Ieşire din indiviziune

Tip speta: sentinta civila

Titlu: Ieşire din indiviziune

Data speta: 25.01.2010

Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2005 sub nr.2904 pe rolul Judecătoriei  B. reclamanta H. Z. le-a chemat în judecată  pe  pârâtele I. V. şi B. A., pentru ca instanţa, prin hotărârea judecătorească, să dispună ieşirea din indiviziune  asupra bunurilor succesorale rămase  de pe urma defunctei C. C., mama părţilor, decedată la data de 23.05.1996, obligarea pârâtelor  la plata cheltuielilor de ultimă boală suportate de reclamantă şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost timbrata cu taxa timbru 13 000 lei vechi şi 3.000 lei  vechi timbru judiciar.

In motivarea acţiunii reclamanta arata că la data de 29.09.1988 a decedat  tatăl lor, C. V. iar prin sentinţa civilă nr.297/11.01.1995 s-a dispus ieşirea din indiviziune , bunurile succesorale fiind atribuite în lotul reclamantei.

 La data de 23.05.1996 a decedat C.  C., mama părţilor, rămânând succesoare reclamanta şi pârâtele, în calitate de fiice, cu cote succesorale egale, respectiv 1/3 din masa succesorală.

 Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din terenurile cuprinse în T.P. nr. 24217/13.06.1994  respectiv : 2942 mp, teren intravilan tarla 62, parcela 700, vecini conform TP; 1 ha, teren extravilan tarla 68/1, parcela 748/107 vecini conform TP; 6550 teren extravilan, tarla 61, parcela 697/58, vecini conform TP; 2614 mp, teren intravilan tarla 11, parcela 588, vecini conform TP; 658 mp, teren în intravilan tarla 11, parcela 284/1, vecini conform TP; 136 mp, teren extravilan, tarla 11, parcela 589, vecini conform TP;150 mp., teren intravilan, tarla 11, parcela 587, vecini conform TP.

Precizează  că prin sentinţa civilă  nr.297/11.01.1995 a Judecătoriei B.  suprafaţa de  250 m.p.  i-a fost atribuită.

Solicită ieşirea din indiviziune  cu privire la terenurile arătate.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de ultimă boală suportate de reclamantă, precizează reclamanta că  mama sa a decedat la vârsta de 88 de ani şi a stat 7 ani la pat , fiind bolnavă(ulcer varicos, afecţiuni la ficat, şi în perioada anterioară decesului, reclamanta împreună cu soţul său  au avut grijă de defunctă, săptămânal făceau naveta şi că, pârâtele deşi au fost chemate, nu au venit.

Susţine reclamanta că a făcut următoarele cheltuieli: a cumpărat alimente, lemne, medicamente, haine, pregătit mâncare, spălat, curăţenie, cheltuieli cu spitalizarea şi medicamente.

În ceea ce priveşte lotizarea,  reclamanta  solicită ca în lotul său să-i fie atribuită  suprafaţa de teren intravilan, grădină, teren  situat în continuarea şi de jur împrejurul casei, motivat de faptul că ea şi soţul său sunt pensionari cu pensii mici şi vor să se mute  la ţară iar pârâtele locuiesc în oraş la case.

In dovedirea acţiunii, întemeiate pe dispoziţiile art.728 Cod civil reclamanta a solicitat proba cu interogator, acte, martori şi expertiză şi a depus acte.

Reclamanta a fost asistată de avocat I. E..

Pârâtele, legal citate  s-au prezentat în faţa instanţei, asistate de avocat C. G.şi au depus întâmpinare.

În motivarea de fapt a întâmpinării  pârâtele au arătat că, în principiu, sunt de acord cu acţiunea de partaj, cu precizarea că solicită a fi aduse la masa de partaj  toate terenurile rămase de la defunctă precum şi casa care a făcut obiectul sentinţei civile  nr.297/11.01.1995.

Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de ultima boală suportate de reclamanta, pârâtele solicită a fi respinsă pe de o parte ca fiind prescrisă, iar pe de altă parte ca neîntemeiată. Susţin pârâtele că faţă de data decesului aceste cheltuieli nu mai pot fi solicitate, dreptul la

la acţiune fiind prescris  conform art.3 din Decret nr.167/1960, defuncta a fost îngrijită în perioada când era bolnavă în egală măsură de reclamantă şi de pârâte, sub acest aspect cererea fiind neîntemeiată.

In ce priveşte ieşirea din indiviziune făcută prin sentinţa civila nr.297/11.01.1995, consideră pârâtele că aceasta a rămas fără efecte juridice pentru următoarele considerente : prin sentinţa civilă, s-a dispus partajarea averii succesorale rămasa după defunctul C. V. şi ieşirea din indiviziune , fiindu-i atribuite reclamantei bunurile ramase de la defunct, dar şi bunurile cumpărate de cele trei moştenitoare ale defunctului de la mama lor, reclamanta urmând să plătească sulte pârâtelor, în valoarea stabilită la acea dată. Sentinţa pronunţata în 1995 a rămas definitiva prin decizia civila nr. 1704/1996 pronunţata de T. B. prin care s-a perimat din oficiu apelul declarat.

După pronunţarea sentinţei menţionate, reclamanta nu a pus în executare sentinţa pronunţata, încât şi sub acest aspect, executarea este prescrisă potrivit art.6/Decretul nr.167/1960.

Pârâtele şi mai ales, B. A., au fost cele care au întreţinut şi au locuit temporar în ea, reclamanta neglijând imobilul şi lasandu-l temporar în paragină, venind doar toamna pentru a lua unele produse din gradina comuna.

Pârâtele solicită partajarea averii succesorale conform titlului de proprietate.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea  prescripţiei executării sentinţei civile nr.297/1995 motivat de faptul că faţă de obiectul cauzei, ieşire din indiviziune, acesta este imprescriptibilă şi că împrejurarea invocată de pârâte  că sentinţa civilă nu ar fi fost pusă în executare nu are nici o relevanţă, hotărârea de partaj fiind declarativă de drepturi cu consecinţa dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Precizează reclamanta că bunurile atribuite conform sentinţei civile au fost stăpânite  de ea, iar cum în toamna anului 2004 pârâta B. A. a încuiat poarta şi casa, reclamanta a făcut plângere la poliţie şi a promovat acţiune de evacuare. Cu privire la casă şi suprafaţa de 250 m.p reclamanta arată că nu pot fi solicitate a fi aduse  la  masa de partaj deoarece sunt proprietatea sa, nu existau  la decesul mamei sale în proprietate , defuncta având doar uzufructul.

Reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 30.000 lei vechi reprezentând cheltuielile de boală pe un an.

La termenul  din 04.05.2005 reclamanta a solicitat în dovedirea acţiunii proba cu acte, interogatoriul pârâtelor şi proba cu expertiză. Las acelaşi termen de judecată pârâtele prin apărător, au precizat că sunt de acord cu acţiunea de partaj, solicitând la rândul lor proba cu martori pentru cel de-al doilea capăt de cerere, proba cu acte şi interogatoriul reclamantei.

 Probele au fost încuviinţate de instanţă.

Reclamanta a depus înscrisuri.

S-a administrat proba cu interogatoriu :reclamantei F-26, pârâtei B. A. F- 27-28 , pârâtei I. V. F- 29-30, pârâtului C. P.F 35-36.

 În cauză s-au audiat martorii.

La termenul din 01.06.2005 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a numiţilor C. P. ,C. V. şi P. A..

 La termenul din 28.09.2005 pârâtele prin apărător au învederat instanţei că întâmpinarea are caracter şi de cerere reconvenţională, timbrată ulterior cu 183.000 lei vechi taxă judiciară de timbru şi 15.000 lei vechi timbru judiciar.

 La termenul din 23.11.2005 s-au pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei 297/1995  invocată de reclamantă, şi excepţia prescrierii dreptului de a executa silit hotărârea.

 Cauza a fost suspendată de Judecătoria Bacău, în temeiul art.242 pct.2 Cod pr. civilă prin încheierea din 22.03.2006  şi repusă pe rol  pentru termenul din 27.09.2006.

 Cauza a fost din nou suspendată de Judecătoria B. ,în temeiul art.244 Cod pr.civilă prin încheierea din 29.11.2006  şi repusă pe rol  pentru termenul din 24.05.2007.

Prin sentinţa  civilă nr.6945 din 07.11.2007 Judecătoria B. a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei  Judecătoriei B. , pe rolul căreia  cauza a fost înregistrată la data de 13.03.2008 sub nr. 268/199/2008.

Pârâta B. A. a formulat cerere de ajutor public judiciar  sub forma asistenţei juridice prin avocat, cererea admisă prin încheierea din 10.09.2008 pentru considerentele reţinute.

 Legal citate părţile s-au prezentat în faţa instanţei cu excepţia pârâtului C. V..

Reclamanta a fost asistată de avocat  I. E. şi C. S.  iar pârâta de avocat desemnat din oficiu Ş. M..

Pârâta I. V. a fost reprezentată de mandatar B. A. Conform procurii judiciare autentificate sub nr.1216/19.11.2008 de B.N.P. »Ş. S. U. » B..

Prin încheierea din 09.01.2009 instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita cheltuielile de ultimă boală  în sensul respingerii.

Pârâta B. A. a depus  sentinţa civilă 229/19.01.1989 a Judecătoriei B..

Pe data de 24.02.2009 instanţa a pronunţat o încheiere de admitere în principiu.

Prin această încheiere,instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr.297/11.01.1995 a Judecătoriei B. excepţie invocată de reclamantă prin apărător.

A respins ca rămasă fără obiect excepţia prescripţiei dreptului  de a executa silit sentinţa civilă nr.297/11.0.1995 a Judecătoriei B., excepţie invocată de pârâta B.A. prin apărător.

A respins capătul de cerere al acţiunii principale având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de ultimă boală.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtele B. A. , I. V..

A constatat că la data de 23.05.1996 s-a deschis prin moarte succesiunea după C. C., care a avut ultimul domiciliu în  com.B.-B., jud.B..

A constatat că masa succesorală rămasă după defunctă se compune din  suprafaţa de 2 ha şi 3050 m.p., teren situat în  extravilanul şi intravilanul satului Iteşti,com. B.-B. ,jud. B.,conform T.P. nr.24217 /13.06.1994.

A constatat că moştenitori cu vocaţie succesorală concretă după defunctă au rămas reclamanta H. Z. şi pârâţii B.A., I. V., P. A., C. P. şi C. V. ,în calitate de fiice şi fii, descendenţi de gr.I , fiecare cu  câte o cotă de 1/6 din masa succesorală .

S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice , specialitatea topocadastru,fiind desemnat domnul expert C.P. .

La termenul din 01.09.2009 a fost învederat instanţei faptul că pârâtul C. V. a decedat,iar instanţa a dispus introducerea în cauză a numiţilor C.V. şi C.L. moştenitorii acestuia. S-au depus în acest sens de către cei doi moştenitori şi o serie de înscrisuri.

La acelaşi termen instanţa a dispus emiterea unei adrese la baroul B. pentru a se desemna un alt apărător din oficiu pentru pârâta B. A.,având în vedere că doamna Ş. M. a devenit magistrat.

La termenul din 06.10.2009 a depus împuternicire avocaţială pentru asigurarea asistenţei juridice din oficiu doamna avocat A. A..

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. La data de 23.05.1996 a decedat C.  C. cu ultim domiciliu în  comuna B. B. ,jud. B.

Moştenitori legali, cu vocaţie succesorală concretă, după defunctă  au rămas conform actelor de stare civilă reclamanta H. Z. şi pârâţii B. A., I. V. , P. A., C. P. şi C. V., în calitate de fiice şi fii, descendenţi de gr.I , fiecare cu  câte o cotă de 1/6 din masa succesorală .

 Cu privire la masa succesorală rămasă după defunctă , instanţa va reţine că se compune din  suprafaţa de 2 ha şi 3050 m.p., teren situat în  extravilanul şi intravilanul satului I., com.B.-B., jud.B.,conform T.P. nr.24217 /13.06.1994, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat ieşirea din indiviziune  asupra terenurilor  cuprinse în T.P. nr. 24217/13.06.1994 eliberat pe numele defunctei C. C., mai puţin suprafaţa de 250 m.p. care i-a fost atribuită reclamantei prin sentinţa 297/11.01.1995 pronunţată de Judecătoria B.

Pârâtele au fost de acord în principiu cu acest capăt de cerere însă au solicitat pe cale reconvenţională aducerea la masa de partaj  a tuturor terenurilor şi a casei.

Instanţa are în vedere că prin sentinţa civilă mai sus enunţată  s-a admis în parte, în principiu şi în fond, acţiunea civilă  pentru partaj succesoral  formulată de reclamanta H. Z. în contradictoriu cu defuncta C. C.şi pârâtele din prezenta cauză.

Obiectul cauzei a fost partajul succesoral după  defunctul C. V. , tată părţilor şi soţului Defunctei C. C..

Instanţa a constatat că masa succesorală după defunct  se compune din 250 m teren curte, bun propriu al defunctului, cota indiviză de ?  dintr-o casă  construită din chirpici , acoperită cu tablă şi ţiglă  compusă  din două camere  şi chiler , situate  pe terenul  mai sus menţionat, în satul I., comuna B.-B., restul de ?  din casă reprezentând cota de bun comun a soţiei supravieţuitoare. A constat instanţa că moştenitori  ai defunctului au rămas  C. C., în calitate de soţie supravieţuitoare  cu o cotă de ? din teren şi cota de 5/8 din  casă  şi , H. Z. şi B. A.şi .I. V. , în calitate de fiice  cu o cotă de ? din teren (revenindu-i fiecăreia cota de ? din teren) şi cota de1/8 pentru fiecare din casă.

Prin aceeaşi  sentinţă civilă instanţa a admis  în principiu  şi în fond  cererea de ieşire din indiviziune  a părţilor  asupra imobilelor, respectiv cota de ? din 250 m.p. teren şi cota de 5/8  din casă situată pe acest teren , dobândite de părţi în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.  3943/07.05.1990 de Notariatul de Stat Bacău .

 Instanţa a  constatat că  fiecărei  cumpărătoare îi revine  o cotă de 1/12 din teren şi 5/24 din casă şi  fiecărei cumpărătoare îi revine şi  în calitate de descendentă  cota ideală de 8/25 din casă şi 4/12 din  teren.

Instanţa a dispus ieşirea părţilor din starea de indiviziune  şi a atribuit  reclamantei H. Z. întreaga masă de bunuri, bunuri aflate în posesia defunctei C. C. –soţie supravieţuitoare –în baza dreptului de uzufruct stipulate prin contractul de vânzare –cumpărare. Pentru compensarea inegalităţilor dintre loturi reclamanta a fost obligată la plata de sulte către pârâtă.

Tot prin aceeaşi sentinţă civilă instanţa a respins ca nefondată  cererea reconvenţională formulată de pârâta B. A.  prin care a solicitat reţinerea la masa de partaj a îmbunătăţirilor.

II. Sentinţa  civilă nr.297/11.01.1995 pronunţată de Judecătoria B. a rămas definitivă prin decizia civilă  1704/1996 a Tribunalului B. prin  care s-a perimat din oficiu apelul declarat.

 În cauză pârâtele au solicitat aducerea la masa de partaj a casei şi terenului de 250 m.p. Ori, aşa cum am arătat mai sus  instanţa s-a pronunţat asupra acestor bunuri , atribuindu-le în lotul reclamantei H. Z. .

Instanţa reţine că potrivit art.1201 Cod civil este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată  are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

 Verificând cererea reconvenţională instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1201 Cod civil , între părţi existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Dreptul pârâtelor asupra imobilului casă şi terenul de 250 m.p. a fost tranşat de instanţă în sensul arătat , printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă , astfel încât instanţa va ţine seama de exclusivitatea şi obligativitatea lucrului judecat care fac ca un nou litigiu  între aceleaşi părţi , pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză  să nu mai fie cu putinţă, respectiv părţile au obligaţia de a se supune hotărârii judecătoreşti.

Faţă de cele reţinute în temeiul art.166 coroborat cu art.137 Cod pr.civilă, va admite excepţia şi va  respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtele B. A. , I.V..

III. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului  de a executa silit sentinţa civilă nr.297/11.0.1995 a Judecătoriei B., excepţie invocată de pârâta B. A. prin apărător instanţa o va respinge ca rămasă fără obiect, întrucât în cursul procesului hotărârea a fost executată silit  respectiv reclamanta a fost pusă în posesie  prin procesul-verbal de punere în posesie  22.06.2005 de BEJ”G. K.”.

Referitor la capătul de cerere  al acţiunii principale având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de ultimă boală instanţa îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă 229/19.01.1989 a Judecătoriei B. atât reclamanta cât şi pârâţii au fost obligaţi să presteze  întreţinere pentru defuncta C. C., obligaţie instituită de instanţă până la încetarea stării de nevoie, instanţa stabilind pentru fiecare cuantumul pensiei de întreţinere.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 30.000 lei vechi reprezentând cheltuielile de boală pe un an. Ori din probatoriul administrat nu rezultă că reclamanta ar fi prestat singură întreţinere defunctei. Astfel din interogatoriile luate părţilor rezultă că atât reclamanta se ocupa de întreţinerea defunctei cât şi pârâta B. A., care aşa cum susţine pârâta I. V. la interogatoriu, defuncta a fost internată şi de pârâta B.A .

Şi martorii audiaţi în cauză  au relatat că la locuinţa defunctei cât aceasta trăia a fost văzută atât reclamanta împreună cu soţul său cât şi pe pârâtele.

Mai mult reclamanta nu a depus înscrisuri justificative  şi martorii nu au confirmat  cuantumul pretenţiilor solicitate .

Cotele din masa succesorală care se cuvin fiecăreia dintre părţi precum şi masa succesarală după defunct au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţă aşa cum a rezultat din actele de stare civilă şi din celelalte probe depuse la dosar.

Pentru identificarea şi evaluarea imobilelor, precum şi pentru stabilirea variantelor de lotizare, instanţa a dispus efectuarea unei expertize  specialitatea topo cadastru.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză topo cadastru  părţile prezente fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză,neexistând obiecţiuni la raportul de expertiză.

Instanţa reţine că potrivit art.728 C.civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.

Partajul este operaţiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părţi este împărţit materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietar exclusiv asupra unei părţi determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietăţii.

Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanţa este ţinută de a hotărî modalităţile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie de a forma loturi şi de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie, în ultimă analiză, de a dispune vânzarea bunului şi de a împărţi echivalentul bănesc între copărtaşi.

Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi şi atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.

Având în vedere prevederile art.741 Cod civil potrivit căruia la alcătuirea loturilor fiecare dintre acestea trebuie să cuprindă, pe cât posibil, aceeaşi cantitate de bunuri imobile, de drepturi şi de creanţe, precum şi prevederile art.736 al.1 Cod civil potrivit cărora fiecare copărtaş poate avea în natură partea sa de mobile sau imobile ce compun masa partajabilă, instanţa va proceda la alcătuirea loturilor astfel încât aceste prevederi să fie respectate având în vedere şi precizările depuse de părţi.

De altfel,conform art. 6739Cod procedură civilă instanţa va ţine seama de opţiunea,posesia părţilor şi de eventualele îmbunătăţiri efectuate de acestea pentru stabilirea loturilor.

Există mai multe motive pentru care instanţa consideră justă varianta a doua de lotizare din expertiza C.P.. Conform art.6735 şi 6739Cod procedură civilă împărţirea masei succesorale de face în natură cu evitarea pe cât posibil a sultelor.

Aşa fiind,va dispune împărţirea masei succesorale conform expertizei topo cadastru,varianta II.

Pentru considerentele ce preced în temeiul 728 al.1 Cod civil, văzând şi dispoziţiile art.6735 şi 6739Cod procedură civilă, va admite în fond acţiunea de partaj succesoral şi ieşire din indiviziune.

Va dispune ieşirea părţilor din starea de indiviziune.

Potrivit art.742 Cod civil inegalităţile dintre loturi în natură se compensează prin bani, astfel că instanţa va compensa prin sulte inegalităţile dintre loturi urmând să indice părţile care vor fi obligate să le plătească precum şi părţile care vor fi îndreptăţite să le primească.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă  instanţa va compensa cheltuielile efectuate de copărtaşi în timpul procesului civil.

Red. A.N.T

Domenii speta

Spete similare