Cheltuieli de judecată. Fundamentul acordării lor: culpa procesuală

Cheltuieli de judecată. Fundamentul acordării lor: culpa procesuală

-Codul de procedură civilă din 1865 – art. 274 alin. (1), art. 275

Reclamantul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată şi în cazul în care pârâtul a efectuat, în cursul procesului, prestaţia care i s-a cerut prin acţiune, întrucât, prin comportarea sa, pârâtul l-a pus pe reclamant în situaţia de a sesiza instanţa de judecată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1698 din 4 decembrie  2013, G.O.

Prin Decizia civilă nr.161/A din 25.09.2013, pronunţată în dosarul nr.273/208/2013, Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul declarat de reclamantul P.S. împotriva Sentinţei civile nr. 989/22.03.2013, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 273/208/2013, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea  civilă formulată de reclamantul P.S. împotriva pârâtului Biroul Notarului Public  S.G., ca fiind lipsită de obiect, obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele considerente:

Analizând actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că reclamantul a solicitat pârâtului Biroul Notarial Public S.G. prin  reprezentant legal S.G., printr-o cerere scrisă, îndreptarea erorii materiale strecurate în contractul de donaţie nr. 339/12.02.1997, autentificat de BNP S.G.

Pârâtul însă nu a considerat de cuviinţă a analiza cererea reclamantului şi nu a dat curs în niciun fel solicitării acestuia. 

În aceste condiţii, s-a apreciat că pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 36/1995, act în baza căruia trebuia să analizeze cererea reclamantului, să convoace părţile dacă credea că este necesar, să solicite prezentarea tuturor exemplarelor actului.

Pe parcursul derulării litigiului, pârâtul a emis încheierea nr. 30/29.07.2013, prin care a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în contractul de donaţie autentificat sub nr. 339/12.02.1997 de notar public S.G., în sensul că în conţinutul actului se va citi corect CF nr. 783 Caransebeş, cu nr. top. 3667/4 – arabil în R. de 1 ha şi 7243 mp, în loc de CF nr.784 Caransebeş, cu nr. top. 3667/1 – arabil în R de 1 ha şi 7243 mp, aşa cum greşit s-a scris în conţinutul actului.

În consecinţă, având în vedere că cererea reclamantului a fost soluţionată, s-a considerat că acţiunea reclamantului trebuie respinsă, însă ca fiind lipsită de obiect şi nu ca nefondată, cum greşit a reţinut prima instanţă.

Faţă de aceste considerente, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul formulat de reclamantul P.S. împotriva sentinţei civile nr. 989/22.03.2013, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 273/208/2013, pe care a schimbat-o  în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul P.S. împotriva pârâtului BNP S.G., ca fiind lipsită de obiect; în baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat  pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând c/val taxă de timbru şi contravaloare transport.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul P.S., solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei în sensul acordării şi a cheltuielilor efectuate la instanţa de fond.

În motivare, reclamantul recurent a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, arătând că, după formularea apelului, notarul public S.G. a emis încheierea de îndreptare a erorii materiale săvârşite cu ocazia încheierii contractului de donaţie autentificat sub nr. 339/12.02.1997, astfel că instanţa de apel trebuia să acorde, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, şi cheltuielile de judecată făcute în faţa instanţei de fond.

Prin Decizia civilă nr. 1698 din 4 decembrie2013, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva Deciziei civile nr. 161/A din 25.09.2013, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 273/208/2013.

A modificat în parte decizia atacată, în sensul că a obligat pârâtul şi la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă în cuantum de 1008,15 lei.

A menţinut în rest decizia atacată şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.

În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (aplicabile în speţă, deoarece acţiunea a fost introdusă la 30.01.2013), Curtea a apreciat că este întemeiat recursul reclamantului, pentru argumentele de mai jos.

Într-adevăr, potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă la baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.

În speţă, culpa pârâtului este pe deplin dovedită, în condiţiile în care apelul reclamantului a fost înregistrat la 08.07.2013, iar, ulterior, la data de 29.07.2013, a fost emisă de către pârât încheierea de îndreptare a erorii materiale.

Astfel, se justifică pornirea procesului de către reclamantul recurent, câtă vreme până la sesizarea instanţei de judecată cererea sa de îndreptare a erorii materiale nu era soluţionată printr-o încheiere de admitere sau respingere.

Aşa fiind, în baza art. 304 pct. 9 şi 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul reclamantului şi a modificat în parte decizia atacată în sensul că a obligat pârâtul şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în primă instanţă, în cuantum de 1008,15 lei, menţinând în rest dispoziţiile deciziei.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 4,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare