Autoritate de lucru judecat. Condiţii

Decizie 90/A din 12.02.2014


Există identitate de părţi, obiect şi cauză, atât pentru petitul care are ca obiect constatarea sumei datorate de pârâţi conform sentinţelor depuse, cât şi pentru petitul de obligare la plata sumelor, fiind astfel aplicabile pe deplin prevederile art. 431 NCPC.

Faptul că reclamanta a indicat în prezenta acţiune cuantumul sumelor datorate de pârât nu este de natură să înlăture această excepţie, deoarece aceste sume izvorăsc din aceleaşi drepturi care au făcut obiectul dosarelor ce au fost deja soluţionate definitiv şi irevocabil, respectiv drepturi salariale.

Prin sentinţa civilă nr. 1926/24.09.2013 Tribunalul Mureş a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Alba şi Ministerul Justiţiei, ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că se constată identitate de părţi, obiect şi cauză cu acţiunea solicitată în dos. nr. 4167/107/2011 al Tribunalului Alba, fiind aplicabile disp. art. 430 alin. 1 şi 2, art. 431 alin. 1 şi 2 Codul de Procedură Civilă. Faptul că s-a indicat în acţiunea dedusă judecăţii în acest dosar şi cuantumul sumei nu înseamnă că nu există identitate. Reclamanta poate formula o cerere de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate împiedică repunerea în discuţie în prezentul dosar a aceloraşi chestiuni litigioase dezlegate în mod irevocabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, evocarea fondului şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului a arătat că nu sunt întrunite cerinţele autorităţii de lucru judecat, prevăzute de art. 431-432 Cod procedură civilă, nefiind întrunită identitatea de obiect şi cauză juridică între prezenta acţiune şi acţiunile anterioare care au fost soluţionate de părţi.

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă cuantificarea unui drept bănesc al cărui aspect cantitativ nu a fost niciodată statuat printr-o hotărâre judecătorească, în timp ce în procesele anterioare s-a realizat doar existenţa acestor drepturi, fără a se stabili cuantumul.

Cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecăţii ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista autoritate de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluţionat litigiul pe alt temei juridic.

În prezenta cauză  a solicitat pentru prima dată cuantificarea unui drept salarial nedeterminat, în temeiul art. 35 NCPC, deci identitatea de cauză nu există.

Calea contestaţiei la executare nu îi este deschisă, ca urmare a pronunţării de către CEDO a cauzei Dumitru care a apreciat că eşalonarea drepturilor salariale conform OUG nr. 71/2009 nu încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţie.

În drept, a invocat art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Intimaţii Tribunalul Alba şi Ministerul Justiţiei au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului reclamantei şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică, apreciind că din cele reţinute de instanţa de fond rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa autorităţii de lucru judecat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi a principiului efectului devolutiv al apelului, Curtea a constatat că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, la care s-a făcut corecta aplicare a dispoziţiilor legale care statuează condiţiile de existenţă a excepţiei autorităţii de lucru judecat. Este evident că, calculul sumelor datorate reclamantei este un proces ce aparţine etapei de executare silită, putând fi realizată de un expert contabil autorizat, nefiind admisibilă pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti care să oblige la plata aceloraşi drepturi salariale.

Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în speţă există identitate de părţi, obiect şi cauză, în raport de sentinţele civile nr. 163/2008, nr. 96/2008, nr. 947/2008 a Tribunalului Alba, nr. 97/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, nr. 707/2007 a Tribunalului Sibiu, atât pentru petitul care are ca obiect constatarea sumei datorate de pârâţi conform acestora, cât şi pentru petitul de obligare la plata sumelor, fiind astfel aplicabile pe deplin prevederile art. 431 NCPC.

Faptul că reclamanta a indicat în prezenta acţiune cuantumul sumelor datorate de pârât nu este de natură să înlăture această excepţie, deoarece aceste sume izvorăsc din aceleaşi drepturi care au făcut obiectul dosarelor ce au fost deja soluţionate definitiv şi irevocabil, respectiv drepturi salariale.

Faţă de toate cele reţinute mai sus, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind ferită de orice critică iar argumentele reclamantei din memoriul de apel nu subzistă. Ca atare, Curtea, în baza art. 480 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.