în care pârâtul K. L. a construit un gard şi a refuzat accesul altor persoane la fântână.

Prin acţiunea formulată reclamanţii nu au solicitat instanţei să constate dobândirea dreptului de servitute pe calea uzucapiunii, motivat de folosinţa de lungă durată reglementată de art.1846 şi urm. Cod civil.

În conformitate cu prevederile art.576 şi art.577 Cod civil, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân, iar servituţile izvorăsc sau din situaţia naturală a locurilor, din obligaţia impusă de lege sau din convenţia dintre proprietari.

În plus, prevederile art.579 Cod civile reglementează că cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuinţare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripţie asupra acelui izvor. În speţa dedusă judecăţii nu s-a dovedit că reclamanţii ar fi dobândit în baza vreunui titlu dreptul de servitute asupra fântânii şi nu au invocat nici dobândirea pe calea prescripţiei achizitive a acestui drept decât prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 04.02.2014, aceste precizări nefiind formulate în condiţii procedurale în sensul art.132 alin.1 Cod de procedură civilă,  instanţa nu le poate avea în vedere.

Împotriva acestei hotărâri reclamanţii M. K. şi M. E. au formulat recurs.

Recurenţii au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct 8, 9 CPC.

În esenţă s-a arătat că, implicit, prin modul în care a fost redactată acţiunea, reclamanţii au cerut să se constate că au dobândit dreptul de servitute prin prescripţie. Această solicitare rezultă  din afirmaţia că „de mai multe decenii antecesorii noştri au folosit apa din această fântână”.

Recurenţii au arătat că excepţia prescripţiei a fost invocată şi în faţa tribunalului, această excepţie putând fi invocată în tot cursul judecăţii.

Recurenţii au mai arătat că fiind vorba despre un drept de a lua apă din fântână,  acest drept poate fi asimilat în sens larg beneficiului instituit prin art. 579 C. CIV. .

Pârâţii au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat  a recursului declarat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut următoarele:

1. Potrivit definiţiilor legale şi doctrinare, atunci când pentru exercitarea servituţii este nevoie de acte succesive îndeplinite de proprietarul fondului dominant servitutea este necontinuă.

Din susţinerile părţilor coroborate cu lucrările de specialitate efectuate în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că servitutea ce se dorea a fi constituită are, din perspectiva manifestărilor exterioare, caracter aparent (existenţa căilor de acces spre fântână).

Potrivit art.630 C. CIV.  doar servituţile continue şi aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune.

Aşa cum s-a arătat anterior, dreptul de servitute invocat de reclamanţi nu are aceste caracteristici (continuă şi aparentă), ca atare, indiferent de momentul in care a fost invocată prescripţia (în sensul art. 132 CPC)  acest mod de dobândire a dreptului nu poate opera în favoarea reclamanţilor. În altă ordine de idei, reclamanţii sunt în eroare în ceea ce priveşte momentul procesual în care puteau invoca dobândirea dreptului de servitute prin prescripţie având în vedere calitatea pe care o au, natura şi efectele acestei „excepţii”.

2. Prin probe, reclamanţii au tins să dovedească „destinaţia” dată de proprietarul anterior al terenului pe care se află fântâna (în sensul art. 626 C. CIV.) însă atât martorii audiaţi cât şi lucrările de specialitate au confirmat vechimea considerabilă a acestei fântâni, dar şi împrejurarea că anterior existenţei construcţiilor părţilor (case, curţi) această fântână era situată într-un spaţiu  liber (câmp). După lotizarea terenurilor şi edificarea construcţiilor fântâna a revenit în lotul pârâţilor, situaţie care nu-i îndreptăţeşte pe reclamanţi să pretindă a fi incidente prevederile art. 626 si 627 C.CIV.

3. Recurenţii au mai invocat împrejurarea că potrivit practicii judiciare fântâna poate fi asimilată noţiunii de izvor,  fiind astfel incidente prevederile art. 579 CPC.

Cu referire la aceste susţineri, Curtea le-a înlăturat întrucât dispoziţiile legale invocate reglementează situaţia specială a servituţilor ce se creează din „ situaţia locurilor”. Dispoziţiile art. 578 şi urm. C.CIV reglementează situaţia „izvorului”  ca sursă de apă curgătoare spre un „fond inferior” , reglementând limitele exerciţiului dreptului de proprietate al proprietarului „fondului superior”. În cauza de faţă nici starea de fapt şi nici obiectul acţiunii nu au vreo legătură cu aceste dispoziţii legale.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi dispoziţiile art. 480 C. CIV., Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate invocate, astfel că a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M. K. şi M. E.

Domenii speta

Spete similare