Contencios administrativ. Suspendare act administrativ

Aspecte legate de dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative de admisibilitate a cererilor de suspendare a executării unui act administrativ; caz bine justificat şi pagubă iminentă.

•Legea nr. 554/2004 rep.  – art. 14 şi art. 15.

Existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unei dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat deoarece o asemenea interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Verificarea îndeplinirii acestei condiţii se face în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezentate, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a actului.

Prin Sentinţa nr. 1360/11 aprilie 2013, Tribunalul Mureş a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, formulată de reclamanta G. C., în contradictoriu cu pârâtul I. T. M. MUREŞ.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (cazul bine justificat și paguba iminentă) nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor simple argumente, ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ;

• existența cazului bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă cu privire la legalitatea actului, prezumția de legalitate a actelor administrative constituind unul dintre fundamentele caracterului executoriu al acestora; reclamanta nu a argumentat existența unei situații care creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului; susținerea producerii unui prejudiciu nu este suficientă pentru demonstrarea iminenței pagubei care nu poate fi determinată de însăși executarea actului administrativ, dat fiind că suspendarea executării unui astfel de act constituie o măsură de excepție.

Împotriva Sentinţei nr. 1360/11 aprilie 2013 a declarat recurs reclamanta G. C., invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a Deciziei nr. 122/19 iulie 2012. În esenţă, recurenta a expus următoarele motive: pe rolul Tribunalului Mureș există dosarul nr. 7203/102/2012 având ca obiect anularea Deciziei nr. 122/2012, acțiunea fiind introdusă de reclamanta G. C.; actul atacat nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de at. 43 din O.G. nr. 92/2003, iar Decizia a fost emisă cu încălcarea disp. art. 84 din Legea nr. 188/1999 întrucât la data întocmirii acesteia recurenta nu mai avea calitatea de funcționar public și nu mai făcea parte din instituția intimată; Decizia de impunere nr. 193/3 decembrie 2012 a fost tardiv emisă, față de data constatării pagubei (23 februarie 2012) și față de termenul de 30 de zile stabilit prin art. 85 din Legea nr. 188/1999; nu a fost produsă nicio pagubă instituției publice și, în situația în care recurenta nu ar fi transmis procesul verbal organelor abilitate să înceapă executarea silită, intimatul avea posibilitatea să transmită acest proces verbal până la data de 1 ianuarie 2016; la data demisiei, recurenta a predat toate actele și dosarele aflate în lucru, inclusiv cel referitor la procesul verbal în discuție (prin care a aplicat amenda contravențională de 8.000 lei); la data încetării raporturilor de serviciu nu era împlinit termenul pentru trimiterea procesului verbal către A.F.P. Tg.-Mureș în vederea executării silite; venitul brut al recurentei este de 700 lei, sumă din care trebuie să își asigure traiul zilnic și să achite ratele lunare aferente creditului de consum acordat de B.R.D., în baza unui contract de credit, precum și ratele împrumutului acordat de C.A.R.; în situația executării actului administrativ, recurenta ar fi pusă în imposibilitatea de a-și asigura un trai decent. 

Prin întâmpinarea depusă la 21 august 2013, intimatul I. T. M. MUREŞ a solicitat a se dispune respingerea recursului, formulând, în esență, următoarele argumente: prin Decizia nr. 122/19 iulie 2012, recurentei i s-a imputat suma de 8.000 lei, reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale aplicate de aceasta, potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 13652/0010622/23 februarie 2012, ca fiind responsabilă de netransmiterea procesului verbal, în termen de 90 de zile, organelor competente, la baza emiterii Deciziei stând disp. art. 141 alin. 7, art. 131 din O.G. nr. 92/2003; data constatării pagubei a fost 25 iunie 2012 când s-a înregistrat la intimat adresa nr. 65/25 iunie 2012, prin care D.G.F.P. Mureş a informat I.T.M. Mureş că procesul verbal de contravenţie nr. 13652/0010622/23 februarie 2012, referitor la SC Consulting Serv SRL, nu a fost transmis spre executare în termenul stabilit de art. 141 alin. 7 din OG nr. 92/2003; la a încetării raporturilor de serviciu (29 mai 2012), recurenta avea obligația de a preda toate lucrările începute/încredințate, iar susținerea privind posibilitatea intimatului de a transmite procesul verbal spre executare, în termen, sunt nefondate, cât timp intimatul nu a luat cunoștință, în termenul legal, de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau recurentei; condiţiile cerute de art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 nu sunt îndeplinite, în speţă, motivele invocate de reclamantă ca fiind un „caz justificat” sunt personale, neavând legătură cu această condiţie ce trebuie îndeplinită pentru admiterea cererii de suspendare şi, pe de altă parte, instanţa supremă a stabilit că simpla executare a unui act administrativ nu produce, prin ea însăşi, o pagubă fiind necesar ca eminenţa producerii acesteia să fie dovedită de partea interesată; faptul că reclamanta-recurentă este parte într-un contract de credit de consum nu este suficient pentru îndeplinirea condiţiei referitoare la „paguba iminentă”.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

Norma specială cuprinsă în art. 14 din Legea nr. 554/2004 statorniceşte două condiţii, care trebuie îndeplinite şi analizate cumulativ, pentru ca persoana vătămată să poată cere şi obţine suspendarea actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond (asupra cererii având ca obiect anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată – art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004): cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu disp. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, constituie cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Existenţa unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat, fiindcă o astfel de cerinţă şi o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei – analiză pe care instanţa nu are abilitarea să o realizeze în cadrul unei cereri având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat (ÎC.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 3015/23 septembrie 2008). Instanţa poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia (Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 2199/14 aprilie 2009).

În ce priveşte cele două condiţii cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ justificat (cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente), Curtea a constatat că instanţa de recurs a analizat deja, în dosarul nr. 1324/102/2013, o cerere de suspendare a executării similară celei din prezenta cauză. Mai exact, instanţa a soluţionat recursul formulat de reclamanta G. C. împotriva Sentinţei nr. 1134/27 martie 2013 pronunţate de Tribunalul Mureş, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 199/7 decembrie 2012 emise de I. T. M. Mureş. Prin Decizia nr. 4896/R/2 iulie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis recursul reclamantei G. C. şi a modificat în tot hotărârea atacată, admiţând cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu I.T.M. Mureş, dispunând, în consecinţă, suspendarea executării Deciziei nr. 199/7 decembrie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1099/102/2013.

De asemenea, ținând seama de hotărârea irevocabilă anterior menționată, prin Decizia nr. 4925/R/16 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr. 1322/102/2013, Curtea de Apel Tg.-Mureș a respins recursul formulat de pârâtul I. T. M. MUREŞ, împotriva Sentinței nr. 1081/19 martie 2013 prin care Tribunalul Mureş a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, formulată de reclamanta G. C., în contradictoriu cu pârâtul I. T. M. MUREŞ, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 193/2012 emise de pârât, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7203/102/2012.

Curtea a constatat, prin urmare, că pentru a pronunţa aceste soluții, instanţa de recurs s-a raportat la Deciziile nr. 199/2012 și 193/2012 emise de I. T. M. MUREŞ, prin care i s-au imputat reclamantei G. C. sume de bani reprezentând contravaloarea amenzilor contravenţionale aplicate prin procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 11490/0010012/13 ianuarie 2010 și nr. 12347/0010441/26 octombrie 2010, pentru netrimiterea acestora, în termen de 90 de zile de la emitere, la organele fiscale competente, în vederea punerii în executare, conform prevederilor art. 141 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003.

Aşadar, atât Deciziile nr. 193/2012, nr. 199/2012, cât și Decizia nr. 122/2012, prin care reclamantei-recurente i s-au imputat sume de bani, au fost emise pentru acelaşi motiv, şi anume nerespectarea – astfel cum a reţinut I.T.M. Mureş – obligaţiei de trimitere a proceselor verbale de contravenţie, în termen de 90 de zile de la emitere, la organul fiscal, în vederea punerii în executare, temeiul fiind, în toate cazurile, disp. art. 141 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003.

În aceste condiții, instanța a constatat că, în Deciziile nr. 4896/R/2 iulie 2013 și nr. 4925/R/16 iulie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş a procedat la analizarea celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ajungând la concluzia că acestea sunt îndeplinite, cererea de suspendare a actului administrativ, formulată de reclamanta G. C. fiind/rămânând, în consecinţă, admisă.

În acest sens, în Decizia nr. 4896/R/2 iulie 2013, Curtea a subliniat faptul că, la momentul emiterii deciziei de imputare, reclamanta nu mai avea calitatea de angajată a pârâtului, raporturile de serviciu dintre părţi încetând la data de 29 mai 2012 prin demisie, situaţie în care, faţă de prevederea art. 84 lit. a din Legea nr. 188/1999, rep., s-a reţinut existenţa unei îndoieli puternice şi evidente asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ. În privinţa prejudiciului, Curtea a reţinut că reclamanta realizează venituri lunare de 700 lei şi că aceasta a făcut dovada că are de onorat diferite obligaţii pecuniare, până la data de 16 decembrie 2014, asumate în baza unui contract de credit bancar (depus la dosar), astfel că executarea actului administrativ atacat este de natură a produce consecinţe negative asupra patrimoniului reclamantei, în condiţiile în care veniturile acesteia sunt apropiate de nivelul venitului minim pe economie.

Cu toate că Decizia nr. 4896/R/2 iulie 2013 și Decizia nr. 4925/R/16 iulie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, nu au putere de lucru judecat, în prezenta cauză, referindu-se la o altă decizie de imputare, totuşi, Curtea nu are abilitarea legală de a ignora analiza realizată de instanţa de recurs, finalizată cu pronunţarea unor hotărâri irevocabile prin care, în cauze similare celei prezente – ca efect al cercetării unor motive identice cu cele invocate de reclamanta şi de pârâtul din această cauză -, instanţa de recurs a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, Curtea a admis recursul formulat de reclamantă – art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ.- și a modificat în tot hotărârea atacată – art. 312 alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. -, cu consecința admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 122/19 iulie 2012 emise de I.T.M. Mureș, până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Mureș, având ca obiect anularea actului administrativ.

Domenii speta

Spete similare