Pensie de intretinere.Obligatia parintelui la intretinerea copilului sau major aflat in continuarea studiilor.Starea de nevoie

Sentinţa civilă nr. 46

Şedinţa publică din data de 07 ianuarie 2008

Pensie de intretinere.Obligatia parintelui la intretinerea copilului sau major aflat in continuarea studiilor.Starea de nevoie

Dacă regula în materie este că obligaţia de întreţinere a părintelui faţă de copil încetează odată cu ajungerea acestuia la vârsta majoratului, cu titlu excepţional , copilul este îndreptăţit la plata pensiei de întreţinere de către părinte, în situaţia în care dovedeşte faptul că îşi continuă studiile sau îşi desăvârşeşte pregătirea profesională, până la vârsta de 26 de ani.

Această concluzie se deduce din interpretarea art 83 C. fam. şi a art. 66 lit. b din Legea nr. 19 din 2000. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 şi 2 C.fam., obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii, având dreptul la întreţinere numai acela ce se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci. Corelând aceste texte de lege din Codul familiei cu art. 66 lit. b din Legea 19/2000, conform căruia copiii au dreptul la pensie de urmaş dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, instanţa face aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet, constând în aceea că acolo unde există aceeaşi raţiune, trebuie să existe aceeaşi soluţie. Deşi art. 86 alin. 3 C.fam. se referă la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul la întreţinere, ci doar prezumă absolut starea de nevoie a minorului până la împlinirea vârstei majoratului. Pentru acest motiv a fost reglementată şi situaţia din cuprinsul alineatului 2 al aceluiaşi articol, în acest din urmă caz, descendentul având sarcina probei stării de nevoie în care se află, datorată incapacităţii de muncă.

Împrejurarea continuării studiilor, care nu permite angajarea şi realizarea de  venituri din muncă echivalează cu starea de nevoie prevăzută de alin. 2 al art. 86 C.fam., derivând din satisfacerea unor cerinţe de ordin social.

************

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.10.2007 sub nr. 22309/ 215/2007, reclamanta  P. L. – D. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat pârâtul prin sentinţa civilă nr. 7383/24.05.2007, pronunţată de către Judecătoria Craiova.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 7383/ 24. 05. 2007, pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul nr. 10079/215/2007, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii în cuantum de  65 lei  lunar în favoarea reclamantei. Reclamanta a mai arătat că, în prezent, nevoile materiale ale sale au crescut, suma stabilită cu titlu de pensie de întreţinere devenind insuficientă, după cum au crescut şi veniturile pârâtului, solicitând majorarea pensiei în funcţie de venitul minim pe economia naţională. A mai arătat reclamanta că pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere şi în favoarea surorii sale, P. A. N.

În drept, reclamanta  şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 44 raportat la art.  94 din Codul Familiei.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997 şi de ataşarea timbrului judiciar, conform art.1 alin.1 din O.G. nr. 32/1995.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie ,  sentinţa civilă nr. 855/29.01.2001 pronunţată în dosarul cu nr. 31109/2000 de către Judecătoria Craiova ( filele 6-7); certificatul de naştere seria NM nr. 709915( fila 5); adeverinţa nr. U/1930/26.10.2007 (fila 9), sentinţa civilă nr. 7383/ 24.05.2007 pronunţată în dosarul civil nr. 10079/215/2007 al Judecătoriei Craiova ( filele  15-16).

Pârâtul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză şi nu a propus probe în apărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.7383/ 24.05.2007, pronunţată de către Judecătoria  Craiova în dosarul nr. 10079/215/2007, s-a admis cererea formulată de reclamanta P. D. şi s-a stabilit pensie de întreţinere în sarcina pârâtului şi în favoarea reclamantei în cuantum de 65 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 07.05.2007 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

În prezent,  reclamanta este majoră, fiind născută în 05.01.1988, şi  este studentă în anul II în cadrul Facultatăţii de Ştiinţe Economice si Juridice din cadrul Universitatii Mihai Viteazu din Craiova, conform adeverinţei nr. U/1930/26.10.2007.

Dacă regula în materie este că obligaţia de întreţinere a părintelui faţă de copil încetează odată cu ajungerea acestuia la vârsta majoratului, cu titlu excepţional , copilul este îndreptăţit la plata pensiei de întreţinere de către părinte, în situaţia în care dovedeşte faptul că îşi continuă studiile sau îşi desăvârşeşte pregătirea profesională, până la vârsta de 26 de ani.

Această concluzie se deduce din interpretarea art 83 C. fam. şi a art. 66 lit. b din Legea nr. 19 din 2000. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 şi 2 C.fam., obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii, având dreptul la întreţinere numai acela ce se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci. Corelând aceste texte de lege din Codul familiei cu art. 66 lit. b din Legea 19/2000, conform căruia copiii au dreptul la pensie de urmaş dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, instanţa face aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet, constând în aceea că acolo unde există aceeaşi raţiune, trebuie să existe aceeaşi soluţie.

Faţă de aceste considerente, instanţa interpretează prin analogie textele de lege indicate, considerând că nu există nici o raţiune pentru care copilul care are părinţii în viaţă să nu se bucure de aceleaşi drepturi pe care le are copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi.

Totodată, concluzia îndreptăţirii copilului la plata pensiei de întreţinere de către părinte în situaţia în care dovedeşte faptul că îşi continuă studiile sau îşi desăvârşeşte pregătirea profesională, până la vârsta de 26 de ani, se desprinde şi din interpretarea logică, folosind argumentul de analogie, a dispoziţiilor art. 50-51 din Legea nr. 272/2004

Deşi art. 86 alin. 3 C.fam. se referă la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul la întreţinere, ci doar prezumă absolut starea de nevoie a minorului până la împlinirea vârstei majoratului. Pentru acest motiv a fost reglementată şi situaţia din cuprinsul alineatului 2 al aceluiaşi articol, în acest din urmă caz, descendentul având sarcina probei stării de nevoie în care se află, datorată incapacităţii de muncă.

Împrejurarea continuării studiilor, care nu permite angajarea şi realizarea de  venituri din muncă echivalează cu starea de nevoie prevăzută de alin. 2 al art. 86 C.fam., derivând din satisfacerea unor cerinţe de ordin social.

Instanţa constată că, potrivit art. 94 alin. 2 Codul familiei,  se poate mări obligaţia de întreţinere în funcţie de schimbarea mijloacelor celui ce prestează întreţinerea sau de nevoia celui care o primeşte. În speţă, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de acordare a pensiei de întreţinere  în favoarea reclamantei, fiind îndeplinite cerinţele legale (prevăzute de art. 86, 94, C.fam.) şi anume: starea de nevoie a creditorului întreţinerii,  existenţa mijloacelor de existenţă a debitorului întreţinerii, precum şi faptul că acesta datorează întreţinere în mod prioritar.

Noţiunea de „mijloace” se nu se referă numai la mijloacele materiale, ci şi aptitudinea de a munci a celui obligat la întreţinere, ce reprezintă izvorul mijloacelor materiale. Astfel, în cazul în care cel care ar urma să plătească întreţinerea nu are venituri sau mijloace materiale cunoscute, dar este capabil de muncă, el nu poate fi scutit de obligaţia de întreţinere, prezumându-se că obţine cel puţin salariul minim pe economie. De asemenea, instanţa constată că mijloacele de existenţă ale pârâtului sunt mai mari decât cele avute în vedere la pronunţarea hotărârii de obligare la plata pensiei de întreţinere, ca urmare a creşterii salariului minim pe economie.

Totodată, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 94 alin. 3 C.fam., potrivit cărora, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o treime  din venitul său pentru doi copii, precum şi faptul că pârâtul mai are în întreţinere un copil.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită prezenta acţiune şi să dispună majorarea pensiei de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului şi în favoarea reclamantei de la 65 lei lunar la 83 de lei lunar, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la încetarea studiilor reclamantei, dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 de ani.

Domenii speta

Spete similare