Validare poprire. Excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.

Potrivit art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, „dacă terţul poprit  nu-şi mai îndeplineşte  obligaţiile  ce-i  revin  pentru  efectuarea  popririi, (...) creditorul, debitorul sau organul de executare, în  termen de 3  luni  de  la  data  când  terţul poprit  trebuia  să consemneze  sau să plătească  suma  urmăribilă, poate  sesiza  instanţa  de  executare, în vederea  validării popririi.”

În baza art. 456 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani şi să trimită dovada executorului.

În interpretarea şi aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia nr. 7/2013 pronunţată în recurs în interesul legii, că termenul de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii.

Instanţa arată că dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură de la 1865, când stabilesc momentul de la care începe să curgă termenul de trei luni, nu se refera la momentul la care terţul poprit comunică executorului neîndeplinirea obligaţiei. Conform art. 460 alin. 1 raportat la art. 456 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, termenul începe să curgă la împlinirea termenului de 15 zile în care terţul poprit ar fi trebuit să îşi îndeplinească obligaţia de a consemna suma de bani, neîndeplinirea obligaţiei producând consecinţe din punct de vedere legal de la acest moment şi nu de la momentul la care se comunică executorului judecătoresc neîndeplinirea obligaţiei, textul de lege neindicând o astfel de ipoteză.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 27.08.2013, sub nr. de dosar 2086/184/2013, reclamantul creditor M M i-a chemat in judecata pe pârâtul debitor I D şi pe pârâtul terţ poprit Banca T – Sucursala Slatina, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună validarea popririi înfiinţată în dosarul de executare nr. 482/E/2012 şi obligarea terţului poprit la plata directă a sumei totale de 22585,5 lei.

În motivarea cererii, s-a arătat că adresa de înfiinţare a popririi asupra conturilor bancare deţinute de pârâtul debitor, a fost comunicată către Banca Tla data de 13.06.2012 şi că se impune ca instanţa să analizeze conduita terţului poprit, care după primirea adreselor a eliberat debitorului sumele de 7996 şi 357 RON.

Reclamantul creditor a solicitat  emiterea unei adrese către terţul poprit pentru a se solicita comunicarea de informaţii privind mişcările de capital din contul debitorului însoţite de extrasele de cont.

Reclamantul creditor a solicitat şi amendarea terţului poprit conform art. 460 alin. 2 din Codul de procedură civilă în cazul în care a pus la dispoziţia debitorului sumele de bani şi obligarea acestuia la plata directă a întregului debit datorat în baza art. 460 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

S-a mai arătat că până la momentul introducerii acţiunii, terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica în termen de 15 zile indisponibilizarea sau nu a debitului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

În dovedire, reclamantul creditor a arătat că se va folosi de proba cu înscrisuri.

La cerere, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură de la 1865, au fost ataşate următoarele înscrisuri: adresa de înfiinţare a popririi nr. 482/E/2012 din data de 13.06.2012 (fila nr. 5),  dovada primirii acestei adrese (fila nr. 6), adresa nr. 7746/2012 emisă de Banca T(fila nr. 7), extrase de cont (filele nr. 8-9),

Terţul poprit Banca Ta depus întâmpinare la dosarul cauzei (filele nr. 19-20) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că adresa de înfiinţare a popririi a fost primită la data de 25.06.2012, poprirea fiind operată în aceeaşi zi, la momentul indisponibilizării, debitorul nedeţinând disponibil în cont.

S-a precizat că la data de 26.03.2013 s-a virat în contul executorului judecătoresc suma de 346,94 RON, precum şi faptul că la data de 15.04.2013 în contul debitorului a fost virată de către APIA suma de 8000 RON, această sumă fiind consemnată cu afectaţiune specială, nefiind supusă popririi conform art. 452 alin 2 din Codul de procedură de la 1865, despre acest aspect fiind înştiinţat şi executorul judecătoresc.

Pârâtul terţ poprit a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La întâmpinare au fost ataşate următoarele înscrisuri: adresa de comunicare a înfiinţării popririi (fila nr. 21), adresa nr. 2892/26.03.2013 (fila nr. 22), adresa nr. 5771/12.06.2013 (fila nr. 24)

Debitorul I D, deşi a fost legal citat şi s-a prezentat în faţa instanţei, nu a formulat întâmpinare.

În baza rolului activ, în  cauză  s-a dispus  ataşarea la prezentul dosar a dosarului de executare nr. 482/E/2012.

La termenul din data de 13.11.2013, instanţa, în baza rolului activ, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 şi art. 137 din Codul de procedură civilă de la 1865, a invocat din oficiu excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin.1 din Codul de procedură civilă de la 1865 şi dispoziţiile deciziei 7/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

 La data de 18.11.2013 reclamantul creditor a depus concluzii scrise la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii.

În sinteză, reclamantul creditor a arătat că la data de 15.04.2013 în contul debitorului a fost virată suma de 8000 lei, iar la data de 12.06.2013, cu adresa nr. 5771, terţul poprit a încunoştinţat executorul judecătoresc că suma nu este supusă popririi.

Reclamantul a arătat că data de 12.06.2013 este data certă de când terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţia de a vira sumele indisponibilizate, aceasta fiind data de la care era îndreptăţit ca în termenul de 3 luni să formuleze cerere de validare a popririi, cererea fiind formulată cu respectarea acestui termen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma excepţiei tardivităţii plângerii, excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, invocată din oficiu de instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ce va fi analizată cu prioritate de instanţă în baza art. 137 din Codul de procedură civilă de la 1865, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin adresa nr. 482/E/2012 din 15.12.2012, în dosarul de executare nr. 482/E/2011 al executorul judecătoresc Stan Monica, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra contului debitorului I D, de la terţul poprit Banca T – Sucursala Slatina, pentru acoperirea sumei de 22585,5 lei, adresa fiind comunicată terţului poprit la data de 25.06.2012.

Prin adresa nr. 7746 din data de 14.09.2012, terţul poprit a comunicat faptul că poprirea a fost instituită prin blocarea contului I D, urmând ca sumele viitoare să fie virate în contul executorului.

Prin adresa nr. 2892/26.03.2013, terţul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că la data de 28.02.2013 debitorul a încasat suma de 357 RON, fiind virată în contul indicat de executor suma de 346,94. Terţul poprit a comunicat faptul că va păstra în continuare blocate conturile clientului.

Prin adresa nr. 5771 din 12.06.2013, emis[ la solicitarea executorului judecătoresc, terţul poprit a comunicat extrasele de cont de la data de 26.03.2013 la zi, menţionând că debitorul  a încasat suma de 8000 RON de la APIA, această sumă nefiind însă supusă popririi.

Din extrasele de cont comunicate de terţul poprit rezultă că într-adevăr în contul debitorului a intrat suma de 8000 RON la data de 15.04.2013.

În condiţiile speţei instanţa constată că devin incidente dispoziţiile art. 456 alin. 1 şi art.460 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabile în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Legea 76/2012 şi faptul că executarea silită a fost începută la momentul la care era în vigoare Codul de procedură civilă de la 1865:

Potrivit art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, „dacă terţul poprit  nu-şi mai îndeplineşte  obligaţiile  ce-i  revin  pentru  efectuarea  popririi, (...) creditorul, debitorul sau organul de executare, în  termen de 3  luni  de  la  data  când  terţul poprit  trebuia  să consemneze  sau să plătească  suma  urmăribilă, poate  sesiza  instanţa  de  executare, în vederea  validării popririi.”

În baza art. 456 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani şi să trimită dovada executorului.

În interpretarea şi aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia nr. 7/2013 pronunţată în recurs în interesul legii, că termenul de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii.

Analizând situaţia de fapt expusă prin prisma dispoziţiilor legale incidente în speţă, instanţa apreciază întemeiată excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de instanţă din oficiu, pentru următoarele argumente:

Instanţa arată că terţul  poprit  avea obligaţia în baza art. 456 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, ca în termen de 15 zile de la momentul la care au intrat sume de bani în contul debitorului (suma de 8000 RON intrată în cont la data de 15.04.2013), respectiv de la data de 01.05.2013, să consemneze suma de bani şi să trimită dovada executorului, în cazul în care această sumă de bani ar fi fost supusă popririi.

Instanţa apreciază că acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de 3 luni, termen ce s-a împlinit, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, la data de 01.08.2013.

Instanţa respinge apărările reclamantului creditor în sensul că termenul de 3 luni ar trebui să curgă de la data de 12.06.2013, respectiv de la data la care terţul poprit a comunicat executorului judecătoresc că suma de 8000 RON nu ar fi supusă popririi. Instanţa arată că dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură de la 1865, când stabilesc momentul de la care începe să curgă termenul de trei luni, nu se refera la momentul la care terţul poprit comunică executorului neîndeplinirea obligaţiei. Conform art. 460 alin. 1 raportat la art. 456 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, termenul începe să curgă la împlinirea termenului de 15 zile în care terţul poprit ar fi trebuit să îşi îndeplinească obligaţia de a consemna suma de bani, neîndeplinirea obligaţiei producând consecinţe din punct de vedere legal de la acest moment şi nu de la momentul la care se comunică executorului judecătoresc neîndeplinirea obligaţiei, textul de lege neindicând o astfel de ipoteză.

Faţă de cele arătate, instanţa urmează să admită excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi să respingă acţiunea introdusă de reclamantul creditor M M împotriva pârâtului debitor I D şi pârâtului terţ poprit Banca T – Sucursala Slatina, având ca obiect „validare poprire”, ca fiind tardiv introdusă.

Domenii speta

Spete similare