Plângere contravenţională

DOSAR NR. xxxxx/193/2012 - plângere contravenţională -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de xx.xx.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. xxxx

Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul S. M. în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE IAŞI.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică - la prima strigare a cauzei se prezintă martorul E. C. , lipsă fiind părţile.

Procedura de  citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  după care:

Instanţa procedează la identificarea martorului E. C. , care se legitimează cu C.I. seria XT nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Botoşani, B-dul X, nr. Y, judeţul Botoşani, care depune la dosar acte medicale şi precizează că este bolnav psihic.

În temeiul art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa procedează la luarea unei declaraţii martorului E. C. , depoziţia sa fiind consemnată pe filă separată ataşată la dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanţa se socoteşte lămurită, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţei la xx.xx.2012 sub nr. xxxxx/193/2012, petenta S. M. a contestat  procesului verbal de constatare a contravenţiei  seria ANV/20 nr. xxxxxxx (nr. xxEM2)  încheiat la data de xx.xx.2012 de  către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani, solicitând anularea acestuia pentru motive de nelegalitate, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii petenta a arătat că în fapt prin procesul verbal constestat a fost sancţionată cu 20.000 lei amenda pentru comiterea contravenţiei prev. de art. 221 indice 3 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.

Petenta a invocat nelegalitatea procesului verbal de contravenţie pentru lipsa calităţii de organ constatator al D.J.A.O.V. Botoşani.

Petenta a arătat că potrivit art. 221 alin. 1 din OG nr. 92/2003 “constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale competente”. Alineatul 3 al aceluiaşi articol defineşte organele fiscale competente, stabilind că: "constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit art. 220 se face de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finanţelor si al unităţilor sale teritoriale".

Menţionează petenta că D.J.A.O.V. Botosani nu are calitatea de personal de specialitate din cadrul MEF şi solicită a se constata că  nu are calitatea de a constata şi sancţiona contravenţia prev. de art. 221 alin. 3 din Legea  571/2003 privind Codul fiscal.

Precizează petenta că potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal „Autoritatea vamala are dreptul sa efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor si valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau scoaterea lor din ţară”.

Petenta arată că în cazul său D.J.A.O.V. Botosani i-a aplicat o sancţiune prevăzută de codul fiscal, reţinând că în ziua de xx.xx.2012, în jurul orelor l7, în timp ce se afla în faţa blocului în care locuieşte din municipiul Botosani, organele de control din cadrul jandarmeriei au depistat că deţinea asupra sa cantitatea de 10 pachete de ţigări marca Monte Carlo şi 30 de pachete marca Plugaru, având timbrele fiscale de R. Moldova.

Petenta arată că un alt element de nelegalitate al procesului verbal vizează faptul că pretinsa contravenţie reţinută în sarcina sa a fost constatată de către organele de control din cadrul Jandarmeriei Botosani, iar sancţiunea a fost aplicată de către D.J.A.O.V. Botosani, încălcându-se astfel dispoziţiile OG nr. 2/2001  privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.

Petenta mai susţine că în ziua şi locul menţionate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie avea asupra sa o cantitate mică de ţigări, pe care le achiziţionase de la comercianţii din piaţa pentru uzul propriu, respectiv pentru a le trimite fratelui său la ţară care este fumător de Monte Carlo şi care de asemenea, avea oameni la lucru.

Mai arată petenta că deşi, legea fiscala prezuma caracterul comercial al deţinerii unei cantităţi mai mari de 400  ţigarete, solicită a se constata  că cele 40 pachete de ţigări Monte Carlo si Plugarul pe care le avea asupra sa, erau destinate consumului propriu şi plăţii muncii prestate în gospodăria fratelui său de mai mulţi zilieri. Arată petenta că în mediul rural este de notorietate că nu îţi vine nimeni la lucru daca nu asiguri mesele, băutura si ţigările necesare.

Mai învederează petenta că motivul pentru care a cumpărat acele ţigări din piaţa este preţul, care reprezintă jumătate din preţul de comercializare a aceluiaşi tip de ţigarete în magazine.

Petenta mai arată că nu a realizat că prin procurarea acestei cantităţi de ţigări va fi pasibilă de o sancţiune de 20.000 lei, suma pe care daca ar fi obligată să o plătească ar fi în situaţia de a-şi vinde imobilul în care locuieşte , iar familia sa compusă din 3 persoane ar fi grav afectată.

 Arată petenta că în subsidiar, în situaţia în care instanţa va aprecia că se face vinovată de comiterea contravenţiei constatate în sarcina sa, solicită a se dispune înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în suma de 20.000 lei cu sancţiunea "avertisment" justificat de faptul că asupra sancţiunii aplicabile, instanţa hotărăşte în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanţă.

Petenta arată că astfel, fata de împrejurările concrete ale faptei, faţă de cantitatea de ţigări redusă pe care o deţinea şi de destinaţia acelor ţigări, faţă de împrejurarea că nu se ocupă cu comercializarea de ţigări, solicită a se constata  că  pericolul social al acesteia este redus. Menţionează că potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, gradului de pericol social al contravenţiei săvârşite trebuie să-i corespundă în plan sancţionator o măsură echivalenta.

Petenta solicită a se avea în vedere conduita ei în societate anterioară datei de xx.xx.2012, în sensul că nu a mai fost sancţionată contravenţional, nefiind cunoscută ca o persoană care se ocupă cu comercializarea de ţigări de provenienţă străină, precum şi buna reputaţie de care se bucură în rândul comunităţii locale. Totodată, petenta solicită a se avea în vedere situaţia personală a familiei, petenta neavând loc de muncă stabil şi întreţinându-i pe membrii familiei sale. Mai arată petenta că suma de 20.000 lei este de natură să aducă atingere unor condiţii de trai absolut necesare unei familii din mediul rural.

În dovedire, petenta a anexat: adeverinţă de reţinere a bunurilor nr. XX/EM 2 din xx.xx.2012 (f.5-6, 16-17) înştiinţare de plată (f. 7, 18), proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. xxEM2 seria ANV 20/016484 din xx.xx.2012 (f. 8-9, 19-20).

La data de 10.04.2013 prin serviciul registratură  - fax al instanţei intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulată de petent ca nefondată  şi menţinerea procesului verbal şi a măsurilor dispuse prin acesta ca temeinice şi legale (f. 24-30).

În motivare, intimata arătat că în fapt, în data de xx.xx..2012, organele de control ale I.J.J. Botoşani, au depistat în zona Bazarului din mun. Botoşani, pe numita S. M., care deţinea cantitatea de 40 pachete de tigări (10 MONTE CARLO, 30 pachete de ţigări PLUGARU cu marcaje fiscale de R. Moldova),  ţigări care nu au fost introduse în sistemul român de accizare.

Intimata a precizat că având în vedere prevederile art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 280 din Legea 86/2006 privind Codul vamal, cu modificările şi completările ulterioare, jandarmii au procedat la sesizarea organului competent, inspectorii vamali din cadrul D.J.A.O.V. Botoşani, cărora le-au predat documentaţia întocmită şi bunurile ridicate de la contravenient în vederea constatării şi sancţionări faptei săvârşite de acesta.

Intimata a arătat că fapta petentei de a deţine produse accizabile, în speţă tigări, care nu au fost introduse în sistemul român de accizare, contravine prevederilor art. 20621 alin. 10 Cod Fiscal, constituie contravenţie prevăzuta în Codul Fiscal la art. 2213 alin. 2 lit. a si se sancţionează potrivit art. 2213 alin. 3 lit. a.

Intimata arată că având în vedere prevederile HG 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor art. 1, art. 2, art. 4, consideră că aceste prevederi legale evidenţiază în mod clar competenţa agenţilor constatatori din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani în a constata şi sancţiona contravenţia săvârşită de petentă.

Intimata menţionează că are calitatea de subiect activ al acestei contravenţii cel ce deţine un astfel de produs, neprezentând relevanţă că acesta nu are calitatea de producător, proprietar, că produsele proveneau sau nu de la un antrepozit sau că acestea au fost fabricate în mod ilegal şi achiziţionate pe bază de facturi, câtă vreme petentul nu deţine un document justificativ al plăţii accizelor. Totodată, arată că nu prezintă importanţă scopul pentru care sunt deţinute aceste produse sau destinaţia acestora.

Intimata a arătat că fapta petentei este un act de indisciplina în respectarea legislaţiei vamale şi aduce atingere autorităţii instituţiilor statului, precum şi că petenta încearcă sa facă din instanţă o pârghie permisiva de a încălca legea.

Intimata a menţionat că în ceea ce priveşte sancţiunea aplicata petentul apreciază ca nu se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate petentului, întrucât fapta săvârşita prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea ca desfăşurarea activităţilor comerciale ilicite produc consecinţe negative directe si pe termen lung asupra economiei naţionale, având în vedere că vânzările din comerţul ilegal cu ţigări au atins în 2010 un procent de 25% din totalul vânzărilor de ţigări şi asta în condiţiile în care şi autorităţile confiscaseră circa 12 milioane de pachete de ţigări provenite din comerţul ilegal de ţigări, iar amenda aplicată petentului reprezintă limita minima prevăzuta de lege.

Intimata a precizat că referitor la înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, această măsură nu poate fi dispusa de instanţa decât în acele cazuri în care s-ar constata că faţă de modul concret în care s-au petrecut faptele şi ţinând cont de circumstanţele personale ale petentului instanţa îşi poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus şi că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcţia preventivă a sancţiunii contravenţionale.

Mai arată intimata că a admite, chiar şi în parte, o asemenea plângere, echivalează cu acceptarea instituirii unei ilegalităţi nepermise între persoanele fizice care respectă prevederile legale referitoare la deţinerea produselor  accizabile şi cele care nu au respectat aceste reglementari, putându-se crea un precedent periculos prin încurajarea contravenţii şi comerţului ilicit de acest tip.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile Codului şi Regulamentului Vamal, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil si Codul de Procedura Civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În apărare, intimata a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/20 nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.20212 (f. 31,32), înştiinţare de plată ( f. 33), adeverinţă de reţinere a bunurilor ( f. 34), proces verbal de stabilire a identităţii , proces verbal de sesizare ( f.35),  declaraţie E. C.  ( f. 36-37), proces verbal de control corporal preventiv al persoanei şi bagajului persoanei ( f.38), proces verbal de predare – primire ( f. 39), proces verbal de ridicare în vederea confiscării ( f.40)

În temeiul dispoziţiilor art. 167 Cod procedură civilă instanţa a încuviinţat pentru petent şi intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, din oficiu instanţa a încuviinţat proba cu martorul E. C. , iar la termenul din data de xx.xx.2013 instanţa a procedat la luarea unei declaraţii martorului E. C. , aceasta fiind ataşată la fila 40 dosar.

Analizând actele dosarului şi probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. xxEM2 seria ANV/20 nr. xxxxxxx din data de xx.xx.2012, petenta S. M. a fost sancţionată potrivit art. 2213 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2213 alin. 2 lit. a din acelaşi act normativ, dispunându-se totodată confiscarea pachetelor de ţigări. (f. 19-20)

În procesul verbal menţionat s-a reţinut că în data de xx.xx.2012 orele 1745 organele de control din cadrul I.J.J. Botoşani au depistat pe str. Calea Naţională, vis a vis de bazarul municipiului Botoşani, pe numita S. M. care deţinea cantitatea de 30 pachete ţigări Plugaru – R Moldova şi 10 pachete ţigări  Monte Carlo cu timbre fiscale de Republica Moldova. De asemenea, s-a reţinut că agenţii constatatori din cadrul D.J.A.O.V. Botoşani  au fost sesizate de organele de control din cadrul I.J.J. Botoşani şi au stabilit că fapta reprezintă contravenţia mai sus menţionată. (f. 19-20)

Petenta a semnat procesul verbal de contravenţie contestat cu menţiunea că nu are obiecţiuni.

Fapta a fost încadrată în dispoziţiile art. 2213 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care stabilesc că reprezintă contravenţie deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu.

Potrivit art. 2063 pct. 11 din Legea nr. 571/2003, regim suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate.

Conform art. 2213 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţile prevăzute la alin. 2 se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ş), t), ţ), u) şi w). 

Instanţa reţine că prin procesul verbal menţionat a fost sancţionată persoana fizică S. M..

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat nr. xxEM2 seria ANV/20 nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.2012, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv, a prevederilor art. 16 şi art. 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte susţinerea petentei în sensul că Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani nu are calitatea de a constatata şi sancţiona contravenţia prev. de art. 221 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal întrucât nu are calitatea de personal de specialitate din cadrul MEF instanţa constată că aceasta este neîntemeiată.

Instanţa arată că potrivit art. 221^4 alin. 1 constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit art. 221^3 se face de organele competente din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale a Vamilor, Autoritatea Nationala a Vamilor se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, cu buget si patrimoniu proprii, in subordinea Ministerului Finantelor Publice, în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. De asemenea, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani este în subordinea Directiei Regionale pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi care la rândul ei este în subordinea Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Totodată, instanţa reţine că potrivit art. 4 pct. 44 din H.G. nr. 110/2009 Autoritatea Naţională a Vămilor constată şi sancţionează faptele care constituie contravenţii protrivit reglementărilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile şi reţine în vederea confiscării mărfurile care fac obiectul contravenţiei, pentru care legea prevede o astfel de sancţiune.

Prin urmare, raportat la cele arătate instanţa constată că agenţii constatatori din cadrul  Direcţiei Judeţeane pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani au calitatea de a constata şi sancţiona contravenţia prev. de art. 221 ind. 3 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Totodată, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiate şi susţinerile petentei în sensul că, contravenţia reţinută în sarcina petentei a fost constatată de către organele de control din cadrul Jandarmeriei Botosani, iar sancţiunea a fost aplicată de către D.J.A.O.V. Botosani încălcându-se astfel dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 , privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.

Instanţa reţine că potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 în cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea.

De asemenea, conform  art. 280 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 din Codul Vamal  „în cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de politie sau de alte organe cu atribuţii de control în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată împreuna cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.

Din înscrisurile depuse la dosar de intimată instanţa constată că respectând prevederile legale mai sus menţionate organele de control din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Botoşani după ce au întocmit actele constatatoare au procedat la prezentarea lor către agenţii constatatori din cadrul Direcţiei Judeţeane pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani. Totodată, instanţa arată că agenţii constatatori din cadrul D.J.A.O.V. Botoşani sunt cei care au procedat la întocmirea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. xxEM2 seria ANV/20 nr. xxxxxxxdin data de xx.xx.2012 în sarcina petentului.

Instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa reţine faptul că, inclusiv în cauza Anghel contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei şi păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că sancţiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenţie fiscală, este suficient de gravă pentru a determina instanţa să concluzioneze în sensul că faţă de petent a fost formulată o acuzaţie în materie penală în sensul dat jurisprudenţa CEDO. Pe cale de consecinţă, prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petentul, se impune cu forţă superioară.

În prezenta cauză, instanţa constată că petenta a recunoscut, în esenţă, situaţia de fapt constatată în actul sancţionator, arătând că asupra sa s-au găsit 40 de pachete de ţigări marca Monte Carlo şi Plugaru, însă s-a apărat susţinând că aceste produse au fost achiziţionate pentru consumul propriu şi pentru a plăti munca prestată în gospodăria fratelui său de mai mulţi zilieri. De asemenea, petenta se apără arătând că nu a realizat că prin procurarea acestei cantităţi de ţigări este pasibilă de o sacnţiune de 20.000 lei.

Instanţa reţine că, potrivit art. 20621 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicitarea acestui text de lege, HG nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabileşte că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autorităţile competente cu atribuţii de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.

În plus, potrivit art. 2069 al. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. b): persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora.

Din coroborarea dispoziţiilor legale amintite rezultă că deţinătorul de produse accizabile are obligaţia de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menţionate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanţă numărul de intermediari interpuşi, în circuitul economic, între antrepozitar şi deţinător, legea nefăcând nicio distincţie în acest sens, precum şi faptul că acciza aferentă produselor menţionate a fost achitată.

În ceea ce priveşte pachetele de ţigarete confiscate de la petent potrivit adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. 34 EM 2/xx.xx.2012 (f. 34) - pachetele cu ţigarete marca Monte Carlo şi Plugaru, nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti, ci timbre fiscale Republica Molodova.

Instanţa reţine că nu prezintă importanţă, scopul pentru care au fost achiziţionate produsele, fiind necesar ca acciza aferentă produselor menţionate să fie  achitată, însă, având în vedere locul unde a fost constatată fapta (în zona bazarului), natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea mare de ţigări (40 de pachete), faptul că petenta avea asupra sa 2 mărci diferite de ţigări (Monte Carlo, Plugaru), lipsa oricărui document de provenienţă (facturi), instanţa înlătură apărările petentului, reţinând că este rezonabil prezumţia că petentul desfăşura activităţi de comerţ.

Pentru a se concluziona astfel, instanţa  a interpretat prin analogie cu dispoziţiile art. 20643 din Legea nr. 571/2002, potrivit cărora: ”(1) Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uz propriu şi transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile; (2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puţin următoarele cerinţe:a) statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine; b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat; c) orice document referitor la produsele accizabile; d) natura produselor accizabile; e) cantitatea de produse accizabile”.

De asemenea, potrivit art. 20643 al. 3) şi al. 4) din Legea nr. 571/2003, produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile prevăzute în normele metodologice. În explicitarea acestor articole, în normele metodologice (HG  44/2004) se prevede că „se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:  A. tutunuri prelucrate: 1. ţigarete - 800 bucăţi (40 de pachete); 2. ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi (20 de pachete)”.

Astfel, instanţa apreciază că operează prezumţia simplă că respectiva cantitate de 40 de pachete ţigarete nu a fost achiziţionată pentru consum propriu.

Mai mult, certitudinea instanţei în sensul că petenta a fost nesinceră în legătură cu destinaţia pachetelor de ţigări şi că acestea erau destinate comercializării este dată de faptul că martorul E. C.  atât în declaraţia dată în faţa organului constatator din cadrul DJAOV Botoşani (f. 36-37), cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei (f. 40) a arătat că a achiziţionat de la petentă contra sumei de 135 lei ţigări Plugarul. Totodată, în ambele declaraţii, martorul a menţionat că în momentul în care a cumpărat ţigările de la petentă a fost surprins de două persoane de la Jandarmerie.

Cu toate că martorul este bolnav de schizofrenie, după cum reiese din înscrisurile medicale depuse de martor (f. 38-39), instanţa apreciază ca fiind sincere şi relevând faptele aşa cum s-au întâmplat cele învederate de martor, dat fiind că declaraţiile date de martorul E. C.  în faţa organului constatator din cadrul D.J.A.O.V. Botoşani, respectiv în faţa instanţei, coincid în esenţă, deşi au fost luate la aproape 11 luni distanţă una de alta.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor în conformitate cu dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancţiunilor aplicate petentului, faţă de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, acesteia fiindu-i aplicată amenda minimă prevăzută de lege.

Opinia instanţei se fundamentează, pe de o parte, pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, precum şi pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora, la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În ceea ce priveşte măsura complementară a confiscării bunurilor instanţa reţine că aceasta este legală, fiind prevăzută de art. 2213 alin. 3 lit. a din Lgea nr. 571/2003.

Instanţa apreciază nu se impune înlocuirea sancţiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei cu avertisment având în vedere că amenda stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei ce rezultă din frecvenţa săvârşirii acestor fapte, urmările ce constau în intensificarea faptelor de contrabandă cu produse accizabile şi de evaziune fiscală cu efecte negative asupra bugetului de stat. Totodată instanţa are în vedere şi circumstanţele personale ale petentei, care din susţinerile din plângere pare să nu conştientizează consecinţele negative ale conduitei sale or sancţiunea aplicată ar fi în măsură să-o determine pe aceasta să nu mai comită fapte de acest gen. Mai mult, cu toate că petenta menţionează în plângere că nu se ocupă cu comercializarea de ţigări din probatoriul administrat instanţa a constatat că ţigările erau deţinute în scopul comercializării, petenta comercializând, în momentul când a fost surprinsă de către organele de control din cadrul I.J.J. Botoşani, o parte din aceste ţigări martorului E. C.  contra sumei de 135 lei.

De asemenea, susţinerile petentei, în sensul că a avut o conduita bună în societate anterior datei de xx.xx.2012, că de bucură de o  buna reputaţie în cadrul comunităţii locale, că nu are loc de muncă stabil şi că suma de 20.000 lei este de natură să aducă atingere unor condiţii de trai absolut necesare unei familii din mediul rural, nu au fost probate în nici un fel motiv pentru care instanţa nu le va avea în vedere.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că plângerea petentei este neîntemeiată şi urmează să o respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta S. M., cu domiciliul în Botoşani, str. X, bl. Y, sc. Z, ap. T, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE IAŞI, cu sediul în Iaşi, b-dul N. Iorga, nr. 10C, jud. Iaşi, cu privire la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. xx EM2, seria ANV/20 nr. xxxxxxx încheiat la data de xx.xx.2012 ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx..2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare