Plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăriri penale. Necesitatea de a lămuri antecedenţa cauzală. Soluţii care se pot pronunţa de instanţă în situaţia în care nu s-a început urmărirea penală în cauză.

Sentinţă penală 929 din 06.06.2008


Judecătoria Brăila a admis în parte plângerea formulată de petenta V.A, în temeiul art.2781 alin.8 lit.b/C.proc.pen. şi a dispus trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila în vederea începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev de art.178/C.pen., art.37, art.38/Legea nr.319/2006. şi pentru completarea probatoriului administrat.

Pentru a dispune această soluţie, instanţa a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu lămuresc toate aspectele esenţiale, respectiv acele împrejurări care ar putea avea valoare cauzală în producerea accidentului.

O astfel de împrejurare se referă la asigurarea echipamenului individual de protecţie, specific activităţii de sudor, pentru angajatul V. M., de către SC C. SA.

Din procesul-verbal al Inspectoratului Teritorial de Muncă, pct.13.11 rezultă că echipamentul de protecţie din dotarea lui V. M. era asigurat incomplet în raport de activitatea desfăşurată, constatându-se lipsa bocancilor, a căştii de protecţie şi a şorţului de sudură, contrar disp. art.13 lit.r/Legea nr.319/2006. Pentru a dovedi asigurarea echipamentului de protecţie, SC C SA a depus la dosar bonuri de consum materiale în care sunt specificate printre alte bunuri şi 1 pereche de mănuşi sudor, 2 măşti de sudură şi 2 şorţuri de sudură. Pe lângă faptul că din bonurile de consum nu rezultă data la care au fost întocmite pentru a se putea aprecia dacă prezintă relevanţă în cauză, echipamentele de protecţie specifice activităţii de sudură, apar total insuficiente faţă de activitatea destul de amplă desfăşurată de SC C SA care, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de ITM, are un număr de 472 de angajaţi. Este de remarcat şi faptul că din aceste bonuri nu rezultă cui au fost predate materialele menţionate, astfel că nu se poate considera că aceste înscrisuri sunt suficiente pentru a se face dovada îndeplinirii corespunzătoare a obligaţiei angajatorului de a asigura echipament de protecţie individual. Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză cu privire la acest aspect nu sunt suficiente în lipsa altor probe cu care să se coroboreze. Aceasta cu atât mai mult cu cât din declaraţia numitului G. V. – şef punct de lucru, rezultă că la momentul accidentului V. M. nu avea echipamentul de protecţie complet, respectiv şorţ de protecţie, aspect confirmat şi de martorul V.I.care a arătat că V. M. nu a purtat niciodată şorţ de protecţie, iar celelalte bunuri din echipamentul de protecţie au fost date de unitate mai demult. 

Deşi prin rezoluţia atacată s-a reţinut că accidentul s-a produs exclusiv din vina victimei, care a desfăşurat activitatea fără echipament de protecţie, prin postarea pe o grindă metalică şi nu pe schela care exista în unitate care conferea siguranţă, din dinamica producerii accidentului, rezultă că dat fiind faptul că electrocutarea s-a produs prin atingerea corpului uman cu cleştele de sudură, favorizată de structura metalică pe care se afla victima, rezultă că şi în situaţia în care victima s-ar fi aflat pe schela metalică din dotare şi s-ar fi atins în aceeaşi modalitate, rezultatul ar fi fost acelaşi. În consecinţă, indiferent de modul în care s-ar realizat procedura de sudare, echipamentul de protecţie (şorţul de sudor) ar fi fost singurul element care ar fi putut împiedica producerea accidentului.

Se impun astfel probe suplimentare pentru lămurirea cu certitudine a asigurării echipamentului de protecţie de către angajator victimei V.M., cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că trecerea curentului electric prin corpul uman a fost favorizată de lipsa echipamentului de protecţie adecvat.

În consecinţă, pentru verificarea valorii cauzale a acestei împrejurări şi pentru  a se aprecia legătura concretă pe care a avut-o în producerea rezultatului, instanţa a dispus clarificarea următoarelor aspecte:

- dacă SC C. SA a asigurat echipament de protecţie individual specific activităţii de sudor, angajatului V.M.; în ce a constat acest echipament; când i-a fost predat echipamentul angajatului; dacă echipamentul purtat la data producerii accidentului era asigurat de SC C. SA sau provenea din alte surse;

- având în vedere menţiunea din raportul de expertiză tehnică – „trecerea curentului electric prin corpul uman a fost favorizată de lipsa echipamentului de protecţie adecvat ”, să se stabilească dacă electrocutarea victimei s-ar mai fi produs şi ar fi avut aceleaşi consecinţe, în situaţia în care aceasta ar fi purtat echipamentul de protecţie adecvat;

O altă împrejurare cu potenţial cauzal în producerea accidentului a fost considerată a fi  - lipsa dispozitivului de întrerupere a funcţionării în gol cu care ar fi trebuit să fie prevăzut aparatul de sudură utilizat de victimă. Este de remarcat că potrivit Normelor specifice pentru sudarea şi tăierea metalelor aprobate prin Ordinul nr.71/02.03.1995 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Instrucţiunilor proprii pentru sudarea şi tăierea metalelor, pentru protecţia împotriva electrocutării la atingerea electrodului sau a altei părţi a circuitului de sudare, instalaţiile de sudare în curent alternativ vor fi prevăzute cu un dispozitiv care să întrerupă funcţionarea în gol a instalaţiei. În cauză, deşi în cuprinsul raportului de expertiză tehnică  s-a reţinut acest aspect, incidenţa sa în producerea electrocutării nu a fost analizată, precizându-se doar că echipamentul de lucru nu a prezentat defecţiuni şi nu a favorizat producerea accidentului. Faptul că transformatorul de sudură folosit era construit să funcţioneze fără dispozitiv de întrerupere a funcţionării în gol, nu absolvă angajatorul de obligaţia stabilită prin Normele specifice pentru sudarea şi tăierea metalelor şi prin propriile Instrucţiuni pentru sudarea şi tăierea metalelor. Importanţa acestei împrejurări este determinată de dinamica accidentului astfel cum a fost descrisă prin acelaşi raport de expertiză întocmit în cauză, potrivit căruia electrocutarea s-a produs în timpul operaţiei de schimbare a electrodului, când transformatorul de sudură funcţiona în gol, cleştele de sudură atingând pieptul sudorului, prin corpul său descărcându-se un curent alternativ peste limita admisă. Dacă ar fi existat dispozitivul de întrerupere a funcţionării în gol ar fi fost posibilă întreruperea curentului alternativ şi probabil împiedicată electrocutarea.

Din moment ce s-a constat că transformatorul de sudură utilizat nu era dotat cu un asemenea dispozitiv, deşi exista o obligaţie în acest sens, instanţa a apreciat că prin neanalizarea sa în cadrul expertizei tehnice efectuate nu s-a lămurit un aspect esenţial pentru antecedenţa cauzală în producerea accidentului.

Aşa fiind, instanţa consideră necesar a se stabili dacă producerea electrocutării a fost favorizată de lipsa dispozitivului de întrerupere a funcţionării în gol cu care ar fi trebuit să fie dotat transformatorul de sudură folosit (aşa cum se prevedea în Normele specifice pentru sudarea şi tăierea metalelor).

Împrejurările arătate, urmează să fie lămurite prin administrarea următoarelor mijloace de probă: supliment de expertiza tehnică (pentru a lămuri dacă producerea electrocutării a fost favorizată de lipsa dispozitivului de întrerupere a funcţionării în gol), înscrisuri (pentru a se dovedi asigurarea de către angajator a echipamentului individual de protecţie), proba cu martori (muncitorii care au lucrat împreună cu victima, precum şi alte persoane care pot da relaţii cu privire la eventuala procurarea a echipamentului de protecţie de către victimă din alte surse).

Chiar dacă nu ar fi necesar să fie lămurite aspectele dezvoltate mai sus, soluţia reţinerii spre judecare a cauzei, prev de art. 2781 alin.8 lit.c/C.proc pen., nu s-ar putea dispune, având în vedere că obiectul plângerii vizează o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, iar potrivit Deciziei nr.48 din 07.06.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în această situaţie soluţia menţionată nu este posibilă.

Tribunalul Brăila a respins recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila şi făptuitor şi a menţinut soluţia Judecătoriei Brăila.