Hotărârea Consiliului Local - procedură de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere aflată în domeniul public al comunei; aprobare formular model al autorizaţiei de transport

Hotărârea Consiliului Local – taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere. Excepţia lipsei de interes a Composesoratului. Aspecte legate de legalitatea restricţiilor de circulaţie pe drumurile forestiere.

-Codul de procedură civilă (1865) : art. 137;

-Legea nr. 215/2011: art. 27, art. 45 alin 2 lit. c;

-Legea nr.192/2010 : art.3 ;

-O.G. nr.  43/1997: art. 1 şi 44.

În măsura în care Composesoratul,  proprietar de terenuri cu vegetaţie forestieră, ar înţelege să înstrăineze materialul lemnos exploatat de pe terenul său, prezintă un interes legitim, născut şi actual, personal şi direct în a ataca H.C.L. – urile vizând procedura de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere şi plata taxei de întreţinere a acestor drumuri.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 192/2010, orice restricţie de circulaţie pe drumurile forestiere se poate face numai cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. În  absenţa aprobării acesteia, impunerea unor restricţii este nelegală.

Taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere nu reprezintă o restricţie de circulaţie, ea fiind fundamentată pe raţiuni economico-financiare, respectiv remedierea uzurilor drumurilor.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin sentinţa civilă nr.1409 din 10 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Harghita s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului Composesoratul „C. C.” Corund, invocată de pârâtul Consiliul Local al Comunei Corund, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul COMPOSESORATUL „C. C.” CORUND, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI CORUND.

 S-a anulat Hotărârea nr.33 din 20.06.2012 şi anexele la aceasta, precum şi lit. i din Anexa nr.3 la Hotărârea nr.83/2011, emise de pârât.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1860 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărârea instanţa de fond a reţinut următoarele :

Prin Hotărârea nr.33 din 20.06.2012 a Consiliului Local al comunei Corund s-a aprobat procedura de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere aflate în domeniul public al Comunei Corund - Anexa nr.1; s-a aprobat formularul model al autorizaţiei de transport - Anexa nr.2.

 La lit. i din Anexa nr.3 ce face parte integrantă din Hotărârea nr.83/2011 a Consiliului Local al comunei Corund s-a prevăzut taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere, respectiv 8 lei/mc, iar pentru ce depăşeşte greutatea de 7,5 t se stabileşte o taxă suplimentară de 100 lei pentru fiecare tonă în plus.

Raportat la această situaţie de fapt, instanţa de fond s-a pronunţat cu întâietate, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantului în promovarea acestei acţiuni, excepţie invocată de pârât prin întâmpinare.

Tribunalul a constatat că această excepţie este neîntemeiată, reclamantul având un interes personal şi actual în a solicita anularea hotărârilor atacate. Astfel, reclamantul este proprietar de terenuri cu vegetaţie forestieră şi se consideră vătămat prin aceste hotărâri emise de pârât, prin aceea că, potrivit Hotărârii nr.83/2011, este obligat la plata taxei special de drum în cazul în care doreşte să exploateze material lemnos de pe proprietatea sa, iar potrivit pct.10 din Anexa nr.2 la Hotărârea nr.33/2012, în cazul în care entitatea care a cumpărat materialul lemnos a provocat anumite pagube drumului folosit şi nu este dispus să remedieze problema, în subsidiar răspunderea trece asupra proprietarului terenului de pe care s-a exploatat materialul lemnos.

Un alt aspect care îl priveşte pe reclamant este şi cel referitor la faptul că, prin aceste hotărâri, eventualii cumpărători de material lemnos ar putea fi descurajaţi să cumpere de la el, fiind supuşi restricţiilor impuse prin hotărâri. În aceste condiţii, reclamantul are tot interesul să conteste actele administrative în discuţie.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârât.

Referitor la fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că potrivit art.3 din Legea nr.192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora „Orice restricţie de circulaţie pe drumurile forestiere se poate face numai cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”.

În cauză, la emiterea hotărârilor a căror anulare se solicită, prin care s-au instituit restricţii pe drumurile forestiere, pârâtul Consiliul Local al comunei Corund nu a avut aprobare din partea Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, astfel că hotărârile supuse controlului instanţei de contencios administrativ sunt nelegale.

 Prin aceasta nu se neagă dreptul pârâtului de a reglementa şi institui taxe locale şi de a introduce anumite restricţii, de natura celor cuprinse în actele administrative din prezenta cauză, însă acestea trebuie realizate cu respectarea condiţiilor impuse de lege în mod imperativ, cum este cea reglementată prin art.3 din Legea nr.192/2010.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Hotărârii nr.33 din 20.06.2012 şi anexele, precum şi a lit. i din Anexa nr.3 la Hotărârea nr.83/2011 emise de pârât.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanţa de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1860 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei hotărâi în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei Corund, solicitând instanţei de recurs admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei interesului reclamantui în anularea hotărârilor atacate, pe fondul cauzei respingerea acţiunii reclamantului, menţinerea Hotărârii nr.33/2012 şi a Hotărârii nr.83/2011 ( inclusiv în ceea ce priveşte taxa reglementată de lit. i din Anexa 3) adoptate de Consiliul Local al Comunei Corund, în forma şi cu conţinutul adoptat, obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

In motivele de recurs, pârâtul recurent a învederat, în legătură cu excepţia lipsei interesului reclamantului, că hotărârile atacate sunt adresate unor categorii de persoane determinate : transportatorilor de mase lemnoase.

 A arătat pârâtul  că hotărârile sus-menţionate ar putea vătăma eventual drepturile şi interesele acelor peroane fizice şi juridice care efectuează în mod regulat transportul materialelor lemnoase pe drumurile forestiere din cauză. Nici una dintre aceste persoane transportatoare nu a atacat hotărârile Consiliului Local. In schimb face acest lucru Composesoratul care este doar vânzătorul materialului lemnos nu şi transportatorul acestora, şi care astfel nu este vizat de obligaţiile stabilite prin hotărârile atacate. Nefiind vizat de hotărârile atacate, aceste acte administrative nu au vătămat vreun drept sau interes legitim (în accepţiunea dată acestor termene de art.2 din L 554/2004) al Composesoratului C. C. Corund.

Pe fondul cauzei, a susţinut pârâtul recurent că hotărârile atacate au fost luate cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în materie, erau fundamentate şi justificate din punct de vedere economico-financiar.

A învederat pârâtul recurent faptul că, prin acţiunea introductivă reclamanta a invocat o serie de motive pentru care, după accepţiunea ei, ar fi trebuit să fie anulate hotărârile consiliului local atacate. Instanţa de fond cu ocazia luării hotărârii nu a reţinut nici una dintre motivele de nulitate invocate de reclamanta, ci a anulat hotărârile pentru lipsa aprobării prevăzute de ari. 3 din Legea 192/2010 (aspect însă care nici nu a fost invocat de reclamanta). Art. 3 din Legea nr.192/2010 prevede că „Orice restricţie de circulaţie pe drumurile forestiere se poate face numai cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură".

A subliniat pârâtul că prin lit. i din Anexa nr. 3 la HCL 83/2011 a fost instituită taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere aflate în administrarea Consiliului Local al Comunei Corund. Prin introducerea acestei taxe de întreţinere nu a fost instituită însă nici o restricţie de circulaţie în sensul celor prevăzute de art.3 din Legea nr. 192/2010. Nefiind instituită nici o restricţie de circulaţie în această dispoziţie a HCL (ci o simplă taxă pentru întreţinerea drumurilor), nu era necesară aprobarea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 192/2010. Astfel, în opinia pârâtului recurent, instanţa de fond a anulat în mod nelegal şi neîntemeiat lit. i din Anexa nr.3 la HCL S3/2011 doar pe baza lipsei aprobării, în condiţiile în care nu a reţinut şi nu a invocat nici un alt motiv de nulitate.

Ca urmare, a arătat pârâtul recurent, pentru administratorul drumurilor forestiere singura sursă pentru a  întreţine aceste drumuri reprezintă taxa introdusă prin lit. i din Anexa 3 la HCL 83/2001. Conform art. 27, art. 45 alin 2 lit. c din Legea nr. 215/2011, în scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, iar conform art.36 alin 1 din acelaşi act normativ consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte în toate problemele de interes local. Acestea constituie temeiurile de drept (menţionate de altfel şi în cuprinsul HCL 83/2001, contrar celor susţinute de reclamantă) în baza căruia Consiliul Local Corund a fost îndreptăţit să instituie taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere.

 A învederat pârâtul recurent că  referitor la Hotărârea nr.33/2012, reclamantul susţine că temeiurile legale invocate în practicaua hotărârii sunt străine de situaţia reglementată prin hotărâre. Contrar celor susţinute de reclamant, şi această hotărâre a fost bine întemeiat din punct de vedere legal. Astfel, în practicaua hotărârii au fost invocate ca temei legal pentru adoptarea hotărârii prevederile OG 43/1997 privind regimul drumurilor. Aşa cum rezultă din prevederile art. 1, această ordonanţă reglementează întocmai administrarea drumurilor publice şi private, dobândirea şi folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea şi controlul activităţilor în legătură cu drumurile publice, prevederile acestei ordonanţe aplicându-se atât drumurilor publice cât şi drumurilor de utilitate privată. Tocmai această OG 43/1997 reglementează prin art.44 şi posibilitatea de instituire a anumitor restricţii de circulaţie.

A mai subliniat pârâtul că motivul pentru care prin HCL nr.33/2012 a fost aprobată doar procedura de autorizare a transportului masei lemnoase este unul foarte simplu: pe drumurile forestiere din cauză se efectuează doar transportul materialelor lemnoase (pe aceste drumuri nu se transportă pietrişul obţinut din cariere, aşa cum susţine reclamanta), astfel nu era necesară includerea în sfera de aplicarea ale hotărârii şi transportul altor materiale.  In condiţiile în care pe drumurile din cauză se vor efectua şi transportul  altor materiale, care să degradeze drumurile în măsura în care degradează transportul materialului lemnos, cu siguranţă se va adopta o procedură de autorizare şi pentru acele transporturi. Astfel, sub acest aspect semnalat în plângere şi acţiune, HCL nr.33/2012 nu face nici o diferenţă discriminatorie.

A subliniat pârâtul recurent că reglementarea procedurii de autorizare şi introducerea restricţiilor a fost necesara în primul rând pentru a proteja drumurile forestiere şi mediul înconjurător, în al doilea rând pentru a avea posibilitatea încasării taxei de întreţinere, respectiv pentru a putea efectua controlul respectării reglementărilor locale şi naţionale care se aplică în materie.

Reclamantul intimat Composesoratul „C. C.” Corund a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica pârâtului potrivit căreia reclamantul nu justifică interes pentru promovarea acţiunii deduse judecăţii.

În acest sens,  instanţa de control judiciar reţine că reclamantul, proprietar de terenuri cu vegetaţie forestieră, în eventualitatea admiterii irevocabile a cererii sale, ar fi exonerat de plata taxei de întreţinere a drumurilor forestiere, respectiv nu i-ar fi aplicabilă procedura de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere aflate în domeniul public al comunei Corund, în ipoteza în care reclamantul exploatează direct materialul lemnos de pe terenul aflat în proprietatea sa. 

Pentru ipoteza în care reclamantul ar înţelege să înstrăineze materialul lemnos, în mod corect a reţinut instanţa de fond că eventualii cumpărători de material lemnos ar putea fi descurajaţi să cumpere de la reclamant, fiind supuşi procedurii de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere, respectiv plăţii taxei de întreţinere a drumurilor forestiere prevăzute de hotărârile de consiliu local a căror anulare s-a solicitat.

În consecinţă, Curtea, raportat la folosul practic menţionat urmărit de reclamant, a reţinut că acesta justifică, în cauză, un interes legitim, născut şi actual, personal şi direct.

În ceea ce priveşte criticile privind anularea HCL nr. 33/2012, instanţa de control judiciar reţine că prin Anexa nr. 1 se aprobă procedura de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere aflate în domeniul public al comunei Corund, iar Anexa 2 prevede formularul model al autorizaţiei de transport, urmând ca în termen de 30 de zile de la data adoptării HCL nr. 33/2012 să fie construite barierele pentru restricţionarea accesului pe drumurile forestiere pentru utilaje de transport, care vor fi deschise numai în perioadele prevăzute în Anexa nr. 2.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 192/2010, orice restricţie de circulaţie pe drumurile forestiere se poate face numai cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Dispoziţiile HCL nr. 33/2012  constituie restricţii de circulaţii pe drumurile forestiere în sensul art. 3 din Legea nr. 192/2010, iar în absenţa aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în mod corect instanţa de fond a reţinut că  HCL nr. 33/2012, şi anexele la aceasta sunt nelegale.

Faţă de viciile procedurale menţionate, Curtea a considerat că nu se mai impune analiza celorlalte critici ale pârâtului în ceea ce priveşte HCL nr. 33/2012.

Referitor la HCL nr. 83/2012, instanţa de control judiciar a reţinut că prin litera i din Anexa nr. 3 a fost stabilită taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere aflate în administrarea Consiliului Local al Comunei Corund, respectiv 8 lei/mc, peste greutatea de 7,5 t stabilindu-se o taxă suplimentară de 100 lei pentru fiecare tonă în plus.

Taxa pentru întreţinerea drumurilor menţionată anterior nu reprezintă o restricţie de circulaţie în sensul art. 3 din Legea nr. 192/2010, ci  este fundamentată pe raţiuni economico-financiare, respectiv remedierea uzurilor drumurilor. Singura sursă financiară pentru întreţinerea drumurilor forestiere este tocmai taxa în discuţie, care prin prisma celor expuse apare ca fiind justificată. 

De asemenea se are în vedere că, contrar susţinerilor reclamantului, taxa pentru întreţinerea drumurilor forestiere prevăzută de litera i din Anexa nr. 3 a HCL nr. 83/2011  nu a fost stabilită discriminatoriu doar pentru transportul de lemn, ci pentru toate categoriile de materiale. Astfel, potrivit HCL nr. 83/2011, Anexa nr. 3 litera i, se stabileşte o taxă pentru greutatea maximă pe axe de 7,5 tone, fără a se distinge în funcţie de materialul transportat iar dacă se depăşeşte greutatea menţionată se stabileşte un tarif suplimentar în cuantumul stabilit.

Curtea a constatat că analiza Anexei nr. 2 din HCL nr. 83/2011 excede cadrului procesual. În ceea ce priveşte eventuala contradicţie între anexa nr. 2 ce prevede că greutatea maximă admisă a utilajului este de cel mult 7,5 t./osie şi taxa de întreţinere a drumurilor forestiere prevăzută de litera i din Anexa nr. 3 a HCL nr. 83/2011 , instanţa reţine în primul rând că aceasta nu este de natură a atrage anularea HCL nr. 83/2011. Mai apoi, simpla prevedere a greutăţii maxime admise nu presupune implicit şi respectarea ei. Deci, se justifică stabilirea unei taxe de întreţinere a drumurilor forestiere şi pentru ipoteza depăşirii greutăţii maxime pe axe de 7,5 tone.

În ce priveşte temeiul de drept avut în  vedere la adoptarea  lit. i din Anexa 3 la HCL 83/2011, instanţa reţine că în mod legal pârâtul a indicat în cuprinsul HCL menţionate dispoziţiile art. 45 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, conform cărora se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1-3 C. proc. civ.,  a admis recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI CORUND, împotriva Sentinţei nr. 1409 din 10.04.2013 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.3520/96/2012.

A fost modificată în parte sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de Composesoratul „C. C.” Corund, în contradictoriu cu Consiliul Local al Comunei Corund.

S-au anulat Hotărârea nr.33/20.06.2012 şi anexele la aceasta, emise de Consiliul Local Corund.

S-a respins cererea de anulare a HCL Corund nr.83/2011.

S-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa atacată, privind respingerea excepţiei lipsei de interes.

De asemenea, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul fiind în culpă procesuală, instanţa de control judiciar a menţinut dispoziţia din sentinţa atacată  privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fond.

Domenii speta

Spete similare