Pensie de întreţinere minor. Stabilire prin conventia părtilor

Pensie de întreţinere pentru minor. Stabilire prin convenţia părinţilor.

------------------------PRELUCRATĂ, ÎN EXTRAS-------------------------------

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504

SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. 14638/55/2014

DECIZIA CIVILĂ NR. 542

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2015

------------------------------------------------------------------------------------

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul Arad la data de 04.03.2015, constată că prin sentinţa civilă nr. 174/19.01.2015, Judecătoria Arad a respins cererea formulată de reclamanta N.G., în calitate de reprezentant legal al minorei P. N. M. în contradictoriu cu pârâtul P.A., având ca obiect pensie de întreţinere.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

 Din căsătoria părţilor, s-a născut la data de 31 ianuarie 2006, în Arad, minora P.N.M.

La data de 21.02.2014 căsătoria părţilor a fost desfăcută prin certificatul de divorţ nr. 1935 din aceeaşi dată, iar prin convenţia încheiată în procedura divorţului, autentificată sub nr. 501/21.02.2014 de SPN Medre, acestea s-au înţeles ca autoritatea părintească în ceea ce o priveşte pe minoră să fie exercitată în comun, stabilindu-se locuinţa copilului la mamă. Prin aceeaşi convenţie, părţile s-au înţeles ca pârâtul să contribuie lunar la creşterea şi educarea minorei cu suma de 100 lei, reprezentând pensie de întreţinere.

În chiar cuprinsul cererii, reclamanta arată că la stabilirea pensiei de întreţinere s-au avut în vedere nevoile minorei şi posibilităţile materiale ale pârâtului, la data divorţului acesta nerealizând venituri legale, ci doar din munca „la negru”.

Conform art. 531 alin 1 Cod civil “dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei”.

Din adresele nr. 6772/19.12.2014 eliberată de Casa Judeţeană de Pensii Arad (fila 61) şi nr. 15709/CCMMRM/19.12.2014 eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad (fila 63) instanţa a reţinut că mijloacele materiale ale pârâtului nu s-au schimbat faţă de data divorţului, nici în prezent acesta nefiind angajat.

Creşterea venitului minim pe economie garantat în plată de la suma de 850 lei la 900 lei nu poate reprezenta o modificare a situaţiei materiale a pârâtului, acesta nefiind angajat în muncă.

În ceea ce priveşte nevoile minorei, reclamanta nu a făcut dovada unei asemenea modificări, deşi sarcina probei în revine conform art. 249 Cod procedură civilă, iar perioada de timp dintre momentul pronunţării divorţului şi  data formulării prezentei cereri este mult prea scurtă pentru a prezuma o asemenea modificare.

Mai mult, conform susţinerilor reclamantei din cuprinsul cererii, minora urmează să înceapă clasa a III-a din învăţământul primar, astfel că nevoile sale nu pot fi prezumate că sunt mai mari decât în anul şcolar precedent, nefiind vorba despre un alt ciclu de învăţământ.

În consecinţă, având în vedere că reclamanta nu a dovedit existenţa unei schimbări în ceea ce priveşte mijloacele de care dispune pârâtul în prezent şi nici a nevoilor superioare ale minorei, în temeiul art. 531 alin 1 Cod civil, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta N.G., în calitate de reprezentant legal al minorei P.N.M., în contradictoriu cu pârâtul P.A., având ca obiect majorarea pensiei de întreţinere.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, aceste nefiind solicitate de către pârât.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta N.G., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate, şi rejudecând, să se admită în tot acţiunea formulată.

În motivare, apelanta arată că, prin Certificatul de divorţ nr. 1935/21.02.2014, s-a desfăcut căsătoria dintre ea şi pârât, autoritatea părintească în ceea ce o priveşte pe minoră fiind exercitată în comun, tatăl copilului obligându-se la plata unei pensii de întreţinere pentru aceasta în sumă de 100 lei lunar conform Convenţiei nr. 591/2014.

În ceea ce priveşte cheltuielile de creştere, învăţătură, educare şi pregătire profesională a copilului, acestea nu mai corespund nevoilor actuale ale copilul, drept pentru care apelanta este nevoită să se adreseze instanţe.

La stabilirea acestei pensii s-au avut în vedere nevoile minorei şi posibilităţile material ale paratului de la acea data, care se cifrau la suma de 100 lei (opţiune exprimată de acesta). Aceasta situaţie de fapt s-a schimbat, nevoile minorei, care acum este în vârsta de 9 ani, şi care este în clasa a III, au crescut şi în acelaşi timp au crescut şi posibilităţile materiale ale paratului cu siguranţa, o data cu creşterea salariului minim pe economie de la 850 lei la 950 lei brut, la data pronunţării acţiunii.

Copilul are 9 ani, nevoile lui cresc în continuu, astfel că apelanta solicită ca pârâtul să fie obligat la plata cotei de 1/4 din salariul (minim pe economie), aşa cum chiar acesta a fost de acord prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Astfel, solicită instanţei de apel, ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv: obligarea pârâtului să contribuie în continuare la cheltuielile de creştere, învăţătură, educare şi pregătire profesională a copilului, insa in raport cu nevoile actuale ale minorei P.N.M. în sensul de a majora obligaţia iniţial de întreţinere stabilită prin Convenţia nr. 591/2014, de la suma de 100 lei, la cota de 1/4 din salariul (minim pe economie), începând cu luna august 2014 pana la majoratul acesteia şi în continuare pana la terminarea studiilor universitare dar nu mai mult decât pana la vârsta de 26 ani; stabilirea de către instanţă şi a felului şi a modalităţii executării, în sensul ca suma pentru cheltuielile de creştere a minorei să fie virată în continuare lunar, pana la data de 20 a lunii sau in prima zi lucratoare dupî aceasta, în contul nr. R019 M1LB 0000 0000 0390 1310 deschis la Millennium Bank S.A. Sucursala Arad.

În primul rând, solicită instanţe de apel să constate ca prima instanţa nu a analizat sub nici o forma starea de fapt, concreta din acţiunea formulata, iar la pronunţarea hotărârii nu s-a luat în considerare poziţia pârâtului, apărările acestuia exprimate în întâmpinare şi anume « solicit... admiterea acţiunii reclamantei» in sensul obligării la plata pensiei de intretinere pentru minora, in cuantum de 1/4 din salariu, concluzionând gresit ca, nu a făcut dovada unei modificări in veniturile paratului, timpul de la data pronunţării este prea scurta, iar faptul ca minora urmează cursurile şcolare ale clasei a III-a nevoile acesteia nu pot fi prezumate a fi mai mari.

Ca o garanţie a caracterului echidistant al procedurii judiciare si a respectării dreptului la apărare al părţilor, hotărârea trebuia să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor, pentru fiecare capăt de cerere.

Raportat la situaţia prezentata mai sus si susţinuta cu înscrisuri existente la dosar, apelanta apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci doar o prezentare ipotetica a situaţiei de fapt, iar pentru a pronunţa aceasta hotărâre nu s-a ţinut cont de poziţia pârâtului cea de admiterea a acţiunii, exprimat prin curator - acesta exprimându-şi poziţia clar, instanţa fiind investita a se pronunţa cu referire la poziţia paratului, în sensul de admitere a acţiunii - art. 436, art. 437 Cod procedura civila fiind aplicabile.

Referitor la aprecierea modificărilor nevoilor minorei, nu s-a ţinut cont deloc de nevoile actuale ale acesteia, acestea fiind mai mari de la trecerea din cl. II în cl. III, materiile fiind mai multe, acestea fiind prevăzute clar în Legea nr. I din 5 ianuarie 2011 (actualizată) a educaţiei naţionale. In plus conform adeverinţei nr. 339/14.10.2014 - reiese faptul ca minora P.N.M. urmează cursurile şcolare ale cl. III şi a programului prelungit, depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 10.11.2014, frecventează cursuri pana la ora 16, „şcoală după şcoală”, cursuri de şah, lecţii de canto, meditaţii private la limba engleză, toate care trebuie plătite şi la care doar apelanta suportă aceste cheltuieli.

Faţă de aspectele menţionate mai sus apelanta consideră că sentinţa apelata este nelegală şi netemeinică, nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi care au dus la respingerea cererii.

Pentru pronunţarea acestei soluţii nu s-a ţinut cont deloc de nevoile actuale ale minorei, materiile in clasa a III fiind în număr de 3 în plus faţă de cl. II, şi astfel şi costurile pentru achiziţionarea rechizitelor pentru toate aceste materii sunt mai mari, faţă de ciclul din anul şcolar precedent, astfel ca, per ansamblu cheltuielile de creştere, învăţătură, educare şi pregătire profesională a copilului este într-o continuă transformare = creştere, ci nicidecum în regres.

Astfel, pentru exercitarea acţiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică a cărei realizare pe calea justiţiei este obligatorie.

De asemenea, în acest context trebuie sa se tina cont si de salariu, chiar cel minim pe economie, ci nu de veniturile efective realizate de parat (daca acesta nu realizează venituri din contract de munca), întrucât salariul creste, raportat la cel minim pe economie de la 850 lei la 900 lei , începând cu 1.07.2014, la 975 începând cu 01.01.2015, la 1050 lei cat va fi începând cu data de 01.07.2015 conform cu dispozitile legale ale HG nr. 1091/2014, publicata in monitorul Oficial Partea I nr. 902/11.12.2014, astfel ca, fata de veniturile realizate de parat la data divorţului, este evident faptul ca acestea nu pot decât sa fie mult mai mari in acest moment.

Este de necontestat faptul că interesul superior al copilului este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele si de a beneficia de toate nevoile, din punct de vedere moral şi material, să îi confere siguranţa si stabilitatea de care are nevoie si de ai asigura toate nevoile.

Arată apelanta că, ambii părinţi, indiferent că sunt sau nu împreună, trebuie să-si asume obligaţiile părinteşti, să înţeleagă că orice copil are nevoie să fie crescut de ambii părinţi si să nu abandoneze exerciţiul drepturilor si obligaţiilor părinteşti, si sa contribuie chiar daca nu egal la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a minorei, pentru o corectă educare, maturizare şi dezvoltare intelectuală a acesteia, dar si una de ordin material, aspecte conferite pe larg de dispoziţiile Legii nr. 272/2004, modificata si actualizata.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului formulat, modificarea hotărârii apelate, şi rejudecând, să se admită în tot acţiunea formulată.

În drept; art. 470 şi următoarele Cod proc.civ, art. 525-533 din noul Codul civil şi celelalte acte normative invocate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul – prin avocat curator a arătat că este de acord cu admiterea cererii de apel formulate, modificarea sentinţei atacate, iar în rejudecare să se admită în parte cererea reclamantei.

Se solicită a se avea în vedere poziţia procesuală în faţa instanţei de fond, prin care a arătat că este de acord cu obligarea sa la cheltuielile de creştere, învăţătură, educare şi pregătire profesională a minorei P.N. M., pâna la majorat, iar în cazul în care va continua studiile până la finalizarea acestora, dar nu mai mult de 26 ani,  cu o pensie de întreţinere în cuantum de 1/4 din venitul realizat de acesta, conform art. 402 Cod civil.

Nu este de acord cu stabilirea unei sume fixe, aceasta nefiind în interesul minorei şi nici în acord cu modificările situaţiei financiare ale intimatului.

Intimatul mai arată că nu este de acord ca în sentinţă sa fie menţionată o dată limită până la care să fie obligat la plata pensiei de întreţinere pe seama minorei, având în vedere datele diferite de încasare a salariului precum şi posibilitatea schimbării locului de muncă, fapt ce probabil va presupune şi o schimbare a datei de plată a salariului.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi ţinând seama de dispoziţiile art. 466 - 482 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, tribunalul remarcă faptul că prima instanţă a constatat că pârâtul a fost citat la toate adresele cunoscute, dar factorul poştal a constatat că acesta nu mai locuieşte în fapt la aceste adrese. Prin urmare, în baza art. 167 Cod Procedură Civilă, prima instanţă a dispus citarea pârâtului prin publicitate, desemnându-se totodată, potrivit art. 58 Cod Procedură Civilă, un curator special dintre avocaţii Baroului Arad, în persoana doamnei avocat P.M.

În apel, tribunalul a menţinut mandatul curatorului special, care prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii reclamantei.

Potrivit art. 80 alin. 1 teza a II a Cod Procedură Civilă, reprezentarea părţilor în procesul civil poate fi legală, judiciară sau convenţională. Reprezentarea legală intervine în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate procesuală de exerciţiu, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege, spre exemplu: art. 155 alin. 1 pct. 15, art. 58, art. 975 alin. 2 Cod Procedură Civilă; aşadar, în aceste cazuri este vorba de o reprezentare legală, deoarece izvorul împuternicirii de reprezentare îl constituie legea, instanţa numind un astfel de reprezentant în cazurile expres prevăzute de lege; prin urmare, curatorul special desemnat în cauză are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.

Totuşi, văzând dispoziţiile art. 81 alin. 2 Cod Procedură Civilă, tribunalul urmează să aprecieze dacă poziţia procesuală exprimată de curator nu contravine interesului pârâtului, ştiut fiind că actele procedurale de dispoziţie prevăzute la art. 81 alin. 1 Cod Procedură Civilă se pot face de reprezentant doar în baza unui mandat special, ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente.

Aşadar, analizând pe fond cererea reclamantei de majorare a pensiei de întreţinere, tribunalul va constatat că aceasta este întemeiată, considerând că înţelegerea părţilor stabilită prin convenţia din 21.02.2014 (fila 6 fond) nu corespunde interesului minorei sub aspectul cuantumului pensiei de întreţinere de 100 lei lunar convenită a fi plătită de pârât pe seama copilului său.

Altfel spus, înţelegerea părinţilor în sensul exonerării sau stabilirii unei sume modice ca pensie de întreţinere nu este admisibilă în materia drepturilor de care părţile, din raţiuni de protecţie a unor persoane sau de ordine publică nu pot dispune. Or, pensia de întreţinere este un drept prevăzut în mod expres pentru copil, iar în caz de divorţ, instanţa este obligată să se pronunţe chiar din oficiu asupra cheltuielilor de creştere, educare şi învăţătură ale copilului.

În aceste condiţii, tribunalul va avea în vedere dispoziţiile art. 529 Cod Civil, precum şi faptul că pârâtul nu lucrează, motiv pentru care va stabili cuantumul pensiei la 1/4 din venitul minim pe economie, începând cu data formulării prezentei acţiunii şi până la majoratul minorei ori alte dispoziţii.

Faţă de cele expuse anterior, în baza art. 480 al. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de reclamanta N.G. împotriva sentinţei civile nr. 174/19.01.2015, pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul nr. 14638/55/2014.

Va schimba în tot hotărârea atacată şi pe cale de consecinţă va admite acţiunea şi va majora pensia de întreţinere pe care pârâtul P.A. o datorează pe seama minorei P.N.M., de la 100 lei lunar la 1/4 din venitul minim pe economie începând cu luna august 2014 până la majoratul minorei, ori alte dispoziţii.

În baza art. 48 din OUG 80/2013, va obliga pe apelanta N. G. la plata unei diferenţe de 150 lei – onorar curator în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta N.G. împotriva sentinţei civile nr. 174/19.01.2015, pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul nr. 14638/55/2014.

Schimbă în tot hotărârea atacată şi pe cale de consecinţă admite acţiunea şi majorează pensia de întreţinere pe care pârâtul P.A. o datorează pe seama minorei P.N. M., de la 100 lei lunar la 1/4 din venitul minim pe economie începând cu luna august 2014 până la majoratul minorei, ori alte dispoziţii.

Obligă pe apelanta N.G. la plata unei diferenţe de 150 lei – onorar curator în apel.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 30 aprilie 2015.

Preşedinte,Judecător, Grefier,

------------------------------------------------------------------------------------------

Domenii speta

Spete similare