Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţă civilă  Nr. 2842/2014

Şedinţa publică de la 11 Martie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE …….

Grefier ………

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamant ….. şi pe pârât SC ………… SRL, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut in şedinţă publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită prin necitarea părţilor.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in şedinţa publica de la 04.03.2014, fiind consemnate in încheierea de şedinţa de la acea data, parte integranta din prezenta hotărâre când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 11.03.2014, când, in aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele :

Prin cererea inregistrata la instanta la 23.07.2013, reclamanta SC ….. solicita ca instanta sa oblige parata SC ………. la plata sumei de 18.320,25 lei, reprezentand contravaloarea facturi, la care se adaugă dobanda legală calculată asupra debitului principal din momentul în care plata a devenit scadentă şi până în momentul achitării întregului debit şi actualizată cu indicele de inflaţie.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că între cele doua societati s-au desfăşurat relaţii comerciale, fiind emise facturi pe care pârâta a refuzat să le achite. De asemenea, reclamanta a achitat la randul său facturi emise de către pârâtă, efectuând plăţi în plus, nedatorate, pe care firma …………. S.R.L. a refuzat  sa le restituie ulterior.

Astfel, in data de 13.04.2013,  parata a cumparat de la societatea reclamantă 59.000 mc beton, fiind emisa factura nr.322, cu o valoare totala de 15.012,43 lei, factura semnata chiar de catre administratorul firmei …………, pe care nu a achitat-o.

De asemenea, in data de 17.05.2013, reclamanta a prestat servicii catre parata, fiind emisa factura nr.326, cu o valoare de 3.307,82 lei, si aceasta factura fiind semnata de administratorul paratei, dl. ….., insa nu a fost achitata.

In ceea ce priveste debitul in suma de 10.325,66 lei, conform fisei cont furnizor, soldul negativ reprezinta de fapt creanta societati reclamante fata de partenerul …… SRL.

Cu privire la aceasta creanta reclamanta arata  ca a formulat o invitatie la conciliere in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului dintre parti.

La data de 22.02.2013, in cadrul concilierii dintre parti, …… S.R.L. a solicitat un termen de trei saptamani in vederea analizarii facturilor din contabilitatea societatii. Ulterior, adminstratorul societatii a mai solicitat un termen de o saptamana pentru a se pronunta asupra debitului. In cadrul concilierii din data de 22.03.2013, reprezentantul legal al firmei …  S.R.L., dl. ……, nu recunoaste debitul.

Refuzul de a achita debitul este nejustificat, din moment ce facturile au fost semnate chiar de administratorul societatii. Aceste sume nu au fost contestate, facturile fiind astfel insusite.

Pentru aceste motive, solicita instantei admiterea cererii astfel cum a fost formulata si obligarea paratei la plata sumei de 28.645,91 RON reprezentand contravaloarea facturilor 322/13.04.12 si fact nr.326/17.05.12 si furnizor achitat in plus cu suma de 10.325,66 lei (suma necuvenita).

In drept se invocă NCPrCiv.

Parata, a depus intampinare solicitand respingerea actiunii formulate.

In fapt, intre cele doua societati s-au desfasurat relatii comerciale. Insa, ceea ce nu a aratat reclamanta este faptul ca aceste relatii comerciale intre cele doua societati au fost reciproce, parata la randul său furnizand societatii …..SRL mai multe produse, pentru care a emis la randul său mai multe facturi acceptate si inregistrate de aceasta, insa nu le-a achitat.

Ori, in mai multe randuri a purtat discutii cu reprezentantul legal al SC …SRL in vederea efectuarii demersurilor in vederea compensarii datoriilor existente intre cele doua societati prin procurarea si semnarea unor ordine de compensare.Parata arată că nu a mai procedat la inscrierea creantei la masa credala intrucat intre cele doua societati a intervenit compensarea legala a datoriilor in temeiul art.1143-1153 Cod civil, chiar daca nu s-au efectuat demersurile privind procurarea si semnarea de catre ambele parti a ordinelor de compensare.

Referitor la acest aspect, dispozitiile art. 1143 Cod civil sunt deosebit de clare: „Cind doua persoane sint datoare una alteia, se opereaza intre dinsele o compensatie care stinge amindoua datoriile in felul si cazurile exprese mai jos.” de asemenea, potrivit art.1144 Cod civil, „Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cind debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cind ele se gasesc existind deodata si pina la concurenta entitatilor lor respective.”

Raportat la aceste dispozitii legale, si avand in vedere faptul ca in chiar cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamanta nu contesta existenta datoriilor reciproce, ci doar arata cu nu poate opera compensarea legala pe motivul că parata nu a facut declaratie de creanta in dosarul de insolventa a societatii …….. SRL, parata solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si sa se constatate faptul ca in temeiul art.1143-1153 Cod civil a operat compensarea legala intre cele doua societati.

Referitor la conditiile compesarii legale, in doctrina si practica se retine ca aceasta  operează de drept, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) obligaţiile părţilor sunt reciproce, ceea ce înseamnă că obligaţiile există între aceleaşi persoane, fiecare având, una faţă de cealaltă, atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor; drept pseudoexcepţie de la această regulă poate fi luată în considerare situaţia în care fideiusorului i se recunoaşte posibilitatea de a opune creditorului compensaţia creanţei debitorului a cărui datorie o garantează; în schimb, debitorul nu poate opune compensaţia creanţei fideiusorului împotriva creditorului său; b) obligaţiile să aibă ca obiect prestaţia de a da sume de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură (art. 1145 C. civ.); compensarea nu este posibilă când obiectul obligaţiilor reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen, dar de specii diferite (o cantitate de benzină fără plumb şi o cantitate de motorină); prin efectul compensarii, părţile raportului juridic obligaţional trebuie puse în aceeaşi situaţie în care s-ar afla dacă prestaţiile reciproce ar fi fost executate efectiv; prin excepţie, legea [art. 1145 alin. (2) C. civ.) admite compensarea obligaţiei de a da o cantitate de fructe, cu obligaţia de a da o sumă de bani, dacă respectivele fructe sunt evaluate la preţul pieţei, la data efectuării compensarii; c) creanţele să fie certe, lichide şi exigibile, ceea ce presupune ca ele să aibă caracter neîndoielnic, să fie determinate în întinderea lor şi să se poată cere executarea lor. Exigibilitatea creanţei nu este amânată prin acordarea de către instanţa de judecată a unui termen de graţie în favoarea uneia dintre părţi şi, ca urmare, nu este împiedicată posibilitatea de a fi opusă compensarea. Acel termen de graţie nu reprezintă deci un impediment la realizarea compensarii, ci constituie doar o favoare acordată debitorului spre a putea dobândi mijloacele necesare efectuării plăţii. In cazul în care debitorul beneficiar al termenului de graţie devine, înăuntrul acelui termen, creditor al creditorului său înseamnă că, implicit, a dobândit şi mijloacele de plată necesare pentru a-şi onora propria datorie sau, mai exact, datoriile au devenit reciproce şi poate fi realizată compensarea Potrivit Codului civil (art. 1144), compensarea operează automat, adică de plin drept, în puterea legii. Cu toate acestea, compensarea nu poate opera contrar voinţei părţilor. Atunci când s-a făcut o cesiune de creanţă, debitorul cedat care a acceptat-o nu mai poate opune cesionarului compensaţia pe care era îndreptăţit să o opună cedentului. Acceptarea cesiunii are în acest caz semnificaţia unei renunţări la compensaţie. Părţile pot renunţa deci la compensare, fie expres, fie tacit. Spre exemplu, debitorul care plăteşte propria sa datorie, fără să opună compensaţia, este prezumat că a renunţat la aceasta. Codul civil (art. 1147) stabileşte următoarele cazuri în care nu operează compensaţia: a) atunci când una dintre creanţele reciproce este insesizabilă (ca, de pildă, pensia de întreţinere); b) ori de câte ori creanţa constă în dreptul de a cere restituirea unor bunuri fungibile date în depozit neregulat, depozitarul nu poate opune deponentului compensarea obligaţiei de restituire a bunurilor respective, cu obligaţia deponentului de a-i plăti cheltuielile de conservare şi orice alte cheltuieli ocazionate de acel depozit; c) cel care a luat pe nedrept un lucru de la altul nu poate opune compensaţia obligaţiei de restituire a bunurilor însuşite ilicit, cu obligaţia ce o are faţă de el cel pe nedrept deposedat. Cel care prin abuz de încredere refuză restituirea unui lucru ce i-a fost încredinţat spre păstrare nu poate invoca, în sprijinul acestui refuz, compensarea obligaţiei de restituire cu o obligaţie de plată pe care o avea faţă de el proprietarul respectivului lucru. Tot astfel, debitorul care a suferit o poprire nu poate opune creditorului popritor compensarea datoriei sale cu datoria debitorului (terţului) poprit.

Referitor la suma de 10.325,66 lei care reclamanta susţine că ar reprezenta o sumă necuvenită achitată în plus, acest lucru nu este adevărat, reclamanata omiţând a depune toată fişa de cont furnizor. Asta deoarece din fişă ar rezulta clar că acea plată constituie achitarea unor datorii mai vechi faţă de parata şi nicidecum o datorie necuvenită. In drept, se invocă art.205 Cod procedura civila, art.1143-1153 Cod civil.

La termenul din data de 04.03.2013 reclamanta precizeaza cuantumul sumei solicitate ca fiind de 18.320,25 lei c/v factura nr 322/13.04.2012 şi 326/17.05.2012.

În cauza a fost administrate proba cu inscrisuri si interogatoriul paratei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

Intre părti, s-au desfasurat relatii contractuale fiecare parte avand calitatea de creditor respectiv de debitor pentru cealalta parte pentru suma solicitata la plata de catre reclamanata.

La termenele de judecata reprezentantii partilor au aratat ca fiecare parte recunoaste creanta celeilalte societati, singura chestiune litigioasa fiind compensarea acestor datorii, raportat la faptul ca reclamanta se afla in procedura insolventei, iar parata nu a formulat declaratie de creanta desi a fost notificata de catre lichidatorul judiciar.

Potrivit art. 36  din  Legea  nr.  85/2006,  de  la  data  deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare  sau  masurile  de executare  silita  pentru  realizarea  creantelor  asupra  debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia cailor de atac declansate  de  debitor,  iar  in conformitate cu dispozitiile art. 52 din acelasi act  normativ,  deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul  unui  creditor  de  a  invoca compensarea creantei sale cu  cea  a  debitorului  asupra  sa,  atunci  cand conditiile  prevazute  de  lege  in  materie  de  compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.

Reglementata de art. 52 din Legea nr. 85/2006, compensarea  constituie o exceptie de la regula consacrata de  art.  36  din  Legea  insolventei  si vizeaza situatia in care creditorii  si  debitorul  au  creante  si  datorii reciproce, nascute anterior datei deschiderii procedurii.

Avand ca scop garantarea dreptului de creanta al  creditorului  asupra patrimoniului debitorului, art.  52  din  Legea  nr.  85/2006  reglementeaza posibilitatea invocarii de catre un creditor  a  dreptului  sau  de  a  cere compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci  cand  sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 1143 si 1144 C.civ.  in  materie  de compensare legala. Deci, pentru a opera compensarea legala, trebuie  sa  fie  indeplinite urmatoarele conditii: sa existe obligatii reciproce; creantele  sa  aiba  ca obiect bunuri fungibile si creantele ce urmeaza a se compensa sa fie  certe, lichide si exigibile. Legea insolventei nu prevede nicio restrictie in  privinta  momentului in care poate fi  invocata  compensarea,  insa  impune  ca  cererea  sa  fie formulata de catre  creditor,  iar  prevederile  imperative  in  materie  de compensare legala sa existe la data deschiderii procedurii.

Prin urmare, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensaţia legală fiind un mod de stingere a obligaţiei poate fi invocată pe calea dreptului comun, ea constituind o excepţie de la regula prevăzută de art.36 privind suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului său sau bunurilor sale.

Pentru aceste motive instanta retine ca intemeiată apararea paratei in privinta compensatiei legale, pe fond fiind întrunite condiţiile art.1144 Cod civil , astfel va respinge actiunea formulata de catre reclamanta prin lichidator judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC …. PRIN ………  cu sediul în .. jud Bihor împotriva paratei SC …….. SRL cu sediul în ORADEA, ………., jud Bihor ca nefondata.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Oradea.

Pronunţată în şedinţa publică din 11.03.2014.

 Preşedinte,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare