Plangere contraventionala

Prin cererea înregistrată sub nr……./2307/2014 reclamanta S.C. R. A. NBN SRL, în contradictoriu cu ITM Olt a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie seria OT nr 000720/14 04 2014 întocmit de ITM Olt  prin care a fost sancţionată contravenţional cu amenda în cuantum de 10.000 lei potrivit art.18 alin.1 din CM, solicitând anularea procesului verbal în cauză ca fiind netemeinic şi emis cu încălcarea dispoziţiilor legale prev. de O.G. nr.2/2001.

Motivând în fapt arată că procesul verbal în cauză suportă critici în ceea ce priveşte nelegalitatea întocmirii acestuia, în sensul că, sunt încălcate dispoz. art.14 din OG 2/2001 privind obligativitatea semnării acestuia de un martor în condiţiile refuzului petentului de a-l semna, neexistând menţiuni cu privire la imposibilitatea semnării de către un martor şi motivul pentru care s-a procedat în acest fel.

Pe fond consideră sancţiunea aplicată ca fiind neîntemeiată, persoana găsită la punctul de lucru al societăţii nedesfăşurând nici un fel de activitate în cadrul firmei.

În drept, a invocat disp. O.G. nr.2/2001.

În dovedirea plângerii a ataşat la dosar procesul verbal de contravenţie seria OT nr 000720/14 04 2014 întocmit de I.T.M.Olt, carte de identitate, certificatul de înregistrare al societăţii, chitanţa care atestă achitarea taxei judiciare de timbru.

La termenul din 04.11.2014, a fost audiat martorul C. Ş. V. a cărei declaraţie se află consemnată şi ataşată la dosar.

La data de 24.06.2014, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt, a formulat întâmpinare împotriva plângerii formulată de petent la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT, nr. 000720/14.04.2014 încheiat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt, solicitând instanţei să respingă plângerea ca fiind neîntemeiată.

Motivând în fapt, intimatul arată că în data de 08.04.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru al petentului situat în Drăgăneşti Olt, str. N. Titulescu nr. …, unde au descoperit pe C. Ş. V. ce a menţionat în cuprinsul fişei de identificare, faptul că prestează activitatea în cadrul SC R. A. NBN SRL din data de 07.04.2014, fără forme legale de angajare, fiind în perioada de probă, în calitate de barman.

Inspectorii de muncă au lăsat înştiinţarea nr. 001020/08.04.2014 prin care solicitau conducerii societăţii controlate să se prezinte în data de 14.04.2014 la sediul ITM Olt cu mai multe documente necesare definitivării acţiunii de control.

În urma verificării documentelor prezentate de către angajator, precum şi din verificarea bazei de date organizată la nivelul Inspecţiei Muncii, s-a constatat faptul că, angajatorul nu a încheiat contract individual de muncă pentru C. Ş. V., anterior începerii activităţii de către aceştia.

A mai arătat că referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.19 alin.1 din cadrul O.G. nr.2/2001 arată că rolul martorului asistent este acela de a atesta motivul pentru care procesul verbal nu este semnat de către contravenient ori, în cazul de faţă, petentul nu contestă faptul - menţionat de altfel şi în procesul verbal de contravenţie, că actul a fost încheiat la sediul ITM Olt, iar contravenientul a refuzat să semneze (în condiţiile în care a semnat şi a ştampilat procesul verbal de control nr. 003616/14.04.2014, precum şi anexele acestuia), semnătura martorului nefiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine, în condiţiile art. 175 C.proc.civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Rolul martorului este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal astfel încât, în opinia intimatului, nu există vătămare atunci când nu este contestat modul în care a fost încheiat procesul verbal contravenţional. Faţă de aceste aspecte, nu considerăm că se impune anularea procesului verbal, neputându-se reţine o vătămare a petentului.

Mai arată că deşi petentul menţionează faptul că C. Ş. V. nu desfăşura nici un fel de activitate, această afirmaţie este contrazisă de cele menţionate de către C. Ş. V. în cuprinsul fişei de identificare, respectiv de faptul că acesta desfăşura activitate în calitate de barman, în cadrul societăţii petente din data de 07.04.2014, fără forme legale de angajare.

Consideră astfel că este pe deplin dovedită vinovăţia petentei solicitând respingerea plângerii formulate de SC R. A. NBN SRL ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunilor aplicate de agentul constatator prin procesul verbal atacat.

În drept, invocă dispoziţiilor O.G. 2/2001, precum şi art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă.

În baza dispart.466 şi urm .C.p.c. solicită judecarea şi în lipsa sa.

Intimatul a depus la dosar: confirmare de primire, proces verbal de control nr.3616/14.04.2014 cu anexă, înştiinţare, fişă de identificare, activitate angajator, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr.000720/14.04.2014, anexa 2 la acest proces verbal, înştiinţarea seria OT nr.001020, anexa 3 – fişa de identificare.

Analizând probele administrare in cauză, instanţa constată:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.000720/14.04.2014 petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.16 alin.1 şi sancţionată de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.

S-a reţinut în procesul verbal că a primit la muncă o persoană (C. Ş. V.) fără a incheia pentru acesta contract individual de muncă, încălcând astfel dispoziţiile art.16 alin.1 din Codul Muncii  (Legea nr.53/2003R) iar conform fişei de identificare, C. Ş. V.) presta activitate din data de 07.04.2014.

S-a mai reţinut că fapta a fost constatată la data de 14.04.2014 ora 10,00, la sediul ITM Olt urmare a controlului efectuat în data de 08.04.2014, ora 11,00, la punctul de lucru al petentului situat în Drăgăneşti Olt, str. N.Titulescu nr….., et.1.

Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.31 alin1 din OG 2/2001, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând actul constatator sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia (art.17 din OG 2/2001).

În ceea ce priveşte susţinerea petentului că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent, instanţa constată că, într-adevăr, deşi reprezentantul petentei nu a semnat procesul verbal nu a fost consemnat un martor care să confirme acest aspect şi care să semneze procesul verbal. Însă instanţa constată că petentul nu a justificat o vătămare, raportat la lipsa menţionării în procesul verbal a unui martor asistent şi a semnăturii acestuia, de natură a atrage nulitatea procesului verbal, raportat la neîndeplinirea cond.art.19 din O.G.nr.2/2001, astfel încât apreciază că susţinerea petentului referitoare la nulitatea procesului verbal nu este întemeiată. 

Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa reţine următoarele:

Deşi O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, în conformitate cu dispozitiile art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 constituie contravenţie „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.1”, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Raportat la faptele descrise în procesul verbal, instanţa constată că acestea au fost corect reţinute de agentul constatator, săvârşirea acesteia fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei: fişa de identificare a lui C. Ş. V.) confirmată de declaraţia acestuia dată în calitate de martor în faţa instanţei.

Astfel din fişa de identificare privind pe C. Ş. V.) rezultă că acesta desfăşura activitate în cadrul punctului de lucru aparţinând petentei SC R. A. NBN SRL de la data de 7.04.2014.

Din declaraţia dată de acesta în calitate de martor în faţa instanţei rezultă că desfăşura activitatea de „maxim o lună” fiind plătit chiar dacă se afla „în perioada de probă.”

În consecinţă, instanţa constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de agentul constatator, petenta săvârşind contravenţia prevăzute de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.

Ţinându-se cont si de împrejurarea ca în speţa nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate a procesului verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, instanţa constată aşadar că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de legalitatea si temeinicia instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanţa reţine că sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de urmarea produsă, agentul constatator aplicând-o la minim.

Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa urmează a respinge plângerea formulată de petenta SC R. A. NBN SRL, ca neîntemeiată.

Postat 28.11.2014

Domenii speta

Spete similare