Revizuire

Sentinţă civilă 839 din 17.09.2014


Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuenţii DM şi RE şi pe pârât PR, având ca obiect – revizuire.

INSTANŢA

 Constată că la data de 29.10.2013, DM şi RE, au formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 766/2012, pronunţată în dosarul nr. 1619/214/2009, irevocabilă prin decizia Tribunalului A nr. 532/2013.

Revizuenţii au solicitat şi suspendarea executării silite a sentinţei de mai sus, cerere ce a fost admisă prin încheierea de şedinţă din data de 11.06.2014, pronunţată de Judecătoria C.

În considerentele revizuirii, formulată în contradictoriu cu intimatul, PR, s-a susţinut că hotărârea primei instanţe s-a întemeiat pe acte false , întocmite de unii angajaţi ai Primăriei comunei LC, respectiv o notă de constatare în care s-a consemnat faptul că revizuenţii au construit un gard din sârmă în anul 2008şi au ocupat suprafaţa de 102 mp din terenul intimatului.

Revizuenţii au precizat că au dobândit dreptul de proprietate imobiliară prin contract de vânzare-cumpărare, iar gardul pe care au fost obligaţi să-l dărâme, nu a suferit nicio modificare, având o vechime de circa 20 de ani.

Revizuenţii consideră că nu au nicio culpă pentru faptul că intimatul, PR  a fost împroprietărit cu o suprafaţă de teren mai mare decât cea a vechilor proprietari.

Revizuenţii au mai susţinut că nu au beneficiat de apărare corespunzătoare, d-l avocat, DM, nedorind să-şi expună punctul de vedere despre situaţia reală a gardului, deşi s-a deplasat de două ori la proprietatea lor.

Revizuenţii au apreciat că au fost apăraţi cu viclenie de către acest avocat, iar lor nu li s-a permis să vorbească în instanţă.

În completarea motivelor de revizuire, s-a arătat că la întocmirea actului de vânzare-cumpărare încheiat între intimat şi fratele său, nu s-a măsurat terenul aşa cum s-a specificat şi în contract, aspect neglijat de către judecători, iar expertul, DI, a întocmit o expertiză necorespunzătoare, neluând în calcul toată tarlaua ( filele 37 şi urm.).

Revizuenţii au mai specificat că judecătorii au confundat calitatea de mandatar cu cea de posesor, fapt destul de grav în opinia acestora.

Prin întâmpinarea depusă ( filele 19-20 ), intimatul PR, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă şi a invocat excepţia de tardivitate a formulării cererii de revizuire ( analizată şi respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 17.06.2014).

Tribunalul A, prin decizia nr. 966/10.04.2014, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Judecătoriei C.

Deliberând asupra cererii de revizuire, în raport de disp. art. 322 din Codul de procedură civilă anterior ( aplicabil, ţinând seama de data înregistrării dosarului de fond pe rolul Judecătoriei C) pct. 4 şi 6 ( neindicate de revizuenţi, dar care corespund motivării expuse), instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 766/27.06.2012, pronunţată de către Judecătoria C, în dosarul nr. 1619/214/2009, s-a admis acţiunea în revendicare, fiind obligaţi pârâţii, DM şi RE, să-i lase reclamantului, PR, în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de 76 mp., identificată cu punctele 9-4-2-3-5-6-7-8-9, în schiţa anexă nr. 4 a raportului de expertiză, efectuat de către expertul DI, parte integrantă din această hotărâre.

S-a stabilit aliniamentul dintre proprietăţile părţilor, marcat cu punctele 1-2-4-9 şi au fost obligaţi aceeaşi pârâţi să-şi retragă gardul edificat, cu nerespectarea liniei de hotar, reclamantul fiind autorizat, în caz de refuz, să realizeze lucrarea de mutare a gardului, pe cheltuiala acestora.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2296/21.12.1994 de fostul Notariat de Stat C, pârâtul, DM a dobândit terenul în suprafaţă de 760 mp, ce se învecinează pe laturile de Nord, Est şi Sud, cu terenul reclamantului şi la Vest, cu drumul comunal.

S-a menţionat că autoarea sa, DI, este beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, fiindu-i emise în acest sens adeverinţa de proprietate cu nr. 3418/15.12.1994, procesul-verbal de punere în posesie din 14.12.1994 şi schiţa anexă, în care sunt trecute dimensiunile loturilor suprafeţei : 38 m x20 m.

S-a subliniat faptul că, deşi în actele premergătoare emiterii titlului de proprietate este înscrisă suprafaţa de 760 mp, în acest act cu nr. 72885/23.05.1995 figurează terenul de 800 mp, curţi-construcţii.

S-a precizat că reconstituirea dreptului de proprietate a avut la bază actul de schimb înregistrat în registrul de transcripţiuni sub nr. 653/04.05.1972 şi schiţele anexă, prin care d-l D Gh.C a primit terenul situat în punctul în litigiu, în suprafaţă de 800 mp, în schimbul celui deţinut în vatra satului Silişteni, învecinat la Vest cu Valea Terciuleasa.

S-a arătat că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul, DI, reclamantul stăpâneşte suprafaţa de 11032 mp, iar pârâtul, DM, stăpâneşte suprafaţa de 876 mp.

Cu privire la configuraţia terenului pârâtului, DM, expertul a avansat trei variante, dintre care primele două au fost raportate la suprafaţa de 760 mp, menţionată în actul de proprietate al pârâtului, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2296/21.12.1994 la fostul Notariat de Stat C.

S-a menţionat că a treia variantă expusă şi-n schiţa anexă 4 ( faţă de care atât reclamantul, cât şi pârâţii prin intermediul apărătorului ales – fila 269, şi-au exprimat acordul de a fi luată în discuţie), are ca referinţă suprafaţa de 800 mp, din actul de schimb nr. 653/04.05.1973 şi din schiţa anexă ( 40 m x 20 m), precum şi din titlul de proprietate emis autoarei pârâtului, nr. 72885/23.05.1995.

Astfel, s-a constatat că amplasamentul terenului pârâtului este marcat între punctele 1-2-4-9-10-1, iar suprafaţa revendicată măsoară 76 mp, fiind cuprinsă în cadrul perimetrului indicat de punctele 9-4-2-3-5-6-7-8-9.

Instanţa a cordat preferinţă variantei prezentate în schiţa nr. 4, iar nuanţările pârâţilor referitoare la faptul că măsurătorile efectuate de expert nu corespund realităţii, în sensul că a fost deplasat hotarul din spatele casei, nu au fost reţinute, întrucât aceştia nu au formulat obiecţiuni la expertiză, nici când lucrarea a fost expusă şi nici când s-a prorogat discutarea, după ataşarea dosarului nr. 2168/1992 şi nici la termenul ulterior realizării acestei operaţiuni.

Prin decizia Tribunalului A cu nr. 532/2013, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii DM şi RE, împotriva sentinţei civile nr. 766/27.06.2012.

 În recurs, a fost criticat raportul de expertiză, cu privire la modalitatea de efectuare a măsurătorilor terenului recurenţilor, motiv ce nu a fost reţinut de tribunal, în condiţiile în care aceştia nu au formulat obiecţiuni în faţa primei instanţe, în temeiul art. 212 alin.1 C.pr.civ.

Cei doi pârâţi au formulat în cauză şi contestaţie în anulare, ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 2289/16.10.2013, pronunţată de către Tribunalul A în dosarul nr. 3494/109/2013.

În conformitate cu art. 322 pct.4 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri (...), se poate cere „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă o hotărâre s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul său în urma unei judecăţi (...)”, iar în baza pct.6, „dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi curatelă, nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere”.

În ceea ce priveşte motivele de revizuire ce converg către punctul 4 al art. 322 C.pr.civ., instanţa subliniază faptul că soluţia primei instanţe s-a raportat la concluziile expertului şi nu la acea notă de constatare, întocmită de funcţionarii primăriei din localitate.

Întrucât la evaluarea temeiniciei acţiunii în revendicare, nu s-a avut în vedere înscrisul respectiv, nu are relevanţă dacă aspectele consemnate în cuprinsul acestuia corespuns sau nu realităţii.

Instanţa evidenţiază şi faptul că din conţinutul textului expus la punctul 4 al art. 322 C.pr.civ., rezultă că dovada falsului se face printr-o hotărâre judecătorească, nefiind suficientă doar afirmaţia revizuentului în acest sens.

Instanţa mai consideră că neconformarea revizuenţilor dispoziţiilor art. 212 C.pr.civ., referitoare la momentul până la care aceştia ar fi trebuit să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză, în faza de judecată-n fond a litigiului nu poate fi înlăturată pe calea revizuirii.

 Analizând şi motivele ce vizează ipoteza unei apărări necorespunzătoare sau realizată cu viclenie, instanţa constată că acestea pot fi invocate doar de subiecţii enumeraţi la pct. 6 al art. 322 C.pr.civ. : „statul sau alte persoane juridice şi de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi curatelă”.

În consecinţă se va respinge cererea de revizuire, iar în temeiul art. 274 C.pr.civ., revizuenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de revizuire, formulată de reviziuenţii DM şi RE, domiciliaţi în Ş, jud.A.

Obligă revizuenţii să-i plătească intimatului, PR, suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică,17.09.2014.