Plângere contravenţională admisă în parte. Înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

Plângere contravenţională admisă în parte.

Înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.50230/192/2008, contestatorul T.M.C. a solicitat anularea procesului verbal, seria AY, nr.2589652 încheiat la data de 12.12.2008 de către intimatul I.P.J. G.

În motivarea acţiunii contestatorul a arătat că la data de 12.12.2008 în timp ce se afla în faţa magazinului din localitatea Popeşti, jud.Giurgiu a fost sancţionat cu amendă în valoare de 1.000 de lei, fiind acuzat că ar fi avut un comportament neadecvat într-un loc public. Contestatorul mai arată că la data respectivă se afla cu nişte băieţi în faza magazinului, însă în nici un moment nu a adus injurii sau cuvinte obscene vreunei persoane de faţă. Contestatorul precizează că agentul constatator s-a oprit în dreptul său, i-a solicitat buletinul de identitate şi a început să completeze procesul verbal de contravenţie, proces pe care nu l-a semnat considerându-se nevinovat.

De asemenea contestatorul arată că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a face menţiuni,

În drept contestatorul a invocat prevederile art.16 pct.7 din OG 2/2001.

În dovedirea acţiunii contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

Intimatul, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru în baza art.15 lit.i din Legea 146/1997 şi art.36 din O.G. nr.2/2001.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi pentru contestator proba testimonială cu 2 martori.

S-a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: procesul verbal seria AY, nr.2589652 (fila 4). În cauză au fost audiaţi martorii Remescu Constantin şi Luca ştefan Alexandru, declaraţiile lor fiind consemnate la filele 10 şi 11.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria AY, nr.2589652 încheiat la data de 12.12.2008, contestatorul T.M.C. a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 1000 de lei. În sarcina sa s-a reţinut că, în timp ce se afla în faţa magazinului SC COMI-GETO SRL din satul Popeşti, a adresat cuvinte jignitoare numitului Gene Ion. Fapta constituie contravenţia prevăzută de art.3 alin.1 lit.b din legea nr.61/1991.

Conform dispoziţiilor art.34 din OG 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”.

Instanţa va admite în parte plângerea contravenţională formulată de contestatoarea T.M.C., pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumţie de valabilitate şi de temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condiţiile art.1169 C.civ., contestatorului, care are obligaţia de a propune şi a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenţiei. Aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale şi cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Analizând procesul verbal seria AY nr.2589652, încheiat la data de 12.12.2008 prin prisma condiţiilor de legalitate instanţa constată că acesta îndeplineşte prevederile de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2 /2001.

Cu privire la susţinerile contestatorului referitoare la faptul că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a face obiecţiuni instanţa constată că sancţiunea care intervine în această situaţie este nulitatea relativă a procesului verbal. Regimul juridic al acestui tip de nulitate presupune ca petentul să facă dovada existenţei unei vătămări, iar această vătămare să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenţie. Or, în cauză petentul s-a prezentat în faţa instanţei şi a prezentat obiecţiunile pe care acesta le-a avut faţă de procesul verbal contestat, nefăcând dovada existenţei unei vătămări în drepturile sale ca urmare a neaducerii la cunoştinţă a dreptului său de a face obiecţiuni la procesul verbal. Prin urmare instanţa nu va reţine acest motiv de nulitate.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt contestată, instanţa reţine din declaraţiile martorului LUCA ŞTEFAN ALEXANDRU (fila 11), că în ziua respectivă se afla la magazinul „la Dinculică”, din satul Popeşti când l-a văzut pe contestator cum s-a apropiat de un grup de persoane aflat lângă acel magazin şi, în glumă, a folosit mai multe cuvinte jignitoare la adresa persoanelor aflate acolo, inclusiv la adresa numitului Gene Ion.

Astfel, probele administrate de contestator în cauză nu au putut să ducă la înlăturarea prezumţiei de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care se bucură procesul verbal contestat şi prin urmare instanţa constată că situaţia de fapt este cea reţinută de către agentul constatator în procesul verbal de constatare şi aplicare a contravenţiei (fila 4).

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională aplicată de organul constatator, instanţa reţine că, potrivit art.5 alin.5 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar conform art.21 alin.3 din acelaşi act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se ţină seama şi de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sancţiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art.7 alin.3 din acelaşi act normativ, avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Astfel, instanţa are în vedere pe de o parte aceste prevederi legale şi pe de altă parte circumstanţele care au dus la încheierea procesului verbal, respectiv faptul că petentul a adresat cuvintele jignitoare în glumă, între părţi nedeclanşându-se vreun conflict.

Având în vedere cele sus-menţionate şi raportat la situaţia de fapt reţinută în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că fapta săvârşită de contestator în cauză este de gravitate redusă şi nu a produs urmări deosebite, impunându-se o nouă reindividualizare a faptei, în care aplicarea unei sancţiuni pecuniare nu se impune, aplicarea sancţiunii avertismentului fiind suficientă, în acest context, pentru atenţionarea asupra conduitei sale viitoare şi pentru îndreptarea sa.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa, în baza art.34 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravenţională formulată, şi în consecinţă să dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 1.000 lei aplicată contestatoarei prin procesului verbal de contravenţie seria AY, nr.2589652 întocmit la data de 12.12.2008 de agent constatator din cadrul  INSPECTORATUL DE POLIŢIE GIURGIU, cu sancţiunea avertismentului.

Instanţa va menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal.

1

Domenii speta

Spete similare