Taxă judiciară de timbru. Respingerea cererii de reexaminare. Efecte

Decizie 378 din 12.03.2013


-Legea nr. 146/1997 – art. 18, art. 20

Reexaminarea este singura cale de atac, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Pe cale de consecinţă, în cazul în care cererea de reexaminare a fost respinsă, cuantumul taxei judiciare de timbru a dobândit autoritate de lucru judecat, astfel că această chestiune nu mai poate fi invocată pe calea apelului sau recursului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 378 din 12 martie 2013

Prin Decizia civilă nr. 378 din 12 martie 2013, pronunţată în dosarul nr. 5527/325/2012*, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de pârâta A.D.S. împotriva Deciziei civile nr. 1411/A/05.12.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere argumentele ce în continuare sunt enumerate.

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 şi 3041 C. pr. civ., faţă de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ. coroborate cu prevederile art. 18 şi 20 din Legea nr. 146/1997 republicată, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul Timiş pronunţând o hotărâre temeinică şi legală pentru considerentele expuse în cuprinsul său şi pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte în întregime.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată, iar împotriva modului de stabilire a acestora, se poate formula cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă. Cererea se soluţionează de către un alt complet, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheierea irevocabilă.

În cauză, Tribunalul Timiş a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de către apelantă, punându-se în vedere prin citaţia emisă apelantei să facă dovada achitării acesteia la termenul de judecată din 3.10.2012, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Apelanta Agenţia Domeniilor Statului a formulat cerere de reexaminare (notă de timbraj) împotriva modului de stabilire a taxei judiciare astfel stabilite, cerere respinsă în mod irevocabil, prin încheierea de şedinţă din 17.10.2012, astfel că, în mod corect Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Prin prezenta cerere de recurs, se încearcă o repunere în discuţie a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de apel, criticându-se modalitatea de stabilire a acesteia, precum şi cea de soluţionare a cererii de reexaminare, lucru care nu poate fi acceptat.

Reexaminarea este singura posibilitate prevăzută de lege pentru cel nemulţumit de cuantumul taxei judiciare de timbru la plata căreia a fost obligat, cale de atac specifică la care recurenta a şi apelat. Prin prezenta decizie, nu se poate concluziona în sensul dorit de recurentă (că nu ar datora taxele stabilite) fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă. Indiferent de aspectul tranşat printr-o astfel de hotărâre, cuprinsul său se bucură de prezumţia absolută şi irefragabilă de legalitate şi temeinicie, astfel că nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească.

Ca atare, vor fi înlăturate, ca neîntemeiate, criticile aduse deciziei de apel privind cuantumul taxei judiciare de timbru şi modalitatea de soluţionare a cererii de reexaminare, faţă de puterea de lucru judecat de care se bucură încheierea pronunţată de Tribunalul Timiş la 17.10.2012.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului recurentei la apărare, prin necomunicarea încheierii prin care s-a soluţionat cererea sa de reexaminare, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiat.

Încheierea în discuţie este una irevocabilă, astfel că, potrivit prevederilor 261 alin. (3) C. pr. civ., ea nu se comunică, partea fiind obligată, în condiţiile art. 129 alin. (1) C. pr. civ., să urmărească desfăşurarea procesului, cu atât mai mult cu cât avea termenul în cunoştinţă, conform dispoziţiilor art. 88 alin. (1) pct. 5 indice 1 C. pr. civ.

Domenii speta