Prin sentinţa civilă nr. 337/S/2014 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosar număr unic 613/119/2011/a1, a fost respinsă contestaţia formulată de N.I.J.
A reţinut judecătorul sindic că prin încheierea din 25 februarie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. S.K.I. S.R.L.. Prin sentinţa civilă nr. 216/7 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus începerea procedurii falimentului faţă de debitoarea S.C. S.K.I. S.R.L.. Prin hotărârea Adunării creditorilor din 13 noiembrie 2013 s-a stabilit strategia de valorificare a imobilului înscris în CF nr. 2xxx S.G.. În baza acestei hotărâri a Adunării creditorilor şi potrivit caietului de sarcini, lichidatorul judiciar a procedat la vânzarea la licitaţie publică a imobilului în cauză. Prima licitaţie a avut loc la data de 22 ianuarie 2014, dată la care s-a prezentat contestatorul N.I.J., care şi-a declarat intenţia de a participa la licitaţie. Din conţinutul procesului-verbal de adjudecare reiese că la data licitaţiei, contestatorului i s-a adus la cunoştinţă despre situaţia imobilului scos la vânzare.
Faţă de cele arătate, reiese că N.I.J. a participat la licitaţie în cunoştinţă de cauză, toate motivele invocate de acesta fiind nefondate; în acest sens, trebuie subliniat faptul că susţinerea contestatorului - potrivit căreia nu are cunoştinţe juridice - nu are nicio relevanţă în cauză, de vreme ce acesta a studiat actele depuse în cadrul licitaţiei, în cazul în care existau nelămuriri, acesta având posibilitatea să solicite sprijinul unei persoane de specialitate.
Astfel fiind, în raport cu cele ce preced, judecătorul – sindic a constatat contestaţia ca fiind neîntemeiată şi a respins-o.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs contestatorul N.I.J. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul anularii procesului-verbal de adjudecare şi a restituirii cauţiunii depuse pentru participarea la licitaţie.
În expunerea motivelor de recurs se arată că a participat la licitaţie fiind interesat de achiziţionarea unui imobil liber de sarcini, în sensul art. 53 din Legea nr. 85/2006, respectiv, „liber de sarcini”, cunoscând însă, despre înscrierile existente în foaia de sarcini a imobilului, obiect al licitaţiei, respective C3 şi C4, „drept de superficie, conform Încheiere nr. 4623/2004”. Lipsit fiind de cunoştinţe juridice nu a făcut distincţia între drept de superficie şi atributele dreptului de proprietate, folosinţă şi dispoziţie, aflându-se în eroare asupra unei împrejurări esenţiale, în absenţa căruia contractul nu s-ar fi încheiat, în sensul art. 1207 Noul Cod civil.
Se mai arată că s-au încălcat art. 118 din Legea nr. 85/2006, nefiind prezentată situaţia complexă a terenului în cauză natura practicianului în insolvenţă fiind aplicat ulterior pe procesul-verbal de deschidere a licitaţiei.
Au depus întampinări intimaţii creditori S.C. T. S.R.L. şi J. a.s., solicitand respingere recursului formulat. S-a invocat ca nu sunt aplicabile speţei dispozitiile art. 1207 Noul Cod civil, consimţământul contestatorului nefiind viciat de o eroare esenţială, acesta semnând procesul-verbal de adjudecare, având cunoştinţă că pe terenul supus valorificării se află o construcţie, aflată în proprietatea unor persoane fizice. Astfel, eroarea invocată este una de drept, care nu poate conduce la anularea actului atacat, având în vedere dispoziţiile art 1207 alin. 3 şi art. 1208 alin. 2 din Codul civil.
Examinând sentinţa atacată în limitele cererii de recurs în raport de art. 3041 Cod procedură civilă şi faţă de înscrisurile dosarului şi dispoziţiile legale în materie, Curtea reţine următoarele:
În reglementarea Noului Cod civil dreptul de superficie este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă (art. 693) iar încetarea superficiei are loc prin radierea din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze: la expirarea termenului, prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane, prin pieirea construcţiei, dacă există o stipulaţie expresă în acest sens, şi în alte moduri prevăzute de lege.
În reglementarea vechiului Cod civil dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcţiile, plantaţiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă, conform art. 492 Cod civil. Dreptul de superficie este caracterizat de legiuitor ca fiind un drept real imobiliar; este considerat un drept perpetuu, care durează atât timp cât există construcţia sau lucrarea ce se află pe terenul proprietatea altei persoane, fără a putea fi stins prin neuz, fiind şi un drept imprescriptibil. Cum am arătat şi mai sus, dreptul de superficie are un caracter perpetuu, în sensul că durează atâta timp cât există construcţia, plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane, decât proprietarul terenului, iar acest caracter nu se stinge sau pierde prin neexercitare. Însă dreptul de superficie se stinge în următoarele situaţii: când construcţia, plantaţia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiinţată de către superficiar şi atunci când proprietarul terenului devine, indiferent pe ce cale, şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau lucrării respective.
În speţă, dreptul de superficie a fost notat în CF 2xxx S.G., top 2083/b, 2076/b, 2076/a la foaia de sarcini sub C3 şi C4, conform Încheierii nr. 4623/2004, astfel că dispoziţiile vechiului Cod civil sunt aplicabile speţei, faţă de momentul constituirii acestui drept real, anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor noului Cod civil, faţă de Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 504 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă publicaţia de vânzare a imobilului trebuie să conţină menţiunea că imobilul se vinde grevat de drepturile de uz, uzufruct, abitaţie sau servitute, intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci. Or, în speţă, dreptul de superficie nu este reţinut de legiuitor, în enumerarea sa limitativă, iar intabularea sa în cartea funciară s-a produs anterior înscrierii ipotecii BRD Groupe Societe Generale S.A. din 2007. Astfel, nu s-au încălcat dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 85/2006 notarea în publicaţia de vânzare a dreptului de servitute, nefiind prevăzută de legiuitor, aceasta, în contextul în care, chiar recurentul prin motivele de recurs, învederează că avea cunoştinţă despre ipoteca constituită în favoarea BRD Groupe Societe Generale S.A., respectiv despre dreptul de superficie notat în CF la C3 şi C4.
Astfel, eroarea de drept reclamată nu există, nefiind încălcată o normă imperativă şi nu poate altera consimțământul recurentului, care a semnat atât procesul-verbal de deschidere a plicului de participare la licitaţie, cât şi procesul-verbal de adjudecare, cu consecinţa anulabilității acestui din urma act juridic, nefiind încălcată o normă imperativă.
Nu se susţine nici anulabilitatea procesului-verbal de adjudecare sub motivul lipsei de semnătură a practicianului în insolvenţă, faţă de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, nulitatea invocată fiind relativă, acoperită fiind prin complinirea ulterioară a semnăturii, vătămarea produsă recurentului fiind înlăturată.
Ca urmare, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa recurată.
Curtea de Apel Alba Iulia
Calitate procesual pasivă. Debitorul obligaţiei de plată a creanţelor fiscale.
Curtea de Apel Craiova
Dispoziție de suspendare a dreptului de a conduce emisă în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002.
Judecătoria Sectorul 1 București
Pretentii. Raspundere civila delictuala.
Judecătoria Sectorul 1 București
anulare somație de plată – legalitatea și temeinicia sentinței atacate: simpla stipulare a clauzei privind restituirea dublului avansului în contract nu atrage îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 1014 C. proc. civ., constând în izvorârea creanţei din
Curtea de Apel Brașov
Litigiu privind executarea unui contract de achiziţie publică. Nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de către partea adversă constituie temei, raportat la prevederile art. 1556 Cod civil, pentru refuzul îndeplinirii propriei obligaţii de plată a