Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale conform art. 332 alin. 2 C.p.p. pentru nerespectarea competenţei speciale a procurorului. Inadmisibilitatea cererii de restituire a dosarului la organul de urmărire penală conform art.

Sentinţă penală 137 din 21.08.2013


Prin sentinţa penală nr. 137 pronunţată de Tribunalul Olt la data de 21 august 2013 au fost admise cererile de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale formulate la data de  4.07.2013 de inculpatul  B. M. zis C. şi de inculpatul B. E.  şi s-a  dispus în baza art. 332 alin. 2 C.p.p.  desesizarea  instanţei şi restituirea cauzei la procurorul  din cadrul Parchetului de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia naţională anticorupţie – Serviciul teritorial Piteşti pentru refacerea urmăririi penale.

Au fost respinse ca inadmisibile cererile  de restituire a dosarului  la organul care a întocmit actul de sesizare a instanţei, rechizitoriul,anume procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Olt în vederea refacerii acestuia conform art.  300 alin. 2 C.p.p. formulate de inculpaţii B. B., B. M. zis O., B. M. zis C., B. E.,P. L.-M., M. C., T. I. I. şi T. I..

1. Prin cererile formulate la data de 4.07.2013 inculpaţii  B M. zis C şi  B E  au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună  restituirea cauzei la procuror .Ca motive se expun în acest sens cele prezentate oral de aceştia în şedinţele din datele de 4.07.2013 şi 20.08.2013 care corespund şi cu cele depuse în formă scrisă  de inculpatul B. M. zis C.

Cu privire la aceste cereri instanţa urmează să constate că sunt  fondate.

În primul rând,pentru această concluzie se reţine că din punct de vedere material competenţa organelor de urmărire penală  cu privire la fapta prevăzută de art. 7 din legea nr. 39/2003 sesizată prin rechizitoriul procurorului D.I.I.C.O.T. în cauza de faţă , conform art. 12  alin. 1 lit. a din legea nr. 508/2004, revine acestui procuror iar cu privire la fapta penală de evaziune fiscală în formă continuată  prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.  şi alin. 2  din legea nr. 241/2005 rap.la art. 41 alin. 2 C.p. sesizată prin acelaşi rechizitoriu dar şi prin rechizitoriul procurorului D.N.A. nr.  62/P/2009 din 27.02.2013  revine competenţa  materială de a efectua urmărirea penală conform art. 13 alin. 12 teza finală din O.U.G. nr. 43/2002(prin raportare la prevederile art. 12 alin. 1 din legea nr.508/2004 ce exclud din competenţa D.I.I.C.O.T. faptele penale ce sunt date în competenţa D.N.A.)  pentru faptele prevăzute de legea nr. 241/2002 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în cazul de faţă în care  s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro acestui din urmă procuror, deci procurorului D.N.A.

Se mai reţine aici că norma de la art. 45 alin. 41 C.p.p. privind competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate între infracţiuni pentru care competenţa aparţine D.N.A. şi  D.I.I.C.O.T. care stabilesc aceasta în favoarea organului specializat mai întâi sesizat (deci procurorul D.N.A.) în vigoare din 25 nov. 2010 fiind introdusă prin art. XVIII pct. 12 din legea nr. 202/2010 este aplicabilă deoarece deşi nu era în vigoare la momentul sesizării procurorului  D.N.A.(31.03.2009) era în vigoare  la cel autosesizării procurorului  D.I.I.C.O.T.(30 nov. 2010)  Se va  constata că faptele de evaziune fiscală sesizate prin cele două rechizitorii se află în indivizibilitate în condiţiile art.  33 lit. c C.p.p. ca urmare a faptului că se află în unitate legală în cadrul unei infracţiuni continuate conform  prevederilor art. 41 alin. 2 C.p. iar celelalte fapte sesizate prin rechizitorii se află în conexitate conform prevederilor art. 34 lit.d C.p.p., ca urmare a legăturii de condiţii şi persoane participante la comiterea acestora iar reunirea se impune pentru justa administrare a justiţiei dar şi  că mai întâi sesizat  a fost pentru acestea procurorul D.N.A .

De aceea , se va constata că revine competenţa doar procurorului D.N.A. sub forma competenţei materială proprie şi prorogată a acestuia din urmă,inclusiv pentru fapta prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003 din competenţa D.I.I.C.O.T. 

În  al doilea rând se constată că în baza normei de competenţă  cu caracter tranzitoriu de la art. XXIV  din legea nr.202/2010 se stabileşte: ,,Cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi “.Ori atâta timp cât  procurorul D.N.A. s-a sesizat legal cu  privire la faptele penale de evaziune fiscală ce ţin de competenţa sa materială de excepţie  rezultă că  trebuia să  rămână cauza  în  competenţa  materială a acestuia care se prorogă şi pentru celelalte fapte de competenţa materială a procurorului D.I.I.C.O.T. conform celor menţionate mai sus.

2.  Prin cererile formulate de inculpaţii inculpaţii B. B., B. M. zis O., B. M. zis C., B. E.,P. L.-M., M. C., T. I. I. şi T. I. s-a solicitat restituirea dosarului la procuror care a întocmit rechizitoriul în vederea refacerii acestuia pentru motivele expuse de asemenea oral în cele două şedinţe dar şi pentru excepţia de nulitate a acestuia pentru neîndeplinirea condiţiilor de la art. 263 alin.1 C.p.p. referitoare la  prezentarea faptelor sesizate şi la asigurarea drepturilor procesuale.

Instanţa urmează să constate că  sunt inadmisibile aceste din urmă cereri.

Pentru această concluzie se reţine că  în baza art. 300 alin. 2 C.p.p. nu  se poate dispune restituirea dosarului la procurorul D.I.I.C.O.T. care a întocmit rechizitoriul în cauza de faţă în vederea refacerii acestuia deoarece atâta timp cât această autoritate judiciară nu este competentă material să efectueze urmărirea penală,potrivit celor de mai sus, nu poate nici proceda la înlăturarea neregularităţii prin refacerea actului de sesizare ce este fondată pe încălcarea competenţei procurorului D.N.A. De asemenea, concluzia se impune şi pentru faptul că atâta timp cât instanţa, conform celor de mai sus, se va desesiza în condiţiile art. 332 alin.2 C.p.p. nu se mai poate analiza şi dispune  refacerea rechizitoriului.

Data publicarii pe portal:25 noiembrie 2013