Asistenţa celor în primejdie

Sentinţă civilă 1825 din 18.06.2014


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 02.06.2014, sub nr. 2147/207/2014, reclamantul VD a chemat în judecată pe  pârâtul  TAG, solicitând instanţei emiterea unui ordin de protecţie cu caracter provizoriu împotriva paratului si sa fie  instituite următoarele masuri sau obligaţii in sarcina acestuia: evacuarea temporara pentru un interval de 6 luni din locuinţa proprietatea reclamantului, situata in satul R…., comuna Redea, jud. Olt,  obligarea paratului la păstrarea unei distante de 50 m fata de reclamant indiferent de locul in care se  află şi interzicerea oricărui contact de orice natura cu reclamantul, inclusiv telefonic sau prin corespondenta.

În fapt, se arata ca  paratul este fiul soţiei reclamantului dintr-o alta căsătorie si are calitatea de tolerat in locuinţa proprietatea  exclusiva a reclamantului din satul R…, comuna Redea, jud. Olt.

Reclamantul arata ca pârâtul  a impus o atmosfera de teroare si frică faţă de comportamentul sau violent si iresponsabil, datorită  stare de ebrietate aproape zilnice, face scandal in locuinţa, inspirând groaza si teroare, iar reclamantul cu soţia sa  nu se pot apăra in fata agresivităţii sale. Din aceste motive a apelat in nenumărate rânduri la organele de politie, insa simplele ameninţări si mustrări nu au nici un efect asupra lui.

Mai arată reclamantul faptul ca are o stare a sanatatii precara, fiind o fire mai sensibila si trăieste într-o permanenta stare de teama si nesiguranţa.

In dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri, cu un martor pe care se oblige sa-l prezinte personal in instanţa de judecata.

In drept, invocă disp. art. 23, 27 si 28 din Legea 25/2012.

La  dosarul cauzei s-a depus copie acte de identitate.

Legal citate, părţile nu s-au prezentat în instanţă, iar reclamantul căruia îi revenea sarcina probei, deşi a solicitat instantei încuviinţarea probelor cu înscrisuri şi cu un martor, pe care s-a obligat sa-l prezinte personal în instanţă, acesta a lipsit nejustificat la termenul din 18.06.2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul  VD solicită emiterea unui ordin de protecţie împotriva fiului său vitreg,  pârâtul TAG, prin care acesta să fie obligat la evacuarea temporară pentru un interval de 6 luni din locuinţa proprietatea reclamantului, situată in satul R…, comuna Redea, jud. Olt,  obligarea paratului la păstrarea unei distante de 50 m fata de reclamant indiferent de locul in care se  află şi interzicerea oricărui contact de orice natura cu reclamantul, inclusiv telefonic sau prin corespondenta.

În conformitate cu disp.  art. 23 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligaţiile sau interdicţiile indicate expres de lege: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei , indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate ; b) reintegrarea victimei şi, după caz a copiilor în locuinţa familiei ; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima ; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinată faţă de victimă , de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia , ori faţă de reşedinţa , locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate ; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic ; f) interzicerea oricărui contact , inclusiv telefonic , prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima ; g ) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute ; h ) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora .

Instanta  observă că în cazurile de violenţă în familie, cel mai adesea, este vorba despre fapte de agresiune de orice tip care se desfăşoară în intimitatea locuinţei. Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele să fie probate, mai ales în situaţiile în care agresiunile au loc atunci când nicio altă persoană nu este de faţă. În acest fel, se poate ca o persoană să fie victima unei forme de agresiune, dar să nu poată proba acest fapt, mai ales în situaţiile de violenţă psihică.

Potrivit art. 5 din legea 217/2003 modificată  prin membru de familie se înţelege: ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;  tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;  reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Dispozitiile  art. 2 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012 prevad ca: ,,in sensul prezentei legi, ,,violenţa în familie’’ reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate’’, violenta putand fi verbala, psihologica, fizica, sexuala, economica, sociala, spirituala, conform art. 2 indice 1 din acelasi act normativ.

Constată instanţa în cauza de faţă, că reclamatul VD nu a probat sub nici un aspect necesitatea luării celor trei obligatii sau interdictii solicitate in cuprinsul cererii formulate, deşi acestuia îi revenea sarcina probei în dovedirea celor sustinute.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge cererea formulată de reclamantul VD împotriva pârâtului TAG, având ca obiect ordin de  protecţie, ca nedovedită.

Conform disp. art. 27 ind. 3 alin. 4 din Legii nr. 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, asistenţa juridica a persoanei împotriva căreia se solicita ordinul de protectie este obligatorie.

Cum în speţă, reclamantul se află în culpă procesuală, urmeaza să suporte plata cheltuielilor de judecată constand in onorariu avocat oficiu, Cernat Iulia.

Postat 30.06.2014