Circulaţia fără autorizaţie de liber acces în zonă

CIRCULAŢIA FĂRĂ AUTORIZAŢIE DE LIBER ACCES A MAŞINILOR DE MARE TONAJ

Chiar în condiţiile în care prevederile actului normativ în temeiul căruia s-a dispus sancţionarea petentei operează o distincţie între autovehiculele care efectuează aprovizionare cu marfă şi cele care efectuează transport de persoane, în cauză se constată că această distincţie nu se verifică şi în raport cu sancţiunea prevăzută deopotrivă pentru încălcarea prevederilor art. 17 pct. 1 şi 2,  conferind acestora acelaşi grad de pericol social, sens în care nu se poate reţine încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 11155/2012, pronunţată în dosarul nr. 4148/190/2012

Prin plângerea contravenţională înregistrată sub numărul de mai sus, petenta SC A.T.I. SRL a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenţie seria PLO nr.02057/01.03.2012 încheiat de intimata P.L.M.B., ca nelegal şi netemeinic iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În motivare arată că în data de 01.03.2012 agentul constatator L.E din cadrul P.L a M.B a încheiat procesul verbal atacat prin care se constată că în data de 12.02.2012 ora 17.05 pe strada N. din B., jud. B.-N, autovehiculul marca M.S cu numărul de înmatriculare X a staţionat în faţa societăţii "D.T".

In acest sens agentul constatator a reţinut fapta ca fiind contravenţie în baza art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009 şi în consecinţă a sancţionat contravenientul cu amendă de 1500 lei.

În opinia petentei procesul verbal este nelegal şi netemeinic întrucât agentul constatator a indicat ca temei legal al contravenţiei art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009 prin care se interzice oprirea, staţionarea şi parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului B.. În cazul de faţă însă, autovehiculul marca M. S cu numărul de înmatriculare X se afla pe strada N., stradă care este destinată circulaţiei rutiere iar actul normativ care cuprinde dispoziţii ce reglementează circulaţia pe drumurile publice este OUG 195/2002 republicata.

Aşadar, petenta arată  că temeiul legal reţinut de agentul constatator pentru presupusa fapta contravenţională respectiv art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009, este eronat, fapt ce atrage anularea actului de constatare, în accepţiunea dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001.

Totodată, la art. 16 alin. 1 din O.G 2/2001, se indică faptul că Procesul Verbal de constatare a contravenţiei trebuie să conţină arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei, însă în procesul verbal atacat, agentul constatator nu menţionează că în zona săvârşirii presupusei fapte exista vreun indicator care să interzică oprirea/staţionarea.

In consecinţa, apreciază că nu a fost respectat textul de lege de către agentul constatator respectiv art. 16 alin 1 din OG 2/2001, ceea ce atrage nulitate actului încheiat.

În motivarea petitului subsidiar, petenta a arătat că nu a urmărit eludarea legii, nu a existat pericolul producerii vreunui rezultat cu efecte negative asupra valorilor ocrotite prin actul normativ ce reglementează constatarea şi sancţionarea contravenţiei reţinute, neexistând practic un prejudiciu ca urmare a săvârşirii faptei contravenţionale.

De altfel, a precizat că, potrivit art.7 (3) din O.G.nr.2/2001, sancţiunea avertismentului poate fi aplicata chiar daca actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu prevede aceasta sancţiune. Prin instituirea acestei dispoziţii legale, s-a creat organului de control posibilitatea de a aplica sancţiunea proporţional cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

In drept a invocat prev. art. 16, 17 şi art. 31 din O.G.nr.2/2001 republicată.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5).

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea ca legal şi temeinic a procesului verbal atacat.

În motivare arată că, prin procesul verbal contestat, petenta, persoană juridică, a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului B., aplicându-se amenda contravenţională în cuantum de 1500 lei. Textul legal indicat arată că: „Pe teritoriul municipiului B. persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a respecta normele privind traficul auto şi de circulaţie, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar, precum şi de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a acestor autovehicule în municipiul B., aprobat prin Hotărârea nr. 16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului B.. în acest sens este interzisă: 1. oprirea, staţionarea şi parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului B.; excepţie face situaţia în care se efectuează operaţiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condiţiile existenţei unei autorizaţii de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei B.”.

În concret, în data de 12.02.2012, la ora 17.05, un echipaj al Poliţiei Locale a Municipiului B., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a constatat pe strada N. din municipiul B., prezenţa unui autovehicul marca Mercedes Sprinter, cu nr. de înmatriculare X, având masa maximă autorizată ce depăşeşte 2,5 t, parcat pe domeniul public. Aşa cum se procedează de regulă în asemenea situaţii, autovehiculul a fost fotografiat. Având în vedere că la momentul constatării faptei conducătorul autovehiculului nu era de faţă procesul verbal de contravenţie a fost întocmit ulterior, după ce au fost efectuate verificări cu privire la proprietarul autovehiculului. Din aceste verificări a reieşit că proprietarul autovehiculului este petenta, că aceasta nu deţinea la momentul respectiv o autorizaţie de liber acces eliberată de primărie municipiului B., astfel că s-a procedat la sancţionarea sa contravenţională, apreciază intimata într-un mod cu totul corect şi justificat.

Faţă de plângerea contravenţională precizată de petentă, a arătat că motivul de nulitate invocat de aceasta cu privire la încadrarea juridică a faptei, nu poate fi admis, din moment ce încadrarea juridică a faptei se coroborează cu descrierea faptei contravenţionale din cuprinsul procesului verbal de contravenţie. Intimata a precizat că fapta contravenţională sancţionată nu este una ce ţine de regimul circulaţiei rutiere, aşa cum în mod eronat susţine petenta. Prin conţinutul său obiectiv contravenţia sancţionată constă de fapt în staţionarea pe domeniul public a unui autovehicul având masa maximă autorizată ce depăşeşte 2,5 t, fără a avea o autorizaţie de liber acces. Astfel, din moment ce fapta este calificată ca fiind contravenţie printr-o Hotărâre a Consiliului Local al municipiului B., încadrarea juridică a faptei contravenţionale a fost corect făcută de agentul constatator. Apreciază că în mod eronat susţine petentul că ar fi în prezenţa unei contravenţii din sfera circulaţiei rutiere, deoarece fapta contravenţională este prevăzută şi sancţionată printr-o Hotărâre a Consiliului Local al municipiului B., având ca obiect măsuri de bună gospodărire a municipiului B.. Prin obiectul şi sfera lui de reglementare actul normativ local indicat nu se referă la măsuri privind circulaţia în sensul strict al cuvântului, ci vine să instituie nişte reguli din raţiuni ce ţin de protejarea infrastructurii stradale care este sever afectată de circulaţia maşinilor de tonaj greu. Nu în ultimul rând, arată că, trebuie să se aibă în vedere şi protejarea traficului rutier, care este afectat de prezenţa pe străzile oraşului a maşinilor mari, în condiţiile aglomeraţiei şi a numărului mic de locuri de parcare, raportat la numărul de autovehicule.

Cât priveşte arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, consideră că procesul verbal conţine suficiente elemente atât la descrierea faptei cât şi la menţiuni, pentru ca instanţa să poată verifica aspectul temeiniciei procesului verbal.

Intimata învederează că menţiunea privind existenţa indicatorului care să interzică oprirea/staţionarea nu este necesară, deoarece existenţa obiectivă a faptei contravenţionale nu este condiţionată de un asemenea indicator. Aşa cum a arătat, procesul verbal de contravenţie are temei legal un alt act normativ , care nu este OUG 195/2002. De altfel, a precizat că petenta - în calitate de deţinătoare a unui vehicul de asemenea tip, destinat transportului de persoane, ar trebui să fie în cunoştinţă de cauză cu privire la existenţa acestei reglementări. Printre transportatorii auto, atât cei de marfă cât şi de persoane, este de notorietate necesitatea obţinerii unei autorizaţii de liberă trecere pentru autovehiculele ce au masa maximă autorizată depăşind 2,5 t, precum şi faptul că aceste autovehicule nu au dreptul de a opri sau staţiona pe teritoriul municipiului B. decât pentru a efectua operaţiuni de încărcare/descărcare de scurtă durată. Cum petenta nu a făcut dovada că s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile descrise mai sus, consideră că a fost sancţionată în mod justificat.

În concluzie, intimata arată că aspectele invocate de petenta nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.02057/01.03.2012.

În drept a invocat prev. art. 115 şi urm. C. pr. civ., art. 17 şi 27, lit. a), pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului B., art. 16 şi art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 25-26).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal seria PLO nr.02057 încheiat la data de 01.03.2012 de către Poliţia Locală a mun. B., petenta a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1500 lei, în temeiul HCL nr.153/2009, reţinându-se că pe data de 12.12.2012 , orele 17,05, autovehiculul Mercedes Sprinter cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t, aparţinând acesteia, a staţionat pe str. N.i, deşi nu efectua operaţiuni de aprovizionare, fiind destinat transportului de persoane ; procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, în prezenţa unui martor, menţionându-se că mijlocul auto nu posedă autorizaţie de liber acces pe raza mun. B..

 Prin plângerea formulată, petentul nu a negat săvârşirea faptei dar a arătat că, în opinia sa, temeiul legal indicat este eronat, str. N. fiind deschisă circulaţiei, astfel că actul normativ care reglementează circulaţie pe drumurile publice este OUG nr.195/2002  iar în zonă nu există indicatoare care să interzică oprirea sau staţionarea vehiculelor.

Conform art.17 pct.1 din HCL nr.153/2009, pe teritoriul municipiului B. persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a respecta normele privind traficul auto şi de circulaţie, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar, precum şi de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a acestor autovehicule în municipiul B., aprobat prin Hotărârea nr.16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului B. , în acest sens fiind interzisă oprirea, staţionarea şi parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului B.; excepţie face situaţia în care se efectuează operaţiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condiţiile existenţei unei autorizaţii de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei B..

Potrivit dispoziţiilor legale, instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petentă subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului iar încadrarea juridică a faptei s-a făcut corect.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din ordonanţă, instanţa a reţinut că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară iar petenta nu a negat săvârşirea faptei astfel cum a fost reţinută în actul de control şi nu a prezentat autorizaţie de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul primăriei, deşi vehiculul în cauză are masa maximă peste 2,5 t.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, instanţa a constatat că acesta a fost stabilită în mod justificat la sancţiunea amendă, având în vedere circumstanţele în care a fost săvârşită fapta.

În speţă, instanţa trebuie să acorde o atenţie deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancţiunii contravenţionale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia, sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Din considerentele arătate, instanţa a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost legal şi temeinic întocmit, încadrarea juridică a faptei a fost corect făcută de agentul constatator iar  sancţiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ şi proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În concret, instanţa a apreciat că circulaţia, oprirea şi staţionarea maşinilor de tonaj mare în interiorul mun. B. afectează semnificativ atât infrastructura stradală cât traficul rutier, astfel că circulaţia fără autorizaţie de liber acces în zonă precum şi oprirea nejustificată prezintă un grad de pericol destul de ridicat, care poate avea urmări grave, astfel încât aplicarea de către agentul constatator a sancţiunii amendă este pe deplin justificată.

În consecinţă, instanţa a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC A.T.I. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii contravenţionale, în sensul anulării procesului verbal contestat ca nelegal şi netemeinic, iar în subsidiar, în sensul transformării sancţiunii amenzii în sancţiunea avertisment.

În motivare s-a arătat într-o prima ordine de idei, critică sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, procesul-verbal întocmit fiind lovit de nulitate absolută. In actul sancţionator s-a reţinut săvârşirea unei alte fapte, neamputabile ceea ce echivalează cu lipsa faptei, fiind aşadar incidente dispoziţiile art. 17 din O.G nr.2/2001.

Fapta pentru care a fost sancţionată, încadrată de altfel la pct. 1 din H.C.L nr. 153/2009, prevede oprirea, staţionarea şi parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 pe domeniul public de pe raza municipiului B... excepţie făcând ....situaţia in care se efectuează operaţiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condiţiile existenţei unei autorizaţii de liberă trecere... Din textul legal şi din cuprinsul pct.2 din art. 17 din HCL 153/2009, rezultă că acest text legal se referă la autovehiculele care efectuează transporturi de marfă.

Alin. 2 din aceeaşi hotărâre a Consiliului Local se aplică autovehiculelor care efectuează transporturi de persoane.

Recurenta efectuează transporturi de persoane aşa cum rezultă din fotografia ataşată de intimată şi din copia licenţei de transport anexată. Aşadar subscrisa nu are obligaţia legală de a deţine autorizaţie de liberă trecere pentru efectuare de operaţiuni de aprovizionare sau încărcare-descărcare.

Indicarea eronată a faptei echivalează aşadar cu lipsa acesteia, procesul-verbal fiind lovit de nulitate absolută.

In altă ordine de idei, prin sentinţa civila nr. 11155/2012, pronunţată în dosar nr. 4148/190/2012, Judecătoria B. a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PLO nr. 02057/01.03.2012 încheiat de Politia Locala a Mun. B..

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că "procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost legal si temeinic întocmit, încadrarea juridica a faptei a fost corect făcută de agentul constatator iar sancţiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ şi proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările in care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea  produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verb în concret, instanţa apreciază că circulaţia, oprirea şi staţionarea maşinilor de tonaj mare în interiorul mun. B. afectează semnificativ atât infrastructura stradală cât traficul rutier, astfel că circulaţia fără autorizaţie de liber acces în zonă precum şi oprirea nejustificată prezintă un grad de pericol destul de ridicat, care poate avea urmări grave, astfel încât aplicarea de către agentul constatator a sancţiunii amendă este pe deplin justificată ".

Instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că "circulaţia, oprirea şi staţionarea maşinilor de tonaj mare în interiorul Mun. B. afectează semnificativ infrastructura stradala cât şi traficul rutier"atâta timp cât Hotărârea Cons. Local nr. 153/2009 se referă doar la "oprirea, staţionarea si parcarea autovehiculelor cu masă maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza mun. B.".

Tot în mod eronat, instanţa a reţinut că circulaţia fără autorizaţie de liber acces în zonă precum şi oprirea nejustificată prezintă un grad de pericol destul de ridicat, când, de fapt, legea sancţionează doar oprirea, staţionarea şi parcarea fără autorizaţie de liber acces, şi nu circulaţia maşinilor de tonaj mare pe teritoriul mun. B..

Prin urmare, instanţa de fond a interpretat greşit legea, ceea ce a determinat-o să pronunţe o hotărâre cel puţin mai drastică, dacă nu eronată. Recurenta este operator de transport de persoane si nu efectuează operaţiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare pentru a fi îndreptăţit să posede autorizaţie de liber acces conform reglementarii Consiliului Local. Dispoziţiile referitoare la obligaţia deţinerii unei autorizaţii de liber acces nu îi sunt aplicabile.

Totodată, din cele reţinute de instanţa de fond, se deduce faptul că, per a contrario, dacă posesorii maşinilor de tonaj mare ar deţine autorizaţie de liber acces în zona Mun. B., acestea nu ar mai afecta infrastructura stradala şi nici traficul rutier, ceea ce este inadmisibil.

Aprecierile ca autovehiculul in cauza a afectat traficul rutier sunt netemeinice întrucât, aşa cum se poate observa din fotografia depusă la dosar de către Politia Locala B., traficul pe strada Năsăudului nu era deloc aglomerat iar strada respectiva are două sensuri, fiecare cu câte două benzi de circulaţie.

In concluzie, presupusa faptă nu a prezentat nici un pericol social şi nu a avut urmări de nici un fel.

Instanţa de fond a reţinut că sancţiunea aplicată a fost individualizată raportat la circumstanţele in care a fost săvârşită presupusa faptă dar nu arată care sunt aceste circumstanţe. Totodată susţine că sancţiunea ce se aplică în cazul contravenţiilor trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanţele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Această apreciere este una abstractă, nu există nici un scop urmărit şi nici vreo urmare produsă.

In drept s-au invocat disp. art. 312 raportat Ia art. 304 pct.9 si 304 indice 1 si art.34 alin.2 din m O.G.nr.2/2001.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 şi art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare