Sentinta civila

Dosar nr. 5268/1748/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CORNETU

SENTINTA CIVILA NR.4107

Şedinţa publica din data de 10.06.2014

Instanta constituita din:

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant G. V. şi pe pârât R.A.T.B., pârât A. G., având ca obiect pretenţii .

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 03.06.2014, fiind consemnate in încheierea de sedinta  de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 10.06.2014, cand in aceeasi compunere  a retinut urmatoarele.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată sub nr. 5268/1748/2014 pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul G. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii RATB şi A. G. obligarea acestora la plata în favoarea reclamantului a unei prestaţii lunare majorate faţă de cuantumul stabilit în sarcina acestora -60 Ron- prin sentinţa penală nr. 1147/1995 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă prin soluţionarea recursului, ulterior prestaţia fiind majorată la suma de 200 Ron prin sentinţa civilă nr. 1814/24.05.2001 a Tribunalului Bucureşti, S a III-a civilă.

Totodată această prestaţie a fost majorată la suma de 155 Ron prin sentinţa Judecătoriei Buftea.

În motivare, acesta a mai susţinut că la data de 15.07.1993 a suferit un accident de circulaţie rutieră, fiind pasager în autobuzul care a fost condus de către pârâtul A. G., angajat al pârâtei RATB, accident care a condus la vătămarea corporală a reclamantului, acesta din urmă suferind o infirmitate, respectiv amputarea braţului stâng.

Având în vedere că prin sentinţele anterior menţionate pârâţii au fost obligţi la daune morale şi la plata către reclamant a unei prestaţii lunare periodice până la vindecarea acestuia, prestaţie care în prezent este de 155 Ron, se impune majorarea cuantumului acesteia în funcţie de situaţia personală a reclamantului, conform art. 998-999 C.civ. de la 1864, pentru a fi acoperit întreaga valoare a prejudiciului suferit de către reclamantă prin fapta ilicită a prepusului.

În dovedire au fost ataşate în fotocopie sentinţele civile menţionate anterior, certificat de încadrare a reclamantului în grad de handicap.

Pârâta RATB a formulat întâmpinare invocând excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cornetu  şi a inadmisibilitătii cererii de chemare în judecată, excepţii respinse ca neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, pârâta a menţionat că prin sentinţa penală nr. 1147/18.12.1995 pronunţată de Judecătoria SAI în dosarul nr. 3189/1994, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 373/1996 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pârâţii R.A.T.B. şi A. G. au fost obligaţi în solidar să plătească reclamantului o prestaţie periodică lunară de 60.000 lei reprezentând prestaţie periodică până la încetarea stării de nevoie. Această prestaţie iniţială a fost majorată de-a lungul timpului, impunându-se ca reclamantul să depună ultima Sentinţă prin care i-a fost majorată prestaţia lunară.

În conformitate cu dispoziţiile art. 998 Cod civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a cauzat să-l repare, despăgubirea urmând să cuprindă atât paguba suferită cât şi beneficiul de care a fost lipsită partea vătămată.

Rezultă aşadar că despăgubirile acordate pentru prejudiciile izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală a pagubei, cuantumul acestora depinzând de întinderea daunei şi nu de posibilităţile materiale ale autorului faptei ilicite sau ale părţii vătămate.

Rezultă, de asemenea, că schimbările intervenite în veniturile victimei sau autorului faptului ilicit, după rămânerea definitivă a hotărârii, nu pot justifica modificarea acestor despăgubiri.

 Totuşi, sunt unele situaţii în care suma acordată ca despăgubire sub forma unor prestaţii periodice să nu mai reprezinte echivalentul prejudiciului suferit, dispărând concordanţa dintre cuantumul prejudiciului şi cel al despăgubirilor.

O astfel de situaţie este cea întâlnită atunci când infirmitatea părţii vătămate se agravează, când prejudiciul trebuie considerat ca fiind apărut ulterior şi când partea vătămată este îndreptăţită să reclame acoperirea corespunzătoare a acestuia.

Având în vedere cele menţionate mai sus, consideră că reclamantul nu face nicio dovadă certă asupra modificării criteriilor şi condiţiilor avute în vedere la stabilirea despăgubirilor datorate de pârâţi.

De asemenea, consideră că nu s-a probat agravarea stării de sănătate a reclamantului de la momentul eliberării Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 519/10.03.2008 şi până în prezent, ori efectuarea de cheltuieli suplimentare şi în ce cuantum ar fi acestea.

Dacă instanţa va considera întemeiată cererea de reactualizare formulată de reclamant, consideră că majorarea trebuie să se facă ţinându-se seama de veniturile pe care reclamantul le-ar fi realizat dacă ar fi fost încadrat pe postul cel deţinea anterior producerii accidentului.

 De asemenea solicită să se ţină seama de faptul că, capacitatea de muncă a reclamantului nu este pierdută integral, ci este redusă la jumătate, prin pierderea braţului stâng.

În practica judiciară s-a decis că victima este îndreptăţită să primească diferenţa dintre pensia ori ajutorul social primit prin asigurările sociale şi veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării sufertite.

In drept, dispoziţiile art. 205 - 208 Cod pr. civ., art. 998 Cod civ., art. 249 Cod pr.civ.

Cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru conform disp. art. 15 din Legea nr. 167/1996, republicată.

Deşi legal citat, pârâtul persoană fizică nu a formulat întâmpinare.

Deliberând asupra prezentei cereri, prin prisma susţinerilor părţilor, a probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

În fapt, instanţa constată că prin sentinţa civilă nr. 1932/17.06.2005 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 2972/2005 a fost admisă acţiunea formulată de către reclamantul din prezenta cauză, fiind obligaţi pârâţii RATB şi A. G. la plata în favoarea reclamantului în solidar a unei prestaţii periodice majorate în cuantum de 155 lei, începând cu data de 13.04.2005 şi până la încetarea stării de nevoie.

În motivare s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1147/1995 a Judecătoriei SAI rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 373/1996 a CAB pârâţii în cauză au fost obligaţi în solidar la plata către reclamant a sumei de 20.000.000 ROL cu titlu de daune morale, precum şi de 60.000 ROL cu titlu de prestaţie periodică până la încetarea stării de nevoie, iar prin sentinţa civilă nr. 2498/2003 a Judecătoriei Buftea s-a dispus majorarea prestaţiei periodice de la 60 RON la suma de 120 RON lunar până la încetarea stării de nevoie.

În prezent reclamantul a solicitat în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi majorarea cuantumului prestaţiei lunare periodice stabilită anterior în sarcina pârâţilor în mod definitiv prin sentinţele menţionate anterior, arătând că pentru repararea integrală a prejudiciului suferit prin comiterea faptei ilicite şi culpabile a pârâtului prepus al pârâtei RATB se impune majorarea cuantumului prestaţiei de la 155 lei  astfel încât să fie acoperită diferenţa de venituri necesară pentru întreţinerea sa şi care în lipsa accidentului ar fi fost obţinută de către reclamant, acesta suferind pierderea braţului stând în urma accidentului provocat de către pârâtul persoană fizică.

În drept, instanţa constată că sunt aplicabile disp. art. 998-999 din C.civ. 1864, astfel încât pentru reparea integrală a prejudiciului suferit de către victima accidentului se impune revizuirea cuantumului prestaţiei lunare periodice stabilită anterior în favoarea acesteia astfel încât să acopere diferenţa dintre prestaţia pe care acesta o primeşte în cadrul sistemului de asigurări sociale şi veniturile pe care victima le-ar fi putut obţine în absenţa infirmităţii fizice provocată de către pârâtul prepus al RATB.

În acest context, instanţa reţine că unicul criteriu obiectiv care poate fi avut în vedere în cazul reclamantului, este nivelul venitului minim pe economia naţională, nefiind administrate probe din care să rezulte că acesta în absenţa accidentului şi a infirmităţii suferite ar fi obţinut venituri peste acest nivel.

Totodată, instanţa reţine că la aprecierea cuantumului prestaţiei periodice urmează a fi avută în vedere şi împrejurarea că nu a fost posibilă încadrarea în muncă a reclamantului-fiindu-i redusă cu 50 % capacitatea de muncă-, astfel încât acesta este lipsit de posibilitatea de a obţine venituri suplimentare pentru acoperirea nevoilor zilnice determinate de situaţia acestuia, situaţie determinată din culpa pârâtului angajat al pârâtei RATB, nefiind vorba despre o îmbogăţire fără justă cauză în dauna autorului accidentului respectiv a comitentului RATB, astfel încât pentru acoperirea diferenţei anterior menţionate şi în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului permanent suferit de către reclamant se impune admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor în solidar, conform art. 1003 din Cciv. 1864, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 636 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi până la încetarea stării de nevoie a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite acţiunea in cauza privind pe reclamant G. V. , cu dom.in …….. şi pe pârât R.A.T.B., cu sediul in ……., nr.1,  pârât A. G., cu dom……...

Obligă pârâţii RATB şi A. G., în solidar, la plata unei prestaţii periodice majorate în favoarea reclamantului, de la suma de 155 lei (Ron) la suma de 636 lei lunar, începând cu data de 13.08.2013 şi până la încetarea stării de nevoie.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.06.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare