Contenstaţia la proces-verbal de adjudecare pentru eroare de drept constând în încălcarea art. 118 din Legea nr. 85/2006.

Decizie 877/R din 16.09.2014


Prin sentinţa civilă nr. 337/S/2014 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosar număr  unic 613/119/2011/a1, a fost respinsă  contestaţia formulată de N.I.J.

A reţinut judecătorul sindic că prin încheierea din 25 februarie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C.  S.K.I. S.R.L.. Prin sentinţa civilă nr. 216/7 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus începerea procedurii falimentului faţă de debitoarea S.C. S.K.I. S.R.L.. Prin hotărârea Adunării creditorilor din 13 noiembrie 2013 s-a stabilit strategia de valorificare a imobilului înscris în CF nr. 2xxx  S.G.. În baza acestei hotărâri a Adunării creditorilor şi potrivit caietului de sarcini, lichidatorul judiciar a procedat la vânzarea la licitaţie publică a imobilului în cauză. Prima licitaţie a avut loc la data de 22 ianuarie 2014, dată la care s-a prezentat contestatorul N.I.J., care şi-a declarat intenţia de a participa la licitaţie. Din conţinutul procesului-verbal de adjudecare reiese că la data licitaţiei, contestatorului i s-a adus la cunoştinţă despre situaţia imobilului scos la vânzare.

Faţă de cele arătate, reiese că N.I.J. a participat la licitaţie în cunoştinţă de cauză, toate motivele invocate de acesta fiind nefondate; în acest sens, trebuie subliniat faptul că susţinerea contestatorului - potrivit căreia nu are cunoştinţe juridice - nu are nicio relevanţă în cauză, de vreme ce acesta a studiat actele depuse în cadrul licitaţiei, în cazul în care existau nelămuriri, acesta având posibilitatea să solicite sprijinul unei persoane de specialitate.

Astfel fiind, în raport cu cele ce preced, judecătorul – sindic a constatat contestaţia ca fiind neîntemeiată şi a respins-o.

Împotriva  acestei soluţii a declarat recurs contestatorul  N.I.J.  aducându-i  critici  pentru  nelegalitate şi netemeinicie, solicitând  admiterea recursului, modificarea sentinţei  recurate, în sensul anularii procesului-verbal de adjudecare şi a restituirii cauţiunii depuse pentru  participarea  la  licitaţie.

În  expunerea  motivelor  de  recurs  se  arată că a  participat  la licitaţie fiind interesat  de  achiziţionarea  unui  imobil  liber de sarcini, în  sensul  art. 53  din Legea nr. 85/2006, respectiv, „liber de  sarcini”, cunoscând  însă, despre  înscrierile existente în foaia  de  sarcini a  imobilului, obiect  al  licitaţiei, respective C3 şi C4, „drept  de superficie, conform Încheiere nr. 4623/2004”. Lipsit  fiind  de  cunoştinţe  juridice nu a  făcut distincţia  între drept  de  superficie şi  atributele  dreptului de proprietate, folosinţă şi dispoziţie, aflându-se în eroare asupra unei împrejurări  esenţiale, în  absenţa  căruia  contractul  nu  s-ar  fi  încheiat, în  sensul  art. 1207 Noul Cod civil.

Se mai  arată că s-au încălcat  art. 118 din Legea nr. 85/2006, nefiind  prezentată situaţia complexă a terenului în cauză natura practicianului în insolvenţă fiind aplicat  ulterior pe  procesul-verbal  de  deschidere a  licitaţiei.

Au  depus  întampinări  intimaţii creditori S.C. T. S.R.L.  şi  J. a.s., solicitand  respingere recursului formulat. S-a  invocat  ca  nu  sunt  aplicabile  speţei  dispozitiile art. 1207  Noul Cod civil, consimţământul contestatorului  nefiind viciat de o eroare esenţială, acesta  semnând  procesul-verbal  de adjudecare, având  cunoştinţă că pe  terenul  supus  valorificării se  află  o construcţie, aflată în proprietatea unor  persoane  fizice. Astfel, eroarea  invocată este  una de  drept, care  nu  poate  conduce  la  anularea  actului atacat, având  în vedere dispoziţiile art 1207  alin. 3  şi  art. 1208 alin. 2 din Codul civil.

Examinând sentinţa atacată în limitele cererii de recurs în raport de art. 3041 Cod procedură civilă şi  faţă  de înscrisurile dosarului şi dispoziţiile legale în materie, Curtea reţine următoarele:

 În  reglementarea  Noului Cod civil dreptul de superficie  este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă (art. 693) iar încetarea superficiei are loc prin radierea din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze: la expirarea termenului, prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane, prin pieirea  construcţiei, dacă există o stipulaţie expresă în acest sens, şi în alte moduri prevăzute de lege.

În  reglementarea vechiului Cod civil dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcţiile, plantaţiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă, conform  art. 492 Cod civil. Dreptul de superficie este caracterizat de legiuitor ca fiind un drept real imobiliar; este considerat un drept perpetuu, care durează atât timp cât există construcţia sau lucrarea ce se află pe terenul proprietatea altei persoane, fără a putea fi stins prin neuz, fiind şi un drept imprescriptibil. Cum am arătat şi mai sus, dreptul de superficie are un caracter perpetuu, în sensul că durează atâta timp cât există construcţia, plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane, decât proprietarul terenului, iar acest caracter nu se stinge sau pierde prin neexercitare. Însă dreptul de superficie se stinge în următoarele situaţii: când construcţia, plantaţia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiinţată de către superficiar şi atunci când proprietarul terenului devine, indiferent pe ce cale, şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau lucrării respective.

În speţă, dreptul  de superficie a fost notat în CF 2xxx S.G., top 2083/b, 2076/b, 2076/a  la  foaia  de  sarcini  sub C3 şi  C4, conform Încheierii nr. 4623/2004, astfel  că  dispoziţiile  vechiului Cod  civil  sunt  aplicabile  speţei, faţă de  momentul constituirii acestui  drept real, anterior  intrării în vigoare a  dispoziţiilor  noului Cod  civil, faţă de Legea nr. 71/2011.

Potrivit art. 504 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă publicaţia de vânzare a imobilului  trebuie  să  conţină menţiunea că imobilul se vinde grevat de  drepturile  de  uz, uzufruct, abitaţie  sau  servitute, intabulate  ulterior  înscrierii  vreunei  ipoteci. Or, în speţă, dreptul  de  superficie nu  este  reţinut  de  legiuitor, în  enumerarea  sa  limitativă, iar  intabularea sa  în  cartea funciară  s-a  produs  anterior înscrierii ipotecii BRD Groupe Societe Generale  S.A. din  2007. Astfel, nu s-au  încălcat dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 85/2006  notarea în publicaţia de vânzare a  dreptului de servitute, nefiind prevăzută de legiuitor, aceasta, în contextul în care, chiar  recurentul  prin motivele  de recurs, învederează că avea cunoştinţă despre ipoteca  constituită în  favoarea BRD Groupe Societe Generale  S.A., respectiv despre dreptul de superficie notat în  CF  la C3 şi C4.

Astfel, eroarea de drept reclamată nu există, nefiind încălcată o normă imperativă şi nu poate altera consimțământul recurentului, care a semnat atât procesul-verbal de deschidere a plicului de participare la licitaţie, cât şi procesul-verbal de adjudecare, cu consecinţa anulabilității  acestui din  urma  act juridic, nefiind încălcată o normă imperativă.

Nu se susţine nici anulabilitatea procesului-verbal de adjudecare sub motivul lipsei de  semnătură a practicianului în  insolvenţă, faţă de  art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, nulitatea invocată fiind relativă, acoperită fiind prin complinirea ulterioară a semnăturii, vătămarea produsă  recurentului fiind înlăturată.

Ca urmare, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa recurată.