Servitute

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2021:165.000338

Dosar nr. 5653/215/2019

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia civilă Nr. ....../2021

Şedinţa publică de la 26 Februarie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE: I. O.C.

Judecător: I. G. Ş.

Grefier: C. D. S.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanţii-reclamanţi B.J., B.GH., D.E., B.L. PRIN PROCURATOR B.J. împotriva sentinţei civile nr.  11187/23.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.  5653/215/2019 în contradictoriu cu  intimatul-pârât C.I., având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă avocat M.A.C.şi procurator B.J. pentru apelanţii-reclamanţi,  intimatul-pârât, personal şi asistat de avocat A.C.în substituire avocat I.M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 13.11.2020 s-a depus raportul de expertiză.

Avocat M.A.C.pentru apelanţii-reclamanţi arată că nu mai are cereri de formulat.

Avocat A.C.în substituire avocat I.M. pentru intimatul-pârât,  arată că nu mai are cereri de formulat.

Avocat M.A.C.pentru apelanţii-reclamanţi solicită admiterea apelului cu consecinţa anulării hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată. Arată c, instanţa de fond, în mod greşit a interpretat faptul că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 621 Cod Civil. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 625 Cod Civil 1864, deoarece destinaţia  proprietarului ţine loc de titlu în privinţa  servituţilor continue şi aparente. Depune concluzii scrise.

Avocat A.C.în substituire avocat I.M. pentru intimatul-pârât,  solicită respingerea apelului, obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată. Arată că  hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanţi ca fiind inadmisibilă, reclamanţii având la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 11187/23.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii B.J., B.GH., D.E.şi B.L., în contradictoriu cu pârâtul C.I.. Au fost obligaţi reclamanţii către pârât la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a procedat la verificarea aplicării legii civile în timp, constatând că, potrivit art. 6 alin. 5 C. Civ. şi art. 3 din Legea 71/2011, actele şi faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. şi art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011, „dispoziţiile noului Cod civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare al acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al terenurile, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”

Astfel, conform principiilor neretroactivităţii legii civile în timp, prevăzute de art. 6 C.civ. şi al aplicării imediate a legii civile noi, actelor şi faptelor juridice civile le sunt aplicabile dispoziţiile legii civile în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, cu excepţia  retroactivităţii legii civile noi şi a ultraactivităţii legii civile vechi, dacă legea nouă prevede expres o astfel de excepţie.

Potrivit art. 6 alin. 6 din acest act normativ, "dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din… raporturile de proprietate … şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi."

Conflictul de legi în timp, ivit ca urmare a succesiunii legilor, se soluţionează de aşa-numitul drept tranzitoriu sau intertemporal, care conţine reguli specifice, şi anume două principii de bază: principiul neretroactivităţii legii civile şi principiul aplicării imediate a legii civile noi. Articolul 6 din noul Cod civil conţine aceste două principii în alin. 5 şi 6, reluate şi de dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil. Primul principiu impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic nu intră sub incidenţa acesteia, iar cel de-al doilea circumscrie aplicarea legii noi în sensul că viitorul juridic (situaţiile juridice pendinte şi efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute) este guvernat numai de legea civilă nouă.

Litigiul dintre părţi a apărut ca urmare a raporturilor de proprietate, astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 621 N.C.Civil, invocate de reclamant, „ Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop.

(2) Această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.

(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă.

(4) Clădirile, curţile şi grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte şi canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilităţi noi”.

S-a reţinut că reclamantul a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că proprietatea pârâtului, situată în Craiova, Calea Severinului nr. 46 cu nr. cadastral 225373 este afectată de o servitute de trecere a cablurilor electrice şi a conductelor de canalizare şi apă, în folosul construcţiei cu număr cadastral 219480-CI înscris în cartea funciară nr. 45310 a localităţii Craiova, servitute dobândită prin destinaţia proprietarului.

Potrivit art. 35 Noul Cod de Procedură Civilă  „cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

 Reclamantul are la îndemână acţiunea în realizarea dreptului, respectiv  obligarea pârâtului să permită utilizarea terenului pe care consideră că este o constituită o  servitute de trecere, sau actiune în constituire de drepturi,  astfel încât acţiunea în constatare s-a reţinut a fi  inadmisibilă şi a fost respinsă în consecinţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B.J., B.GH., D.E.şi B.L., prin care au solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, cu consecinţa schimbării hotărârii apelate şi în rejudecare admiterea acţiunii introductive.

În esenţă, au arătat că instanţa de fond a interpretat, în mod greşit, faptul că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil în vigoare, în speţă prevederile art. 625 Cod civil, trebuia să reţină că sunt aplicabile în prezenta cauză dispoziţiile art. 625 din Codul civil 1864, deoarece destinaţia proprietarului ţine loc de titlu, în privinţa servituţiior continue şi aparente, în situaţia de faţă fiind vorba despre o servitute subterană ce constă în sarcina terenului reclamantului B.J., de a suporta existenţa acestor cabluri electrice şi a conductelor de canalizare pe care proprietarul iniţial, înainte de dezmembrare a înţeles să le edifice pentru uzul construcţiei C 46, devenită un bloc de locuinţe colective, 46A.

Reclamanţii B.GH., D.E.şi B.L., reprezentaţi de B.J. au cumpărat câte un apartament în blocul 46A, fiind şi proprietari în indiviziune cu restul de proprietari ai terenului pe care este construit blocul, teren în favoarea căruia, proprietarul iniţial a înţeles să afecteze terenul învecinat (care a devenit proprietatea pârâtului) pentru trecerea cablurilor electrice şi a conductelor de canalizare.

Astfel, o asemenea servitute nu poate fi decât una continuă, deoarece pentru exercitarea cu nu este nevoie de un fapt al omului, odată creată, aceasta există în continuare, atât timp cât există acel cablu electric şi acele conducte. De asemenea, se află în prezenţa unei servituţi aparente, întrucât, chiar dacă este vorba despre un cablu subteran, traseul acestuia este uşor de descoperit, acest cablu fiind vizibil la intrarea în proprietatea pârâtului, precum şi la ieşirea din pământ, la limita proprietăţii pârâtului, iar canalizarea este vizibilă prin gurile de canal, conductele de apă urmând acelaşi traseu.

Existenţa serviuţii de trecere asupra terenului pârâtului, constituită prin destinaţia proprietarului rezultă din următoarele înscrisuri care se găsesc la dosarul instanţei de fond: actul adiţional nr. 304 din 05.08.2005 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1152 din 05.08.2005, prin care reclamantul B.J., în calitate de asociat la SC Transcor C&M SRL a cumpărat suprafaţa de teren pe care se află blocul de locuinţe 46A; contractul de racordare nr. 20501 din 16.03.201 K încheiat între SC Cez Distribuţie SA Craiova şi B.J., de unde rezultă că reclamantul B.J. a obţinut încă din anul 2011 avizul tehnic de racordare la reţeaua electrică a SC Cez Distribuţie SA Craiova pentru blocul de locuinţe 46A, iar la punctul 2. 2. din contract este prevăzut cablul subteran de curent electric care tranzitează proprietatea pârâtului C.I.. De asemenea, în Anexa nr. 1  a prezentul contract se poate observa locul de unde porneşte acest cablu electric subteran şi cum acesta tranzitează proprietatea pârâtului; cererea pârâtului C.I. nr. 91394896 din 06.07.2018 adresată SC Cez Distribuţie SA Craiova, prin care acesta solicita dehranşarea reclamantului B.J. de la furnizarea energiei electrice ce se realizează prin cablul electric subteran ce tranzitează proprietatea pârâtului; cererea pârâtului C.I. nr. 99999982-51 75134 din 12.06.2017 adresată SC Cez Distribuţie SA Craiova, prin care pârâtul recunoaşte că pe sub proprietatea sa trece un cablu electric ce alimentează provizoriu cu energie electrică blocul de locuinţe 46A, ce aparţinea reclamantului B.J..

Apelanţii au menţionat că reclamantul B.J., care a edificat blocul de locuinţe 46A, în prezent nu mai este proprietar asupra terenului pe care este construit blocul, nici asupra vreunui apartament din acest bloc, în momentul în care noii proprietari ai blocului de locuinţe 46A au solicitat racordarea la reţeaua electrică de distribuţie, reprezentanţii SC CEZ DISTRIBUŢIE SA Oltenia au refuzat acest lucru, prin răspunsul ROI0/10469/21.02.2019, motivând că este necesară prezentarea unei convenţii de superficie.

Prezentarea acestei convenţii de superficie este imposibilă, întrucât prin destinaţia proprietarului există deja creată această servitute de trecere a cablului electric pe proprietatea pârâtului C.I..

Prin urmare, această servitute asupra terenului pârâtului este una deja constituită prin destinaţia proprietarului, conform art. 623 Cod civil 1864, sens în care instanţa de fond trebuia să admită acţiunea principală pentru a fi continuată procedura de racordare la reţeaua de energie electrică pentru noii proprietari ai blocului de locuinţe 46A şi pentru a evita aceeaşi situaţie cu privire la racordarea la sistemul de canalizare şi apă potabilă.

Prin încheierea din 02.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5653/215/2019, instanţa de fond, în mod nelegal, nu a mai administrat pentru reclamanţi proba cu interogatoriul pârâtului, probă ce fusese încuviinţată prin încheierea din 26.06.2019.În mod nelegal instanţa de fond, la termenul din 02.10.2019, nu a procedat la administrarea pentru reclamanţi a probei cu interogatoriul pârâtului, procedând doar la administrarea pentru pârât a probei cu interogatoriul reclamantului.

Apreciază încheierea din 02.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5653/215/2019, ca fiind lovită de nulitate, întrucât nu s-a administrat pentru reclamanţi o probă care fusese încuviinţată în mod legal de către instanţa de fond la termenul din 26.06.2019.

De asemenea, prin încheierea din 16,10.2019, în mod netemeinic, instanţa de fond a respins pentru reclamanţi administrarea probelor cu expertiza tehnică şi cercetarea la faţa locului, considerând că acestea nu sunt utile soluţionării cauzei. În favoarea reclamanţilor nu au fost administrate probe în prezenta cauză, probele cu expertiza tehnică şi cercetarea la faţa locului sunt deosebit de utile pentru soluţionarea cauzei.

Au solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu expertiza tehnică şi cercetarea la faţa locului pentru a se constata direct că există semne vizibile ale traseului pe care îl urmează cablul electric şi conductele de canalizare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă şi art. 35 Cod procedură civilă.

Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 500 lei, achitată prin chitanţa nr. 0047846/03.02.2020.

Intimatul C.I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat.

A arătat că în mod corect, instanta de fond a respins acţiunea formulată de către reclamanţi ca fiind inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 35 Noul Cod de procedura civilă, reclamantii avand la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.

În motivarea soluţiei, instanta de fond a indicat calea prevăzută de lege în realizarea dreptului reclamanţilor. În aceste condiţii, este evident că apelanţii-reclamanţi au insistat în obţinerea unui titlu pe cale judecătoreasca cu privire la un drept de superficie, ignorand dispoziţiile legale conform cărora, în lipsa unei convenţii exprese a părţilor, dreptul de superficie nu poate fi constituit pe baza unei acţiuni în constatare.

În mod eronat au susţinut apelanţii că instaţa de fond, în mod nelegal nu a mai administrat pentru reclamanţi proba cu interogatoriul pârâtului”, respectiv că la termenul din 02.10.2019, nu a procedat la administrarea pentru reclamanţi a probei cu interogatoriul pârâtului, procedând doar la administrarea pentru pârât a probei cu interogatoriul reclamantului.

Cu rea-credinţă au susţinut apelanţii că instanţa de fond, în mod nelegal nu a mai administrat proba cu interogatoriul pârâtului”. Astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă, din data 02.10.2019, intimatul a fost prezent la acest termen de judecată, instanţa, în mod legal, dispunând citarea cu menţiunea prezentării la interogatoriu.

Prin urmare, nu se poate reproşa instanţei de fond că nu ar fi administrat pentru reclamanţi probe ce au fost încuviinţate de prima instanţă, cum ar fi proba cu interogatoriul pârâtului.

Este, de asemenea, nefondată şi critica apelanţilor cu privire la respingerea de către instanţă a probelor cu expertiza tehnica şi cercetarea la faţa locului.

Conform dispoziţiilor procedurale, probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să duca la soluţionarea procesului, sens în care, instanta de fond a considerat că probele solicitate de reclamanţi nu sunt utile soluţionării cauzei şi în mod justificat, a respins cererea referitoare la proba cu expertiza tehnică şi cercetarea la faţa locului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 Cod procedura civilă.

A solicitat proba cu înscrisuri.

În cauză, prin încheierea de şedinţă din data de 26.06.2020 s-a respins proba cu cercetarea la faţa locului şi interogatoriul intimaţilor şi a fost încuviinţată apelanţilor-reclamanţi proba cu expertiza tehnică specialitatea instalaţii construcţii, având ca obiective, stabilirea dacă în speţă,  cablul de energie electrică se află pe terenul intimatului-pârât şi  să se determine vechimea lui, dacă sunt necesare lucrări suplimentare pentru racordarea la reţelele de apă, canal şi electricitate, dacă apelanţii-reclamanţi sunt racordaţi la retelele de apă, canalizare, electricitate. Totodată, s-a dispus emiterea unei adresă către Distribuţie Energie Oltenia  să precizeze procedura (condiţiile) de racordare la reţeaua de furnizare a energiei electrice în ce-i priveşte pe apelanţii-reclamanţi şi dacă trebuie efectuate lucrări suplimentare pentru branşarea acestora. Relaţiile au fost comunicate la dosar la data de 22.10.2020 iar raportul de expertiză a fost întocmit de expert Popescu Marin.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 Noul Cod de Procedură Civil şi de alte dispoziţii legale, precum art. 22 alin.6 Noul Cod de Procedură Civilă şi presupune posibilitatea părţilor de a determina existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, a obiectului şi a cauzei. Instanţa este obligată să statueze asupra celor solicitate de părţile din proces, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile şi apărările formulate în condiţiile legii.

Cauza cererii de chemare în judecată înseamnă situaţia de fapt calificată juridic de către parte.

Instanţa este ţinută de cauza cererii de chemare în judecată ori a altui act de procedură având această natură juridică (cerere reconvenţională, cerere de intervenţie voluntară principală) în sensul că nu ar putea să schimbe, peste voinţa celui care are calitatea de reclamant în cererea respectivă, fundamentul pretenţiei formulate.

Judecătorul nu este ţinut de textul de lege indicat de parte, ci trebuie să aplice acel temei legal care corespunde situaţiei de fapt calificate juridic de parte, calificarea juridică a situaţiei de fapt şi aplicarea textului de lege, fiind două operaţiuni distincte care nu se confundă.

În speţă, prin acţiunea introductivă apelanţii - reclamanţi au solicitat să se constate că terenul aflat în proprietatea intimatului - pârât este grevat de o servitute de trecere a cablurilor electrice şi a conductelor de apă şi canalizare în folosul blocului de locuinţe colective 46 A, servitute dobândită prin destinaţia proprietarului, în conformitate cu art. 625 Vechiul Cod Civil. Au arătat că iniţial toate clădirile şi terenurile au aparţinut aceluiaşi proprietar dar prin vânzările succesive ale proprietăţilor dezmembrate s-a creat în speţă, situţia juridică a unei servituţi subterane constând în sarcina terenului de a suporta existenţa unor cabluri electrice şi a conductelor de canalizare pe care proprietarul iniţial, înainte de dezmembrare a înţeles să le edifice pentru uzul construcţiei C46.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, considerând că fiind vorba despre o acţiune în constatare, este inadmisibilă câtă vreme reclamanţii au la îndemână acţiunea în realizarea dreptului, respectiv, obligarea pârâtului să permită utilizarea terenului pe care consideră că este constituită o servitute de trecere sau o acţiune în constituire de drepturi. Pentru a se pronunţa astfel,  a apreciat că în cauză este aplicabil art. 621 Noul Cod Civil potrivit căruia proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare de deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop.

Este de necontestat că acţiunile în realizarea dreptului, consacrate de art. 30 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, sunt cele prin care reclamantul, ce se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanţei să îl oblige pe pârât  la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Prin acţiunile în constatare, reglementate de art. 35 Noul Cod de Procedură Civilă, reclamantul solicită numai să constate existenţa unui drept subiectiv al său ori inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.

Clasificarea acţiunilor după scopul urmărit este importantă pentru stabilirea regimului juridic, cererea în constatare având un caracter subsidiar faţă de cererea în realizare şi a efectelor juridice şi a caracterului executoriu al hotărârii judecătoreşti pronunţate în soluţionarea lor.

Potrivit datelor de fapt ale speţei, toate terenurile au aparţinut iniţial unui singur proprietar – S.C. Coremind SA care a avut pe aceste terenuri mai multe clădiri conectate la reţeaua de distribuţie a energiei electrice printr-un punct de transformare; în urma dezmembrărilor şi vânzărilor succesive, s-a născut servitutea: cablurile electrice care folosesc pentru asigurarea energiei electrice la blocul unde  reclamanţii deţin apartamente, subtraverseaza terenul pârâtului. În acest sens, este relevantă schiţa de la fila 38 dosar fond şi raportul de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, potrivit căruia cablul de energie electrică aflat pe terenul intimatului - pârât are o vechime de peste 40 de ani.

Apelanţii – reclamanţi au considerat că ipoteza de fapt vizează dobândirea dreptului de servitute prin destinaţia proprietarului, mod de dobândire prevăzut în art. 625 din Codul Civil de la 1864: proprietarul stabileşte între 2 imobile care îi aparţin o stare de fapt care ar constitui o servitute în ipoteza în care imobilele ar aparţine unor persoane diferite; în momentul în care proprietarul înstrăinează un imobil către o altă persoană, ia naştere o servitute.

Este important ca în speţă să se stabilească în mod corect dacă este aplicabil Noul Cod Civil sau Vechiul Cod Civil întrucât acest mod de dobândire a dreptului de servitute - prin destinaţia proprietarului, nu a mai fost păstrat în Noul Cod Civil; tocmai în considerarea acestei împrejurări, prima instanţă, reţinând ca incident art. 621 Noul Cod Civil care deschide calea persoanei interesate la o acţiune în realizarea dreptului, respectiv obligarea pârâtului să permită utilizarea terenului, a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare.

Dacă din probe (verificarea actelor de dezmembrări, a contractelor de vânzare - cumpărare şi a hărţilor privind reţeaua de cabluri electrice a oraşului) rezultă că aceste cabluri existau pe terenul pârâtului la momentul când acesta a devenit proprietar, înseamnă că este dovedită servitutea născută prin destinaţia proprietarului. Reclamanţii nu au altă cale de a cere recunoaşterea acestei servituţi decât prin constatarea ei pe cale judecătorească în contradictoriu cu titularul actual al fondului grevat, adică intimatul – pârât.

Vechimea de 40 de ani a cablurilor în litigiu, certificată de expertul desemnat în cauză, conduce la ideea amplasării acestora pe terenul pârâtului în timpul regimului comunist, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

Contrar a ceea ce a reţinut prima instanţă, este aplicabil Vechiul Cod Civil, aspect care rezultă din interpretarea coroborată a art. 6 Noul Cod Civil cu art. 621 Noul Cod Civil dar şi cu art. 59 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil şi care exclude aplicarea dispoziţiilor art. 602 – 625 Noul Cod Civil pentru situaţiile juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.

În spiritul aceleiaşi interpretări a textului normativ, din perspectiva aplicării legii în timp pentru o astfel de situaţie, Tribunalul are în vedere considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 27/2019  din 11/11/2019  pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 152 din 25/02/2020,  paragrafele 102 – 105 în care se arată: " potrivit art. 621 alin. (1) din Codul civil, "Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop", numai în situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare şi, în toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei juste despăgubiri, în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol.

 103. Indiferent dacă se consideră că aceste prevederi ale Codului civil acoperă situaţiile de fapt la care se referă hotărârile judecătoreşti divergente, care au condus la declanşarea prezentului mecanism de unificare sau domeniul lor de aplicare este mai limitat, circumscris doar ipotezelor în care capacităţile energetice deservesc "fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă" faţă de cel în care se află proprietatea astfel limitată, se cuvine subliniat că dispoziţiile art. 621 sunt incluse în capitolul III, intitulat "Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată" al titlului II "Proprietatea privată" al cărţii a III-a "Despre bunuri" a Codului civil.

104. Art. 6 alin. (6) din Codul civil stabileşte că "Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (...) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi". 

105. În măsura în care, în considerarea acestui din urmă text, care reglementează aspecte privind aplicarea în timp a legii noi, s-ar reţine incidenţa art. 621 din Codul civil, o astfel de concluzie ar fi una greşită, deoarece ea ar face abstracţie de dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 71/2011), potrivit cărora "Dispoziţiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia". În acest context, aprecierea potrivit căreia textul art. 59 din Legea nr. 71/2011 ar fi înlăturat de la aplicare de dispoziţiile art. 6 alin. (6) din Codul civil nu poate fi acceptată, deoarece ar lipsi de sens textul legal; este cert că norma tranzitorie nu poate privi doar situaţiile juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, ale căror efecte s-ar fi epuizat sub imperiul vechii reglementări, deoarece într-o asemenea ipoteză problema unui conflict în timp între legi ar fi una falsă".

 Având în vedere considerentele expuse, este de prisos a mai fi analizate criticile referitoare la modul de administrare a probelor de către prima instanţă, întrucât respingerea ca inadmisibilă  a acţiunii echivalează cu necercetarea fondului.

Faţă de solicitarea apelanţilor – reclamanţi din cuprinsul cererii de apel privind trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătorie, Tribunalul, în baza art. 480 alin. (3) Noul Cod de Procedură Civilă, va admite apelul, va anula sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi  instanţe, care va analiza raporturile juridice dintre părţi din perspectiva servituţii prin destinaţia proprietarului, astfel cum este reglementată de art. 625 din Codul Civil de la 1864.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanţii-reclamanţi B.J., cu domiciliul în............, B.GH., cu domiciliul în ............şi B.L., cu domiciliul în ............., toţi trei prin procurator B.J., împotriva sentinţei civile nr. ........./23.10.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ........./215/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât C.I., cu domiciliul în ...........

Anulează sentinţa apelată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Februarie 2021.

Preşedinte,

I. O. C.Judecător,

I. G. Ş.

Grefier,

C. D. S.

Red.jud.I.G.Ş.

04.03.2021

Tehn.S.V./6 ex.

Jud.fond-M.D.M

Domenii speta

Spete similare