Plangere impotriva solutiei procurorului .Aplicarea prezumtiei de nevinovatie prev. De art. 66 C.p.p. si art. 6, paragr. 2 cedo

Sentinţă penală 304 din 05.02.2008


SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 304/ 05 Februarie 2008

Plangere impotriva solutiei procurorului .Aplicarea prezumtiei de nevinovatie prev. De art. 66 C.p.p. si art. 6, paragr. 2 CEDO

Deşi disp.art.2781 Cpp nu cuprind şi ipoteza în care învinuitul formulează plângere împotriva soluţiei dispuse de procuror, acest drept îi este recunoscut învinuitului de disp.art.21 al.1 din Constituţia României potrivit cărora „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând probele administrate de organele de cercetare în faza urmăririi penale, instanţa apreciază că acestea nu sunt de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie.

Astfel, potrivit art.66 Cpp, învinuitul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia (în acelaşi sens art.6 paragraf 2 din CEDO). Sarcina probei revine conform art.65 Cpp organului de urmărire penală, iar îndoiala profită persoanei acuzate.

******

La data de 08.11.2007, petentul M. I. a formulat plângere împotriva soluţiei dispuse prin ordonanţa nr.8484/P/06 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care s-a dispus în baza art.11 pct.1 lit.b rap. la art.10 lit.b1 Cpp, art.91 Cp scoaterea de sub urmărire penală a petentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev.de art.180 al.2 Cp pentru care prin ordonanţa Parchetului s-a dispus aplicarea amenzii administrative în cuantum de 200 RON.

În vederea soluţionării plângerii, s-a dispus  ataşarea dos.de urmărire penală 8484/P/06.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr.8484/P/06 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a dispus în baza art.11 pct.1 lit.b rap. la art.10 lit.b1 Cpp, art.91 Cp, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. I., cercetat sub urmărire sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.180 al.2 Cp şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ de 200 RON amendă administrativă.

În fapt, s-a reţinut că în ziua de 09.06.2007, învinuitul M.I.  a exercitat acte de violenţe asupra părţii vătămate S.I., cauzându-i leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.

S-a arătat că vinovăţia învinuitului este confirmată de martorii B.D.  şi S.C. care au declarat că l-au observat pe învinuit cu un topor în mână şi s-au apreciat  ca subiective declaraţiile martorilor M.M. şi C. V.

Împotriva acestei soluţii, s-a formulat plângere la Primul-Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar prin ordonanţa nr.3687/II/2/07 s-a dispus respingerea plângerii.

Instanţa constată că plângerea formulată de petentul-învinuit  M.I. este întemeiată având în vedere următoarele:

Deşi disp.art.2781 Cpp nu cuprind şi ipoteza în care învinuitul formulează plângere împotriva soluţiei dispuse de procuror, acest drept îi este recunoscut învinuitului de disp.art.21 al.1 din Constituţia României potrivit cărora „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând probele administrate de organele de cercetare în faza urmăririi penale, instanţa apreciază că acestea nu sunt de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie.

Astfel, potrivit art.66 Cpp, învinuitul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia (în acelaşi sens art.6 paragraf 2 din CEDO). Sarcina probei revine conform art.65 Cpp organului de urmărire penală, iar îndoiala profită persoanei acuzate.

În speţă, doar declaraţia martorilor B.D. şi Ş. C., nu pot constitui o dovadă convingătoare de vinovăţie a inculpatului, în condiţiile în care aceştia nu au văzut când învinuitul a exercitat violenţe asupra părţii vătămate.

Afirmaţiile acestora privitoare la faptul că l-au văzut pe învinuit trecând cu un topor în mână şi pe partea vătămată lovită, la scurt timp după aceea, sunt lipsite de relevanţă, întrucât martorii nu pot preciza data la care au observat aceste aspecte.

În consecinţă, instanţa va admite plângerea, va dispune schimbarea temeiului juridic al soluţiei  de scoatere de sub urmărire penală a petentului Miu Ilie, cercetat pentru infracţiunea prev.de art.180 al.2 Cp, din art.10 lit.b1 Cpp în art.11 pct.1 lit.b Cpp rap. la art.10 lit.c Cpp.