Anularea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei pentru rejudecare

Cum procesul dedus judecăţii a fost înregistrat pe rolul primei instanţe la data de 1 aprilie 2004, prin urmare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanţa de apel a făcut în mod greşit aplicarea în cauză a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin legea menţionată, iar nu în redactarea anterioară respectivei  modificări – care nu limita numărul desfiinţărilor cu trimitere spre rejudecare şi nici nu impunea condiţia ca cel puţin una dintre părţi să fi solicitat luarea respectivei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.

-Codul de procedură civilă: art. 297 alin. 1;

-Decizia Î.C.C.J. nr. 2/2013.

-Legea nr. 202/2010: art. I pct. 27.

Prin Decizia civilă nr. 87/27 februarie 2014, Tribunalul Mureş a admis apelurile declarate de reclamantul J. D. şi de pârâţii C. G. - J., C. O. - N., P. M. - D. şi T. O. - D. împotriva Sentinţei civile nr. 67/12 ianuarie 2012, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 1765/308/2007, în sensul că a anulat integral hotărârea atacată şi a stabilit termen pentru evocarea fondului la data de 3 aprilie 2014.

În adoptarea acestei soluţii, Tribunalul a reţinut că petitul principal al acţiunii deduse judecăţii este acela de constatare a dobândirii  dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului  înscris în C.F. nr. 3081 Sovata, nr. top 3115 şi 3116, de către M. G. , persoană de la care reclamantul a cumpărat apoi imobilul în anul 1987, însă prima instanţă nu a analizat pe fond respectiva cerere, prin verificarea existenţei sau inexistenţei condiţiilor necesare pentru dobândirea în această modalitate a dreptului de proprietate. 

S-a mai arătat că este corectă reţinerea instanţei de fond referitoare la faptul că Titlul de proprietate nr. 145379/1994, emis în favoarea lui C. M. şi P. I., ca şi certificatele de moştenitor emise după decesul titularilor înscrişi în titlul de proprietate menţionat, nu au fost distinct atacate în instanţă, însă cauza dedusă judecăţii nu este o revendicare, în cadrul căreia să se compare titlurile părţilor, ci o acţiune prin  care se solicită constatarea dobândirii  dreptului  de proprietate ca efect al uzucapiunii, aspect cu privire la care se impun şi clarificări relative la identificarea terenului în cauză (având  în vedere lămuririle pe care expertul topograf le-a adus cu privire la suprapuneri). 

Prin urmare, Tribunalul a reţinut că devin incidente în cauză prevederile  art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă (aşa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 202/2010), potrivit cărora trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată, astfel că, anulând hotărârea primei instanţe a reţinut cauza în vederea evocării fondului, observând că anterior se mai pronunţase o soluţie de trimitere spre rejudecare, prin Decizia civilă nr. 34/22 ianuarie 2007 a Tribunalului Mureş.

Împotriva Deciziei civile nr. 87/27 februarie 2014 a declarat recurs reclamantul J. D., solicitând – prin invocarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea parţială a acesteia, în sensul ca, urmare a anulării Sentinţei civile nr. 67/12 ianuarie 2012, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe – Judecătoria Sighişoara.

Prin intermediul memoriului de recurs s-a susţinut că soluţia reţinerii cauzei în vederea evocării fondului de către instanţa de apel este nelegală din perspectiva faptului că art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede două ipoteze pentru anularea hotărârii primei instanţe, respectiv: 1) când prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi, 2) în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, or, prima trimitere spre rejudecare, dispusă prin Decizia civilă nr. 34/22 ianuarie 2007, a avut în vedere doar această din urmă ipoteză, nefiind astfel exclusă posibilitatea unei noi trimiteri spre rejudecare, de această dată pentru ipoteza necercetării fondului cauzei.

Prin întâmpinarea formulată, pârâţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă dispun în sensul că, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va anula hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, dacă părţile au solicitat expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare, or, în cauză nu este îndeplinită această condiţie, niciuna dintre părţi neformulând o atare solicitare.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin dispoziţiile art. I pct. 27 din Legea nr. 202/25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (publicată în Monitorul Oficial nr. 714/26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, potrivit art. XXVIII din lege), au fost modificate prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că:

„În cazul în care S-a constatat că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

În redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010, dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevedeau că: „În cazul în care S-a constatat că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe”.

 Prin Decizia nr. 2/18 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii declarat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial nr. 313/30 mai 2013) s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, dispoziţiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, nu se aplică proceselor în care prima instanţă a fost învestită înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, iar procesul dedus judecăţii a fost înregistrat pe rolul primei instanţe (Judecătoria Sighişoara) la data de 1 aprilie 2004, prin urmare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea a constatat că instanţa de apel a făcut în mod greşit aplicarea în cauză a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin legea menţionată, iar nu în redactarea anterioară respectivei  modificări – care nu limita numărul desfiinţărilor cu trimitere spre rejudecare şi nici nu impunea condiţia ca cel puţin una dintre părţi să fi solicitat luarea respectivei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.

Faţă de cele ce preced, constatând incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul examinat şi a modificat în parte decizia atacată, în sensul că, urmare a anulării Sentinţei civile nr. 67/12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Sighişoara, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanţe.

Domenii speta

Spete similare