Încuviinţare executare silită

ÎNCUVIINŢARE EXECUTARE SILITĂ - RESPINSĂ.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 9350/2012, pronunţată în dosarul nr. 10872/190/2012

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, BEJ I.E.G. a solicitat să se încuviinţeze executarea silită a titlului executoriu proces verbal de constatare a contravenţiei nr. 850477/09.02.2010.

La dosar s-au depus, în copie, cererea creditorului urmăritor, titlul executoriu, dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.

S-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei în vederea recuperării sumelor menţionate în titlul executoriu, la care se adaugă şi cheltuielile de executare silită.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că, deşi este adevărat că procesul-verbal de contravenţie neatacat în termen constituie titlu executoriu, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, totuşi calitatea de creditor fiscal pentru amenda contravenţională aplicată în temeiul procesului-verbal ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză este unitatea administrativ-teritorială la bugetul local al căreia se face venit amenda în cauză.

Astfel, potrivit art. 295 alin. (1) din Codul fiscal – Legea nr. 571/2003, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 21/2006 aprobată de Legea nr. 314/2006, ultima intrată în vigoare la 21 iulie 2006, impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Este real faptul că în acelaşi timp se afla în vigoare şi art. 8 alin. (3) din OG nr. 2/2001, invocat de CNADNR, potrivit căruia amenda pentru lipsa rovinietei se făcea venit la bugetul de stat în proporţie de 75%, iar în proporţie de 25% revenea CNADNDR, însă acest text de lege este abrogat din anul 2006, odată cu modificarea art. 295 alin. (1) Cod fiscal, întrucât potrivit art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, în materie fiscală (n.red. amenda contravenţională fiind în mod evident o creanţă fiscală), dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.

Cum în speţă, se constată un conflict evident în Codul fiscal şi OG nr. 15/2002, amenda neputând fi concomitent şi venit integral la bugetul local şi venit în proporţie de 75%-25% la bugetul de stat, respectiv, CNADNDR, instanţa apreciază că sunt incidente prevederile art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, context în care pentru amenda în cauză CNADNDR nu are calitate de creditor, aceasta urmând a fi executată silit de organele fiscale ale autorităţilor locale în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. B, prin D.R.D.P. B., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate de executorul judecătoresc cu consecinţa încuviinţării executării silite a titlului executor – procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

În motivare s-a arătat faptul că dispoziţiile art. 39 din O.G. nr. 2/2001 fac referire la punerea în executare a amenzilor contravenţionale ce constituie creanţe bugetare.

Art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede faptul că sumele încasate în urma aplicării amenzilor se fac venituri la bugetul de stat în proporţie de 75%, restul de 25% revenind C.N.A.N.R. S.A. B, ca venituri extrabugetare.

Creanţa a cărei executare s-a solicitat nu este una bugetară, astfel că dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile.

Executarea procentului de 25% se face conform Codului de procedură civilă.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 299 C.proc.civ.

Recursul a fost înregistrat iniţial pe rolul secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, fiind transpus pe rolul secţiei I civile la data de 11 aprilie 2013.

Intimaţii, legal citaţi, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu au depus apărări scrise la dosar.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia pentru motivele care urmează a fi relevate.

Domenii speta

Spete similare