Civil.compensaţia în cazul obligaţiilor de întreţinere

Sentinţă civilă 8 din 23.03.2022


COMPENSAŢIA ÎN CAZUL OBLIGAŢIILOR DE ÎNTREŢINERE

Deliberând asupra cauzei civile de faţa constata următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2021 pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr..../200/2021, contestatorul RP, în contradictoriu cu intimatul RPA, prin  reprezentant legal S (fostă M) EC, a  formulat contestaţie la executare, împotriva încheierii nr. 3 din data de 19.07. 2021 emisă în dosarul execuţional nr. .../2021, prin care executorul judecătoresc a respins cererea sa de încetare a executării silite urmare a constatării compensării şi de ridicare a popririi înfiinţate în cadrul executării silite a sentinţei nr. 3490/2016 pronunţată de Judecătoria Buzău.

Învederează că potrivit art. 712 alin 1 c pr civ, încheierile date de executorul judecătoresc

pot face obiectul contestaţiei la executare.

Obiectul dosarului de executare este reprezentat de plata unei pretinse restanţe de pensie, raportată la cuantumul stabilit prin sentinţa civila nr. .../2016 pronunţată de Judecătoria Buzău.

Contestatorul a învederat că prin somaţia nr. .../2021, biroul de executare silită i-a adus la cunoştinţă începerea executării împotriva sa în calitate de debitor al obligaţiei de plata cu titlu de pensie de întreţinere pentru suma de 4808,14 lei (din care 4007,14 cu titlu pensie întreţinere restanta pentru perioada martie iunie 2021 şi 801 lei cheltuieli executare).

Urmare acestei somaţii, a adus la cunoştinţă biroului de executare şi a solicitat încetarea executării silite şi ridicarea popririi dispusă asupra veniturilor încasate în calitate de debitor, urmare a constatării faptului ca suma cu privire la care se solicita executare reprezintă o suma ce nu mai poate fi apreciata ca fiind datorată/restantă, în condiţiile în care între părţi (debitor şi creditor al obligaţiei) a intervenit compensarea prevăzută de dispoziţiile art. 1616-1617 cod civil.

În susţinerea solicitării de încetare a executării şi implicit în susţinerea prezentei contestaţii, a arătat  că a depus o serie de înscrisuri ce atesta următoarea situaţie de fapt şi de drept dintre părţi:

La data de 5.03.2021 a notificat prin intermediul unui executor B.E.J. Curelaru Cristinel, reprezentantul legal al minorului cu privire la declararea intenţiei de stingere a datoriilor reciproce cu minorul prin compensaţie, cu aplicare din luna martie.

Având în vedere faptul că la data notificării existau doua raporturi obligaţionale distincte în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt creditor şi debitor una faţă de alta (respectiv RP - tatal şi RPA - minorul), creanţele reciproce au acelaşi obiect, respectiv sume de bani, iar aceste raporturi s-au creat în baza unor hotărâri judecătoreşti ce reprezintă titluri executorii şi ambele hotărâri vizează pensie de întreţinere, compensaţia invocată a operat in puterea legii conform art. 1617 cod civil.

Astfel, conform dispozitivului sentinţei civile nr. .../11.05.2016 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2016, RP este debitor al obligaţiei de întreţinere, iar minorul RPA este creditor al acestei obligaţii, obligaţie stabilită la procentul de 16,5 % din venitul net realizat de debitor.

Mai susţine că pensia de întreţinere a fost achitată complet şi la zi până la data notificării, conform extraselor de cont ataşate. Începând cu luna martie, pensia legala datorata minorului se ridica la suma de 1.620 lei, iar suma reţinută lunar de către reclamant în vederea compensării datoriilor reciproce a fost de 1.000 lei/luna începând cu luna martie, fiind virată către minor diferenţa în cuantum de 620 lei/luna.

Practic, reprezentantul legal al minorului, a solicitat executarea în dosarul nr. .../2021 pentru aceasta suma de 1000 lei/luna nevirată de către el şi reţinută urmare a notificării, pentru compensare cu datoria minorului către el.

A mai învederat contestatorul că până la data prezentei compensarea a operat până la concurenţa sumei de 4.000 lei  şi mai are de recuperat din acea plata anticipata şi nedatorata a pensiei, diferenţa de 2600 lei.

Astfel cum va expune mai jos, urmare a unor calcule eronate ce au făcut obiect al dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti (remediat în revizuire) a fost în situaţia ca într-o anumita perioada de timp să execute obligaţia de plata a pensiei pentru o suma mai mare. Urmare revizuirii acestei hotărâri s-a concluzionat faptul ca suma datorata cu titlu de pensie este alta decât cea pe care o executase pentru o perioada şi astfel a plătit în nedatorat suma de 6.600 lei, suma apreciată ca plată anticipată în condiţiile în care la acel moment a executat conform unei hotărâri judecătoreşti.

În ceea ce priveşte cronologia hotărârilor judecătoreşti, arată că prin sentinţa civilă nr. ..../11.05.2016 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2016, instanţa a dispus obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului PA, la un procent de 16,5 % din veniturile nete realizate, cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la majorat.

Prin decizia civila nr. ..../3.04.2019 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul civil nr. .../200/2017, instanţa de control judiciar a admis apelul formulat de minorul PA prin reprezentant legal MEC şi a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. .../11.05.2016 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2016, de la 16,5% din venitul net la suma fixa de 2.300 lei lunar începând cu data de 15.12.2017 , data introducerii acţiunii şi până la majorat.

Acesta este hotărârea judecătorească în baza căreia a fost în situaţia de a executa obligaţia de plata pentru o suma mai mare cu titlu de pensie de întreţinere, hotărârea fiind executorie de drept.

Prin decizia civila nr. ..../24.05.2019, a fost admisa cererea de revizuire şi schimbată în parte decizia civilă nr. ..../3.04.2019 pronunţată de Tribunalul Buzău fiind astfel corectată eroarea ce a vizat modul de calcul al pensiei.

În condiţiile în care urmare deciziei civile nr. .../3.04.2019, a achitat şi suma apreciată de instanţă la acel moment ca fiind datorată însă ulterior a fost apreciat că nu o datora, iar aceasta suma reprezintă pensie de întreţinere - deci alocată strict creşterii de educării minorului, a promovat pe rolul instanţei dosarul nr. .../200/2019 având ca obiect obligarea la restituirea sumei achitată în baza deciziei indicate mai sus şi constatate ulterior ca nedatorată.

Cauza înregistrată a avut temei juridic dispoziţiile art. 534 cod civil, conform cu care restituirea întreţinerii nedatorate ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti se poate solicita de la cel care a primit-o. Coroborând dispoziţiile legale din titlul V Cod civil, cel care primeşte întreţinerea este debitorul - minorul, chiar dacă reprezentarea intereselor acestuia se face de către un părinte.

Conform dispozitivului sentinţei civile nr. .../8.11.2019 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2019, minorul RPA este debitor al obligaţiei de restituire a sumei de 6600 lei pensie întreţinere încasată necuvenit, iar  contestatorul este creditor al acestor sume.

Clarificarea din punct de vedere al persoanei minorului ca fiind efectiv debitor al acestei obligaţii de plata (restituire pensie încasata necuvenit) s-a făcut prin sentinţa .../22.12.2020 pronunţată în dosar .../200/2020, având ca obiect contestaţie la executare.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că obligaţia de plata a minorului nu atrage implicit o obligaţie de plata a reprezentantului legal, iar minorul nu poate fi executat din lipsa de bunuri proprii (conform încheierii emise în dosarul de executare nr. .../2020 al B.E.J. Ailincăi Alexandru), singura modalitate de recuperare a datoriei de la minor este prin compensare, aplicata parţial şi lunar până la stingerea datoriei.

În continuare, a susţinut că în calitate de creditor creanţa stabilita prin sentinţa nr. ..../08.11.2019 este certa, lichidă şi exigibilă, priveşte o sumă ce reprezintă pensie de întreţinere achitat nedatorat minorului, însa în executarea unei decizii civile, iar creanţa creditorului RPA stabilită prin sentinţa nr. .../11.05.2016 este certă, lichidă şi devine exigibilă lunar,  priveşte deci pensia de întreţinere datorată de el lunar minorului.

A apreciat că în aceste condiţii, compensaţia nu se putea face decât parţial (în fiecare lună) la data când creanţele reciproce întrunesc cele trei condiţii, până la stingerea totală a obligaţiilor reciproce.

În acest sens, a precizat că a adus la cunoştinţa reprezentantului legal faptul că acea compensaţie parţială lunară va fi aplicată asupra sumei de 1000 lei din totalul de 1620 lei datorat lunar minorului, diferenţa de suma urmând a fi transmisa în continuare cu titlu de pensie pentru minor (respectiv suma de 620 lei).

Acesta compensaţie a notificat că va opera până la momentul stingerii complete a datoriei minorului către creditorul său şi s-a aplicat efectiv începând cu luna martie.

Mai învederează, că până la data prezentei compensarea a operat până la concurenţa sumei de 4000 lei, iar el  mai are de recuperat din acea plata anticipata şi nedatorată a pensiei, diferenţa de 2600 lei .

Prin urmare, în condiţiile în care suma de 6600 lei s-a achitat către minor cu titlu de pensie de întreţinere în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar prin sentinţa civila nr. ..../08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2019, minorul RPA este declarat debitor al obligaţiei de restituire a sumei de 6600 lei pensie întreţinere încasată necuvenit, este legal ca aceasta suma sa fie compensata cu datoriile viitoare către minor, până la concurenta sumelor datorate şi compensare totala.

Raporturile obligaţionale au acelaşi tip de creanţă, respectiv pensie de întreţinere, aspect ce îndreptăţeşte debitorul obligaţiei de întreţinere la stingere a datoriilor reciproce prin compensaţie legala, compensaţia invocată operand în puterea legii conform art. 1617 cod civil.

În continuare, a precizat că în sentinţa civila nr. ..../8.11.2019 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2019, minorul RPA este declarat debitor al obligaţiei de restituire a sumei de 6.600 lei pensie întreţinere încasată necuvenit este intrata în puterea lucrului judecat şi este executorie.

Punctul de vedere exprimat de B.E.J. prin încheierea de respingere a cererii este în sensul ca în speţă operează dispoziţiile art.1618 alin. lit. c cod civil, ce privesc excluderea de la compensare a bunurilor insesizabile.

În esenţă, solicită  să se constate faptul că, o compensaţie poate opera în materia obligației de întreținere datorată de părinte copilului său când suma de compensat are acelaşi caracter, întrucât creanța de întreținere nu este insesizabilă, în sensul că nu poate fi nicicând urmărită, ci, dimpotrivă, aceasta poate fi supusă urmăririi silite mobiliare, după distincțiile prevăzute de art. 729 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă (până la o cotă de 1/2 pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere, respectiv până la o cotă de 1/3 pentru orice alte datorii). De asemenea, în speţa de faţă, se poate aprecia ca suntem în prezenţa compensării obligațiilor bilaterale ce au ca obiect pensie de întreţinere.

Coroborând astfel dispoziţiile art. 534 Cod civil, conform cu care restituirea întreţinerii nedatorate ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti se poate solicita de la cel care a primit-o cu dispoziţiile legale din titlul V Cod civil - cel care primeşte întreţinerea este debitorul-minorul, chiar dacă reprezentarea intereselor acestuia se face de către un părinte.

Având în vedere dispoziţiile art. 729 Cod proc. civ., dispoziţiile art. 1616 şi urm. Cod civil, a solicitat să se constate faptul că în speţă, raportat la tipul comun de creanţa reciprocă dintre părţi, respectiv pensie de întreţinere şi dubla calitate a celor doi, calitate dobândită prin hotărâre judecătorească, poate opera compensarea datoriilor reciproce.

Faţă de aspectele învederate, a solicitat admiterea contestaţiei, anularea încheierii nr. ... din data de 19.07.2021 şi constatând ca în speţă operează compensarea să se dispună încetarea executării silite în dosarul nr .../2021 a B.E.J. Popescu Adrian Gabriel.

În  dovedirea cererii contestatorul a depus  la dosar înscrisurile anexate la filele 13-70.

La solicitarea instanţei B.E.J. Popescu Adrian Gabriel a înaintat copia certificată a dosarului  de executare silită  nr..../2021,ataşat la dosar filele 74-139.

La data de 27.08.2021, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a înţeles să invoce excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare raportat la data comunicării încheierii privind încuviinţarea executării silite respectiv Somaţia nr. .../2021 comunicată către debitor, precum şi cu privire la toate actele de executare silită efectuate în cauza, în raport de care nu se mai afla debitorul în termenul legal pentru a le contesta.

Având în vedere conţinutul contestaţiei, intimatul a solicitat să se observe faptul că debitul era contestat de debitor încă de la data comunicării primelor acte de executare în cauza, ori, caracterul cert lichid si exigibil al creanţei putea fi contestat la data la care s-a comunicat primul act de executare în cauza, întrucât practic debitorul susţine că nu datora diferenţa de sumă, recunoscând ca nu a achitat integral pensia de întreţinere, dar ca aceasta conduita ar fi justificata de o compensare.

A susţinut că, din primele fraze ale contestaţiei, contestatorul a arătat că „obiectul dosarului de executare este reprezentat de plata a unei pretinse restanţe de pensie, pensie stabilită raportat la cuantumul Sentinţei civile nr. .../2016 a Judecătoriei Buzau”. Aşadar, contestatorul considera creanţa însăşi.

A evidenţiat, în continuare contestatorul, că suma pretinsă „nu poate fi considerată ca restantă /datorată, în condiţiile în care între părţi a intervenit compensarea” . Aşadar, încă o data, contestatorul contesta creanţa însăşi, despre care arată ca nu este datorata şi nici restantă, chestiuni ce puteau fi antamate exclusiv în cadrul unei contestaţii împotriva primelor acte de executare.

A  apreciat intimatul  că  cererea  este vădit neîntemeiată, având în vedere următoarele:

Aşa cum rezultă din înscrisurile anexate, privind corespondenţa anterioara începerii executării silite, a arătat contestatorului ca în opinia sa, fiul său, nu poate opera compensaţia, raportat la situaţia de fapt şi de drept în cauză.

A învederat că debitorul a înţeles, după cum a considerat, să diminueze suma pe care i-o achita lunar cu titlu de pensie de întreţinere, achitând lunar mai puţin cu 1000 de lei. Faţă de acest considerent, a înţeles sa solicite executarea silita a pensiei de întreţinere, pentru întreaga suma.

În primul rând, să se reţină că reclamantul contestatorul are în vedere împrejurarea că raporturile obligaţionale „au acelaşi tip de creanţă, respectiv pensie de întreţinere” însa aceasta împrejurare nu schimba situaţia de fapt şi nici regulile de drept aplicabile.

A apreciat că, în mod corect executorul judecătoresc, prin încheierea nr. .../19.07.2021, a statuat faptul ca în lumina dispoziţiilor art. 1618 lit.c C.Civ., „compensaţia nu operează atunci

când are ca obiect un bun insesizabil”, având în vedere împrejurarea ca în cauza de faţă tatăl său doreşte sa obţină compensarea raportat la pensia lunara datorata cu titlu de întreţinere (obligaţia de întreţinere).

În acord cu dispoziţiile art. 729 C.pr.civ. referitoare la limitele urmăririi veniturilor băneşti: „(7) Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.”

Aşadar, în raport de cele menţionate, pe de o parte suma datorată cu titlu de pensie de întreţinere are o destinaţie speciala, intrând în categoria veniturilor care cad sub incidenţa textului de lege sus citat, si, pe de altă parte, nu a fost de acord cu efectuarea compensării raportat la pretenţiile invocate de contestator, (aspect pe care i l-a comunicat şi prin Notificarea de răspuns faţă de solicitarea lui), urmând ca la vârsta de 18 ani sa procedeze la executarea silita, pentru sumele pe care consideră că le datorează.

A învederat împrejurarea că nu poate exista o compensare între o datorie a minorului, dată fiind împrejurarea că pensia de întreţinere nu poate fi executata silit, aspect ce conform dispoziţiilor art. 728 raportat la dispoziţiile art. 729 C.Pr.Civ.,si art. 730 C.Pr.Civ., din economia cărora rezulta faptul că „(7) Alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate,  cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii,  nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii” respectiv „renunțarea la beneficiul dispozițiilor prevăzute în articolele din prezenta secțiune, precum și urmărirea ori cesiunea făcută cu încălcarea acestor dispoziții sunt nule de drept. ”

Deopotrivă, în raport de dispoziţiile art. 514 C.Civ., obligația de întreținere are caracter personal, dreptul la întreţinere nu poate fi cedat şi urmărit, şi în raport de dispoziţiile art. 1.618 C.Civ., compensația nu are loc atunci când: c) are ca obiect un bun insesizabil.

A solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze.

Sub aspect probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. .../11.05.2016 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2016, RP a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea fiului său, minorul RPA (născut la data de ....12.2012), în procent de 16,5 % din veniturile nete realizate, cu începere de la data introducerii acţiunii (12.01.2016) şi până la majorat (filele 15-17, definitivă).

Prin Decizia civilă nr. ..../03.04.2019 pronunţată de Tribunalul Buzău  în dosarul civil nr. .../200/2017, a fost admis apelul formulat de minorul PA prin reprezentant legal MEC împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Buzău în acelaşi dosar şi a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. ..../11.05.2016 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2016, de la 16,5% din venitul net la suma fixa de 2.300 lei lunar începând cu data de 15.12.2017, data introducerii acţiunii şi până la majorat (filele 62-70).

În  baza acestei hotărâri judecătoreşti, RP a achitat lunar în favoarea fiului său, cu titlu de pensie de întreţinere, suma de 2.300 lei lunar.

Prin Decizia civilă nr. .../24.05.2019 pronunţată de Tribunalul Buzău  în dosarul civil nr. .../114/2019 a fost admisa cererea de revizuire formulată de RP şi s-a dispus schimbarea în parte a decizia pronunţate de aceeaşi instanţă cu privire la modul de calcul al pensiei de întreţinere (filele 54-61).

Prin Sentinţa civilă nr. ..../08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2019, RPA a fost obligat să plătească tatălui său, RP, suma de 6.600 lei, reprezentând pensie de întreţinere achitată în mod nedatorat, în baza deciziei revizuite (filele 26-28).

În acest context, prin notificarea din 05.03.2021, RP l-a notificat pe minor, prin reprezentant legal cu privire la intenţia de compensaţie parţială lunară a datoriilor reciproce, urmând ca din suma pe care o datora lunar cu titlu de pensie de întreţinere (1620 lei) să scadă în fiecare lună câte 1.000 lei, plătind doar 620 lei lunar, până la recuperarea creanţei în sumă de 6.600 lei pe care o deţinea împotriva minorului.

La data de 04.05.2021 a fost înregistrată pe rolul B.E.J. Popescu Adrian Gabriel sub nr. .../2021, cererea de executare silită formulată de minorul RPA, prin reprezentant legal S (fostă M) EC, prin care solicită executarea silită a obligaţiei de întreţinere de către debitorul RP întrucât acesta a început să achite câte 620 lei începând cu luna martie 2021, deşi datorează 1.620 lei lunar (fila 75).

Prin Încheierea din 18.05.2021 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul înregistrat sub nr. .../200/2021 a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului RP. (fila 89).

La data de 15.07.2021 au fost comunicate debitorului: somaţia emisă de executor la data de 12.07.2021, sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite (dovadă – fila 135).

La data de 19.07.2021 executorul judecătoresc a emis Încheierea nr. .../2021 prin care a respins cererea debitorului RP care solicita dispunerea încetării executării silite urmare a intervenirii compensaţiei, motivând, în esenţă, că pensia de întreţinere datorată minorului are caracter insesizabil astfel că nu poate interveni compensaţia de plin drept, fiind incidentă situaţia de excepţie prevăzută de art. 1618 alin 1 lit. c din Codul Civil (fila 134).

Prin prezenta acţiune, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 30.07.2021, RP formulează contestaţie la executare împotriva Încheierii nr. .../19.07.2021 pronunţată de BEJ Popescu Adrian în dosarul execuţional nr. .../2021.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare prezintă relevanţă dispoziţiile art. 715 alin 1 pct. 1 şi 3 şi alin 2 Cod Procedură Civilă: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: „1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; (...) 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația (...).(2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.”

Instanţa va respinge ca nefondată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimat, întrucât şi în ipoteza în care s-ar aprecia că prin contestarea încheierii executorului se invocă motive ce privesc executarea silită însăşi, prezenta acţiune a fost formulată la data de 30.07.2021,  în interiorul termenului de 15 zile, prev. de art. 715 alin 1 Cod procedură civilă, dacă ne raportăm la data comunicării primelor acte de executare silită, 15.07.2021 (dovadă fila 135).

Cu atât mai mult, acţiunea este formulată în termen dacă ne raportăm la data comunicării încheierii din 19.07.2021.

 Pentru soluţionarea fondului litigiului, sunt relevante următoarele dispoziţii legale:

- art. 534 Cod Civil: „Dacă, din orice motiv, se dovedeşte că întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu era datorată, cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

- art. 514 alin (3) Cod civil: „Dreptul la întreţinere nu poate fi cedat şi nu poate fi urmărit decât în condiţiile prevăzute de lege.”

-  art. 1.616 Cod Civil : „Datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele.”

- art. 1.617 alin (1) Cod Civil: „Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

- art. 1.618 Cod Civil: „Compensaţia nu are loc atunci când:  (...) c) are ca obiect un bun insesizabil.”

- art. 729. Cod procedură civilă: „(1) Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite: a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii; b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. (...) (7) Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.”

Soluţionarea litigiului dedus judecăţii presupune, în esenţă, să se stabilească dacă între părţi a intervenit compensaţia de drept în ceea ce priveşte suma de 6.600 lei respectiv dacă dreptul la întreţinere de care beneficiază minorul din partea tatălui său, prin plata unei pensii de întreţinere reprezintă un „bun insesizabil” în sensul dispoziţiilor art. 1618 lit. c) din codul Civil, în contextul în care dispoziţiile citate incomplet de intimat (art. 514 alin 3 Cod Civil) permit urmărirea dreptului la întreţinere „în condiţiile prevăzute de lege”.

Întrucât dispoziţiile art. 729 alin 7) din Codul de procedură civilă nu prevăd expres interdicţia urmăririi sumelor de care beneficiază o persoană cu titlu de pensie de întreţinere, făcând trimitere generică la „alte indemnizaţii cu destinaţie specială” în timp ce dispoziţiile art. 729 alin 1) din acelaşi act normativ permit urmărirea „veniturilor periodice precum şi a altor sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă”, problema caracterului sesizabil/insesizabil al pensiei de întreţinere nu este lămurită de acest text legal, permiţând interpretări diferite.

Deşi nu soluţionează problema de drept suspusă judecăţii, instanţa apreciază relevant raţionamentul I.C.C.J. în motivarea unui recurs în interesul legii în care s-a statuat că poate opera compensaţia obligaţiilor de întreţinere.

Astfel, în esenţă, prin Decizia nr. 6/2019 , completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1.616-1.618 lit. c) raportat la art. 499, art. 514 alin. (1) şi (3), art. 515, art. 525 alin. (1), art. 529-531 din Codul civil şi art. 729 alin. (3) şi (7) din Codul de procedură civilă, instanţa de tutelă va putea dispune compensaţia obligaţiilor de întreţinere datorate de fiecare părinte copilului care nu locuieşte cu acesta, până la limita celei mai mici dintre ele şi în măsura în care compensaţia nu contravine interesului superior al copilului.”

În motivare, s-a reţinut, printre altele: „21. Compensaţia legală, compensaţia convenţională şi compensaţia judiciară, ca modalităţi de executare, prin stingere, a obligaţiei de întreţinere: Reglementată între modurile de stingere a obligaţiilor în art. 1.615 din Codul civil, compensaţia a primit o consacrare distinctă în art. 1.616 din acelaşi cod, care prevede că „datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele”. Astfel, dacă obligaţiile sunt egale, se sting în întregime, iar dacă nu sunt de aceeaşi valoare, se sting până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

În opinia jurisprudenţială minoritară, care a respins posibilitatea compensării obligaţiilor de întreţinere ce incumbă părinţilor divorţaţi, motivul principal pentru care compensaţia nu ar putea să opereze în această materie a constat, de fapt, în lipsa caracterului reciproc al obligaţiei de întreţinere dintre părinţi şi copiii lor minori, obligaţia de întreţinere revenind doar părinţilor. S-a reţinut în acest sens că este de esenţa compensaţiei caracterul reciproc al datoriilor, aşa cum se desprinde din definiţia dată acesteia de art. 1.616 din Codul civil.

Această opinie ignoră însă faptul că atât definiţia dată compensaţiei de art. 1.616 din Codul civil, cât şi condiţiile de existenţă ale acesteia prevăzute de art. 1.617 din Codul civil (datorii certe, lichide şi exigibile având ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură) trebuie considerate ca referindu-se doar la compensaţia legală, aspect care rezultă din utilizarea în art. 1.617 alin. (1) din Codul civil a sintagmei „compensaţia operează de plin drept”, noul Cod civil, la fel ca şi cel din 1865, nefăcând referiri la compensaţia convenţională, care operează prin acordul de voinţă al părţilor, sau la cea judiciară, care este hotărâtă de instanţa de judecată competentă, aceste noţiuni fiind dezvoltate în doctrină şi jurisprudenţă.(...)

Efectul esenţial care se produce între beneficiarii compensaţiei este că obligaţiile se sting reciproc şi concomitent, ca şi când ar fi fost făcută o plată a fiecărei obligaţii în parte.

În cazul compensaţiei legale efectul extinctiv se produce automat, ope legis, deci fără să mai fie necesară vreo manifestare de voinţă din partea debitorilor reciproci, în schimb, în cazul compensaţiei convenţionale, stingerea datoriilor se produce după cum au convenit părţile prin contractul lor, iar în cazul compensaţiei judiciare, stingerea obligaţiilor se realizează în temeiul dispoziţiilor instanţei.

Aplicând aceste principii problemei de drept de dezlegat, se impune acceptarea opiniei conform căreia, în ipoteza în care părinţii sunt separaţi şi fiecăruia dintre ei i-au fost încredinţaţi copii în întreţinere, se va dispune compensarea judiciară a obligaţiilor lor reciproce de către instanţă, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze şi cu respectarea principiului interesului superior al copilului. (...)

În acest context, deşi, în opinia minoritară, s-a susţinut că obligaţia de întreţinere nu poate face obiectul compensaţiei, din cauza insesizabilităţii generate de caracterul său personal, în literatura de specialitate s-a arătat că este admisibilă compensaţia judiciară ce poate fi dispusă de instanţă numai cu privire la creanţe de întreţinere, ceea ce se întâmplă în cazul părinţilor divorţaţi, când fiecăruia i s-au încredinţat copii spre creştere şi educare. În situaţia compensării, pensia de întreţinere se stabileşte exclusiv în sarcina părintelui căruia îi revine obligaţia pensiei celei mai mari, suma reducându-se corespunzător cu suma pe care celălalt părinte o datorează pentru copilul încredinţat debitorului pensiei respective. (...)”

În condiţiile în care instanţa supremă a înlăturat opinia jurisprudenţială minoritară potrivit căreia nu poate opera compensarea obligaţiei de întreţinere (cu motivarea că această opinie lua în considerare doar condiţiile compensaţiei legale), statuând posibilitatea dispunerii compensării judiciare a obligaţiilor reciproce de către instanţă, instanţa observă faptul că I.C.C.J. nu contrazice teza potrivit căreia nu este permisă compensaţia legală a obligaţiilor de întreţinere, ci indică faptul că este posibilă compensaţia convenţională sau judiciară în această materie.

Or, în speţă, contestatorul susţine tocmai această teză: faptul că a intervenit compensaţia legală prin raportare la obligaţia de întreţinere pe care o are faţă de intimatul minor, căruia îi opune o creanţă ce derivă dintr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat că a achitat cu 6.600 lei mai mult cu titlu de pensie de întreţinere, într-un anumit interval.

Similar, instanţa apreciază relevant raţionamentul Curţii Constituţionale a României în motivarea Deciziei nr. 232/07.04.2021 prin care a constatat că dispozițiile art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu referire la indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevăzută la art. 2 alin. (1) din acest act normativ, prin care se instituia interdicţia urmăririi silite a indemnizaţiei pentru creşterea copilului sunt neconstituționale.

În motivare s-a reţinut, printre altele:

„16. din analiza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, Curtea a reținut că scopul adoptării actului normativ a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului (...)

18. Așadar, dacă indemnizația ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiția ca anterior datei nașterii acestuia persoana beneficiară să fi realizat timp de cel puțin 12 luni venituri nu mai era inserată în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, ci s-ar fi dispus plata acesteia pentru fiecare copil, indiferent dacă persoana a realizat sau nu venituri supuse impozitului pe venit. (...)”

21. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că măsura instituită de legiuitor prin textul de lege criticat, și anume interdicția absolută a urmăririi silite a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor prevăzută la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, de vreme ce, așa cum s-a demonstrat, acesta nu este un drept al copilului, ci al părintelui. (...).”

23. Curtea reţine că dreptul copilului la întreţinere din partea ambilor părinţi este inerent drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, fundamentat pe asumarea responsabilă a calităţii de părinte, şi există indiferent de situaţia juridică în care se află părinţii (căsătoriţi, necăsătoriţi, despărţiţi în fapt sau divorţaţi). (...) Obligaţia de întreţinere a părinţilor este parte componentă a autorităţii părinteşti, ca ansamblu de drepturi şi obligaţii ce privesc persoana şi bunurile copilului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi. Autoritatea părintească are caracter legal şi imperativ. (...) Curtea observă că, în acelaşi sens, art. 263 alin. (1) din Codul civil enunţă principiul esenţial care fundamentează măsurile privitoare la copil, şi anume respectarea interesului superior al acestuia. Obligaţia de întreţinere pe care părinţii o au faţă de copilul lor minor, potrivit prevederilor Codului civil, obligaţie solidară instituită expres prin art. 499 alin. (1), are un caracter legal şi un conţinut complex, material şi moral. Astfel, obligaţia de întreţinere a minorului include mai multe componente, reflectate în conţinutul art. 487 şi 499 din Codul civil, respectiv cele necesare traiului, dar şi cele necesare asigurării educaţiei, învăţăturii şi pregătirii profesionale.(...)”

În cuprinsul acestei decizii, C.C.R. a stabilit, printre altele, că venitul obţinut de părinte cu titlu de indemnizaţie de concediu pentru creşterea copilului poate fi urmărit silit pentru alte datorii ale beneficiarului, întrucât acest drept nu este al copilului, ci al părintelui. 

Interpretând per a contrario argumentul enunţat mai sus, instanţa apreciază că interdicția absolută a urmăririi silite în ceea ce priveşte un drept al copilului (în care se include şi dreptul la întreţinere) corespunde principiilor constituţionale şi urmăreşte interesul superior al copilului statuat de articolul 24 (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.” dar şi de dreptul intern. (art. 2 alin 3 şi 4 din Legea 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului: „(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. (4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.”)

Sintetizând, instanţa va interpreta dispoziţiile neclare ale art. 514 alin (3) Cod civil şi art. 729 alin (1) şi (7) din Codul de procedură civilă în sensul care acestea profită interesului superior al minorului RPA (născut la data de ....12.2012), apreciind că dreptul la întreţinere al minorului  respectiv obligaţia corelativă a tatălui său de a achita integral suma stabilită cu acest titlu întreţinere reprezintă un „bun insesizabil” în sensul dispoziţiilor art. 1618 lit. c) din codul Civil, care nu permit intervenirea compensaţiei de drept, chiar şi în ipoteza în care există două datorii certe, lichide şi exigibile reciproce. (cum este cazul în speţa în discuţie).

Din aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată, apreciind că Încheierea nr. .../19.07.2021 din dosarul execuţional înregistrat la B.E.J. Popescu Adrian Gabriel sub nr. .../2021 (ce face obiectul prezentei acţiuni) a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, inclusiv sub aspectul caracterului insesizabil/neurmăribil al pensiei de întreţinere de care beneficiază minorul.

Faţă de soluţia la care a ajuns în urma deliberării, în temeiul art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, instanţa va obliga contestatorul să achite intimatului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu apărător ales (chitanţă – fila 151)  iar în temeiul art. 717 alin (2 )din acelaşi act normativ îl va obliga să achite în contul B.E.J. Popescu Adrian Gabriel suma de 79 lei, reprezentând contravaloare xerocopiere dosar execuţional nr. …/2021.