Drept civil

SENTINȚA CIVILĂ NR. 815

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile, privind petentul AA în contradictoriu cu intimatul BB, având ca obiect plângere contravențională (OUG 195/2002 R) împotriva  procesului – verbal seria .....din ….

 Dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în  şedinţa publică din data de 09.03.2020, când instanţa a dispus amânarea pronunţării soluţiei, în considerarea dispoziţiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, dispoziţiile instanţei fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

După deliberare,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de …., sub număr de dosar ....., petentul .....a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul BB, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria …nr. ...

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, că la data de 26.09.2019, ora 11.20, se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare ....., pe strada 1 Decembrie 1918, iar în faţa CEC Dărmăneşti a fost semnalizat de către un agent de poliţie să oprească, ulterior spunându-i că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni la marcajul situat la o distanţă de aproximativ 150 metri. A menţionat că nu este vinovat de săvârşirea faptei şi că sarcina probei revine agentului constatator.

În drept, plângerea contravenţională nu a fost motivată.

În probaţiune, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila nr.7).

Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal seria nr. ...../, ca temeinic şi legal.

În motivare, intimatul a arătat că în data de 26.09.2019, ora 11.23, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare ....., pe strada 1 Decembrie 1918 din Piatra-Neamţ, şi nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajaţi în traversarea regulamentară a străzii pe marcajul trecerii pentru pietoni amplasată în zona magazinului Fyps, pe sensul său de mers. Abaterea a fost înregistrată video.

Intimatul a menționat că fapta comisă de petent este prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. nr.1391/2006 şi sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, contravenientul fiind sancţionat cu amendă în valoare de 580 de lei, iar ca sancţiune contravenţională complementară i-a fost reţinut permisul de conducere.

Intimatul a mai adăugat că fapta contravenţională descrisă în procesul-verbal este probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ, coroborat cu prezumţia de autenticitate, actul emanând de la instituţia emitentă cât şi cu prezumţia de veridicitate. Referitor la individualizarea sancţiunii contravenţionale, intimatul a arătat că au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 2/2001, art.  100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu înregistrarea video a abaterii săvârşite.

La data de 21.11.2019 petentul a depus la dosar un înscris (fila nr.17) prin care a menţionat, în plus faţă de aspectele învederate prin plângerea contravenţională, că cei doi pietoni nu aşteptau cu intenţia de a traversa, ci se deplasau pe marginea drumului, în sens invers faţă de cel al autoturismului său, fără a se putea deduce că intenţionau să traverseze. A mai menţionat că pietonii s-au angajat în traversare după ce autoturismul intrase deja pe marcaj.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimat şi proba cu mijloace materiale de probă reprezentând înregistrarea video, constatând că acestea îndeplinesc condiţiile impuse de art. 255 C.proc.civ. în sensul că sunt admisibile potrivit legii şi conduc la soluţionarea cauzei.

La data de 02.03.2020 petentul a depus la dosar un înscris (filele nr. 31-32) prin care a susţinut, în esență, că la ora 11.23.13 un autoturism marca Logan, de culoare albă, trecuse de zebră, iar autoturismul său intrase pe marcaj. În acest moment, pietonii erau orientaţi în aceeaşi direcţie, astfel încât nu se putea deduce intenţia de traversare. La ora 11.23.14 autoturismul său ieşea de pe marcaj, iar pietonii incepeau să traverseze, deci după ce autoturismul său trecuse de marcaj.

Analizând plângerea contravenţională, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 26.09.2019, a fost întocmit de către un agent rutier din cadrul intimatului, procesul-verbal de contravenţie seria ..... nr. ...../26.09.2019, prin care petentului i s-au aplicat o amendă contravenţională în cuantum de 580 de lei şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 30 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 135lit.h) din H.G. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut că la data de 26.09.2019, ora 11.23, petentul a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare ....., pe strada 1 Decembrie 1918 şi nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni aflaţi în traversare pe trecerea din zona Fyps, abatere filmată HDD NT-12.

Astfel, sub aspectul legalităţii, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă dintre cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Raportat la speţa dedusă judecăţii, instanţa, analizând procesul-verbal de contravenţie (fila nr. 14), constată că agentul constatator a respectat dispoziţiile legale.

Dispoziţiile legale în temeiul cărora petentul a fost sancţionat statuează:

Potrivit art.135 lit.h) din H.G. nr. 1391/2006, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Conform art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, „(3) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni(respectiv 4 sau 5  puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 ) şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate  şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului;”

Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia relativă de legalitate şi de temeinicie până la proba contrară, probă ce revine petentului, în condiţiile art. 249 Cod procedură civilă.

Această situaţie nu este contrară art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravenţională este asimilată unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În legătură cu acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudenţa sa (cauza Anghel c. României, pct. 60, cauza Nicoleta Gheorghe c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza Haiducu şi alţii c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să fie sancţionate încălcările legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, care intră în competenţa poliţiei), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

De altfel,  prin decizia nr. 205/2009, pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.16, art.17 şi art.19 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, s-a arătat că „instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie”.

În speţă, instanţa reţine că petentul a arătat în cuprinsul plângerii contravenţionale că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal, dar nu a reuşit să probeze această susţinere.

Conform menţiunilor agentului constatator din procesul-verbal, fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost înregistrată video pe HDD NT12, iar intimatul a depus la dosar respectiva înregistrare (fila nr.15).

Astfel, din înregistrare se observă că la data de 26.09.2019, ora 11:23:11, cadrul 5360, autoturismul condus de petent se îndrepta spre trecerea de pietoni, iar la ora 11:23:13, cadrul 5402, două persoane se angajează în traversarea drumului public, pe marcajul pietonal, Totodată, din filmare se observă că, la momentul 11:23:14, cadrul 5422, petentul nu acordă prioritate pietonilor.

Din înregistrare se mai remarcă că autoturismul condus de petent circula pe acelaşi sens de mers cu persoanele angajate în traversare, de la dreapta la stânga sa. De asemenea, cele două persoane parcurseseră o porţiune de drum pe carosabil, iar petentul avea obligaţia de a opri pentru acordarea de prioritate, pietonii fiind cei care aveau un astfel de drept potrivit dispoziţiilor legale.

Instanţa mai reţine că numărul de înmatriculare al autovehiculului petentului, respectiv ....., apare cu claritate (cadrul 5538).

În ceea ce priveşte apărările petentului în sensul că pietonii se deplasau pe marginea drumului, în sens invers faţă de cel al autoturismului său, fără a se putea deduce că intenţionau să traverseze, instanţa le va respinge ca neîntemeiate.

Din înregistrarea video, instanţa observă că într-adevăr cei doi pietoni s-au deplasat pe marginea drumului, însă vizibilitatea asupra marcajului nu era împiedicată. Mai mult, în condiţiile în care exista un dubiu asupra intenţiei pietonilor de a traversa trecerea de pietoni, petentul ar fi trebuit să manifeste o atenţie sporită, nefiind permis ca participanţii la trafic să-şi justifice abaterile rutiere pe pretinsele interpretări ale acţiunilor persoanelor aflate în apropierea trecerii de pietoni.

Instanţa mai reţine că situaţia invocată de contestator nu se circumscrie vreunei cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei, prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la aspectele învederate de către petent, cu ocazia ascultării sale în şedinţa publică din data de 13.01.2020, în sensul că  autoturismul marca Logan, de culoare albă, a trecut de marcajul trecerii de pietoni, iar autoturismul condus de petent se deplasa spre sud şi depăşise marcajul trecerii de pietoni, moment în care pietonii erau orientaţi în aceeaşi direcţie, motiv pentru care nu se putea deduce intenţia acestora de a traversa, instanţa le apreciază neîntemeiate.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei din ședința publică din data de 09.03.2020, petentul a menționat că acuzația ce i se aduce nu are temei legal  și că își menține concluziile de la termenul de judecată din data de 13.01.2020.

Astfel, din înregistrarea video, instanţa observă că, la momentul 11.23.12, un autoturism marca Logan trece de marcajul pietonal, însă acesta avea sensul invers de mers faţă de petent. Obligaţia de a acorda prioritate pietonilor angajaţi în traversare subzistă pentru vehiculele pe a căror sens de mers se află pietonii, motiv pentru care nu se poate invoca neacordarea priorităţii de trecere pietonilor de către autoturismul de pe sens opus, pentru a se justifica neîndeplinirea obligaţiei de acordare a priorităţii pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a străzii.

Cu privire la aspectele invocate de către petent prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 02.03.2020 (filele nr. 31-32) prin care analizează cronologia acţiunilor de la data întocmirii procesului-verbal, instanţa reţine că acei stâlpi la care se referă petentul nu indicau începutul marcajului pietonal, ce se întinde pe întreaga lăţime a părţii carosabile, iar la momentul 11.23.13, când autoturismul condus de către petent era amplasat pe marcajul pietonal, pietonii se angajaseră deja în traversarea regulamentară a străzii.

În aceste condiţii, instanţa reţine că situaţia de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal este conformă cu cele rezultate din probele administrate, toate aceste probe conducând la ideea că petentul nu a acordat prioritate pietonilor angajaţi în traversarea drumului public prin loc special amenajat, aflaţi pe sensul de deplasare al autovehiculului.

În consecinţă, din probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că intimatul a dovedit existenţa faptei reţinută în sarcina petentului, iar acesta din urmă nu a probat existenţa unei alte situaţii de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal sus-menţionat care să creeze o îndoială asupra vinovăţiei sale, deşi i-au fost respectate garanţiile procesuale prin încuviinţarea şi administrarea de probatorii şi asigurarea dreptului la apărare. Instanţa aminteşte că, tot pe cale jurisprudenţială, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu se încalcă prezumţia de nevinovăţie a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reţinute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).

În concluzie, instanţa observă că petentului i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere în cadrul unei proceduri contradictorii, prin introducerea plângerii contravenţionale, prin depunerea la dosar de cereri sau prin acordarea posibilităţii de a administra probe concludente.

În temeiul tuturor acestor considerente, constată că situaţia de fapt reţinută în speţă întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, procesul-verbal de contravenţie fiind temeinic întocmit.

În ceea ce priveşte sancţiunile aplicate în cauză, respectiv amenda contravenţională în cuantum de 580 de lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanţa apreciază că nerespectarea regulilor privind acordarea priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare reprezintă o faptă contravenţională ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulaţiei rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunţat în art. 1 alin. 2 este de a asigura desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi de a ocroti viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile şi interesele legitime ale acestora, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că sancţiunile aplicate sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale petentului.

Instanţa apreciază că în apropierea trecerilor de pietoni semnalizate corespunzător orice conducător auto trebuie să aibă o conduită prudentă, de natură a evita producerea unui accident. Astfel, neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public reprezintă o faptă de o gravitate ridicată, mai ales că poate avea drept consecinţe pierderea vieţii persoanelor sau vătămarea integrităţii lor.

În acest context, instanţa atrage atenţia asupra gravităţii faptei deduse judecăţii şi apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul şi nici înlăturarea sancţiunii complementare, care este proporţională cu gravitatea faptei şi cu pericolul creat asupra participanţilor la trafic.

Totodată, instanţa reține că petentul a beneficiat deja de clemență din partea organelor constatatoare, deoarece amenda a fost aplicată în cuantumul minim, iar petentul a avut posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 15 zile de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul prevăzut de lege al amenzii.

Prin urmare, pe această cale, instanţa consideră că menţinerea sancţiunilor aplicate petentului este necesară pentru a realiza atât prevenţia specială, respectiv determinarea petentului să nu mai comită astfel de fapte, cât şi generală, prin atragerea atenţiei celorlalţi conducători auto că organele abilitate ale statului deţin mijloacele necesare şi sunt dispuse să intervină ferm, dar în mod legal şi obiectiv, în cazul constatării abaterilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională şi va menţine procesul-verbal de constatare a contravenţiei, ca fiind legal şi temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul AA, CNP …., cu domiciliul în  …. în contradictoriu cu intimatul BB, cu sediul în Piatra Neamţ, …, ca neîntemeiată.

Menţine procesul-verbal de contravenţie seria ..... nr. ...../26.09.2019, emis de intimat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra-Neamţ.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei la data de  23.03.2020.

Domenii speta

Spete similare