Calitatea de părţi în executarea silită. Competenţa executorului judecătoresc

Calitatea de părţi în executarea silită. Competenţa executorului judecătoresc

Cadrul procesual sub aspectul părţilor din faza judecării procesului se păstrează şi în faza executării silite, părţile devenind creditori şi debitori, dar având aceeaşi identitate cu părţile procesului finalizat prin hotărârea ce constituie titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu nu s-au stabilit obligaţii în sarcina sucursalei, acesteia nu i se poate atribui calitatea de debitor.

Dispoziţiile legale ce reglementează, în materia executării silite, competenţa executorului judecătoresc sunt neechivoce, determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare fiind dată de sediul executorului judecătoresc competent, creditorul neputând să aleagă competenţa, nerespectarea normelor ce stabilesc competenţa executorului judecătoresc atrăgând nulitatea necondiţionată a actelor de executare.

Debitorul fiind societatea însăşi, executarea obligaţiilor statuate în titlu executoriu nu se pot face decât împotriva acestui debitor, societatea-mamă, şi nu a unui dezmembrământ – sucursala, care nu a fost cuprinsă ca parte litigantă în dispozitivul hotărârii ce se execută.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1832/15.05.2015, definitivă prin anularea apelului prin Decizia civilă nr. 362/15.09.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare

Instanţa a reţinut că problema în discuţie şi care constituie elementul esenţial al cauzei, o reprezintă stabilirea competenţei executorului judecătoresc din perspectiva art.651, ţinând seama de  forma de executare şi de cele stabilite prin titlul executoriu, constând în Decizia civilă nr.159/R/28.06.2013 a Tribunalului Satu Mare.

Motivul de nelegalitate a executării silite îl reprezintă aşadar necompetenţa executorului judecătoresc, precum şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr.2146/2014  a Judecătoriei Satu Mare.

În  cadrul  hotărârilor care se execută şi care constituie titlu executor nu au fost stabilite obligaţii faţă de Sucursala Volksbank Satu Mare, care, deşi a fost iniţial parte în cauză, aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr.5730/2013  a Judecătoriei Satu Mare, cu ocazia judecăţii recursului finalizat prin Decizia civilă nr.36/2013. pronunţată de Tribunalul Satu Mare, instanţa de control judiciar nu cuprinde în dispozitiv ca parte litigantă şi Sucursala, iar obligaţiile de ordin pecuniar şi cele de modificare a clauzelor abuzive au fost stabilite în sarcina exclusivă a societăţii-mamă – SC Volksbank SA Bucureşti. Acest cadru procesual din faza judecării procesului se păstrează şi în faza executării silite, părţile devin creditori şi debitori, dar au aceeaşi identitate cu părţile procesului finalizat prin hotărârea ce constituie titlu executoriu.

Astfel fiind, în mod greşit s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei SC Volksbank Sucursala Satu Mare, în condiţiile în care aceasta nu este cuprinsă în titlu executoriu. Atragerea în procedura de executare silită a Sucursalei Satu Mare ar fi asigurat legalitatea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc din raza Curţii de Apel Oradea, dar nu i se poate atribui calitatea de debitor, în lipsa unei obligaţii stabilită prin titlul executoriu în sarcina celui chemat în judecată.

Dispoziţiile legale ce reglementează în materia executării silite competenţa executorului judecătoresc sunt neechivoce, determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare este dată de sediul executorului judecătoresc competent, după distincţiile cuprinse în art.650 alin.1 (v.Dec.CC 348/2014, cu consecinţa modificării textului prin Lg.nr.138/2014), art.781 sau 819 din Codul de procedură civilă.

Creditorul nu poate să aleagă competenţa, iar nerespectarea normelor ce stabilesc competenţa executorului judecătoresc atrag nulitatea necondiţionată a actelor de executare în temeiul art. 651 alin.4 Cod proc.civ. Instanţa de executare, în condiţiile art.651 alin.5 Cod proc.civ. poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite dacă este de competenţa altui organ de executare, ori există alte impedimente de ordin legal.

În cererea de executare silită, creditorii au solicitat  la rândul lor în mod greşit, în temeiul art.782 alin.1 Cod proc.civ., executarea silită a debitorului Volksbank Romania SA,  Sucursala Satu Mare, dar şi a societăţii mamă cu sediul în din Bucureşti, deşi  Sucursala Satu Mare nu apare în dispozitivul  hotărârilor mai sus menţionate.

Executorul judecătoresc a emis, în condiţiile art.667 (Somaţie), art.730 (Procedura sechestrării bunurilor mobile), somaţie în înştiinţarea de plată atât pentru societatea-mamă, debitorul real al obligaţiilor, cât şi pentru Sucursală la data de 3.07.2014 ( filele 16 şi 17  din dosarul execuţional).

Pentru urmărirea silită a bunurilor mobile şi al executării silite mobiliare, competenţa revine executorului judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, conform art.651 alin.1 lit.b) Cod proc.civ., iar în cazul obligaţiilor de a face, competenţa revine executorului judecătoresc din circumscripţia Curţii de apel unde se face executarea, art. 651 alin. 1 lit. c) din C.pr.civ.

În speţă, debitorul urmărit are sediul în Bucureşti, iar obligaţiile statuate în titlu executoriu nu se pot face decât împotriva acestui debitor, societatea-mamă şi nu a unui dezmembrământ – Sucursala, care nu a fost cuprinsă ca parte litigantă în dispozitivul hotărârii ce se execută. Pe considerentul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sucursalei, în primă instanţă, era necesară lămurirea cadrului procesual în recurs, unde nu se mai regăseşte Sucursala, iar apărările, întâmpinarea în recurs au fost depuse de societatea-mamă.

Actele de executare emise de executorul judecătoresc faţă de apelanta-contestatoare sunt făcute cu încălcarea art.651 alin.1 lit.b şi  c din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc din raza Curţii de Apel Oradea nu are competenţă teritorială de a dispune şi efectua acte de executare silită în raza Curţii de Apel Bucureşti, unde are sediul debitorul cauzei şi al obligaţiei.

Chiar şi în situaţia în care există acest act de executare, nu s-a făcut dovada că debitorul obligaţiei Volksbank Romania ar avea conturi deschise în raza Curţii de Apel unde activează executorul judecătoresc pentru a fi incidente art.781 alin.2 Cod proc.civ.

Deşi legiuitorul, prin art.781 alin.2 Cod proc.civ., extinde competenţa teritorială a executorului judecătoresc, în sensul că poprirea poate fi înfiinţată şi de executorul judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia  curţii de apel de la sediile secundare ale instituţiei de credit, unde debitorul şi-a deschis contul, nu s-a făcut dovada existenţei acestui cont deschis, a valorilor din cont şi nici nu rezultă că s-ar fi emis adresa de înfiinţare a popririi la Sucursala din Oradea a BNR.

Debitorul urmărit nu trebuie să îndeplinească condiţii particulare, dar este necesar ca să cumuleze calitatea de debitor al creditorului urmăritor cu aceea de creditor al terţului poprit iar acesta din urmă dă aibă calitatea de debitor al debitorului urmărit. În cauză nu s-a făcut dovada acestor raporturi juridice obligaţionale între cei trei subiecţi de drept, iar existenţa sucursalei BNR în judeţul Bihor potrivit datelor oficiale aflate pe site-ul instituţiei în cauză, nu este suficientă pentru confirmarea competenţei teritoriale a executorului judecătoresc. 

Reţinând că, potrivit titlului executor, debitorul are sediul în Bucureşti, la fel ca şi terţul poprit, că au fost iniţiate actele de executare silită pentru urmărirea mobiliară de un executor judecătoresc din raza Curţii de Apel Oradea, se apreciază că întreaga procedură de executare este nelegală, fiind efectuată de un executor judecătoresc necompetent, ceea ce atrage nulitatea necondiţionată a actelor efectuate în cauză, în temeiul art. 651 alin. 4 C.pr.civ., astfel încât s-a admis contestaţia la executare.

Domenii speta

Spete similare