Pensie de întreţinere. Divorţ. Stabilirea domiciliului copiilor.

Decizie 234/A din 25.04.2018


Astfel, Tribunalul va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorilor M D şi M D suma de câte 200 Euro lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 17.03.2017 şi până la pronunţarea sentinţei în prima instanţă, respectiv până la data de 21.06.2017, iar ulterior suma de câte 240 lei până la data de 31.12.2017 inclusiv, respectiv suma de câte 315 lei lunar începând cu data de 01.01.2018 şi până la majoratul minorilor sau alte dispoziţii, sumă calculată prin raportare la venitul minim brut anterior menţionat şi aplicarea cotei maxime legale de 1/3 până la care poate fi obligat titularul obligaţiei de întreţinere conform art. 529 Cod civil.

Din această perspectivă, instanţa de apel reţine că nu există motive pentru a modifica cuantumul pensiei stabilite de către prima instanţă până la data pronunţării ţinând cont de propriile declaraţii ale debitorului M M vizând veniturile obţinute în străinătate, dispoziţia fiind în interesul superior al celor doi minori. Ulterior însă, raportat la probaţiunea administrată în apel şi la împrejurarea că apelantul a revenit în ţară şi nu obţine venituri din muncă se impune a se proceda la schimbarea dispoziţiilor primei instanţe conform celor reţinute anterior.

Cererea de stabilire a locuinţei minorilor la tată însă nu poate fi primită.

Este esenţial să se reţină faptul că minorii au avut şi au şi în prezent o viaţă de familie (în sensul art. 8 din CEDO) cu ambii părinţi, însă în fapt aceştia s-au aflat în îngrijirea bunicilor materni, respectiv a mamei, iar în prezent nu există suficiente motive care să justifice schimbarea situaţiei de fapt a minorilor, mediul în care trăiesc fiind unul normal, minorii beneficiind de condiţii normale de trai, nefiind expuşi vreunui pericol, mama şi bunica maternă oferind garanţiile necesare menţinerii statusului lor actual. În plus dorinţa minorilor de a rămâne împreună, poziţia procesuală a tatălui la prima instanţă relevă în aprecierea tribunalului că în cauză nu există suficiente motive pentru a schimba sentinţa. Faptul că mama celor doi fraţi acceptă împrejurarea că minorul D locuieşte la bunica maternă inclusiv din cauza faptului că minorul nu este de acord cu actuala sa relaţie, nu este suficient prin el însuşi pentru a determina schimbarea locuinţei minorului la tată, în contextul în care bunica maternă este cea care oferă minorului constanţă, echilibru, afecţiune şi grijă în baza unei înţelegeri tacite cu mama minorului. Separarea minorilor prin schimbarea dispoziţiilor din sentinţă în privinţa lor ar determina în aprecierea instanţei de apel o înstrăinare a acestora, existând riscul implicării minorilor în conflictul dintre cei doi părinţi care, din pricina orgoliilor, nu reuşesc a ajunge la un numitor comun în privinţa minorilor. În plus, tatăl apelant, deşi a manifestat disponibilitate în preluarea minorilor/ a unuia dintre ei, nu prezintă la acest moment garanţiile necesare în acest sens

Prin sentinţa civilă nr. 1049 din 21.06. 2017, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul civil nr. 637/336/2017 a fost admisă acţiunea intentată şi precizată de reclamanta M M în contradictoriu cu pârâtul M M şi, în consecinţă, a fost desfăcută prin acordul părţilor căsătoria încheiată între acestea la data de 12.08.2007 şi trecută în re¬gis¬trul stării civile al Primăriei Ruscova, sub nr. 38/12.08.2007.

S-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „C”, efectuându-se cuvenitele modificări în actele de stare civilă.

S-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010 să fie exercitată de ambii părinţi.

A fost stabilită locuinţa minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010, la reclamantă.

Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010 o pensie lunară de întreţinere în cu¬antum 400 euro/lună, câte 200 euro/lună pentru fiecare minor, începând de la data de 17.03. 2017, data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii ale instanţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 12.08.2007 în faţa ofiţerului de stare civilă al Comunei Ruscova, potrivit certificatului de căsătorie seria CD nr. 980898, căsătoria fiind înregistrată la Primăria Ruscova, jud. Ma¬ra¬mu¬reş sub nr. 38, din relaţia  acestora rezultând minorii M D, născut la data de 16.12. 2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010.

Potrivit art. 373 lit. a coroborat cu art. 374 din noul Cod civil, divorţul poate avea loc  prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi, acceptată de celălalt soţ, in¬di¬ferent de durata căsătoriei şi dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie, instanţa fiind obligată să verifice existenţa consimţământului liber exprimat şi neviciat al fiecărui soţ, ju¬decarea cererii de divorţ urmând a fi făcută, în baza art. 931 Cod procedură civilă, fără a ad¬mi¬nistra probe cu privire la motivele de divorţ.

În cauza de faţă, ambii soţi, în mod liber şi neviciat şi-au exprimat acordul în ceea ce pri¬¬veşte desfacerea căsătoriei, astfel că instanţa a admis acţiunea de divorţ şi a dispus des¬fa¬ce¬rea, prin acordul părţilor, a căsătoriei dintre acestea, încheiată la data de 12.08.2007.

Având în vedere dispoziţiilor art. 927 Cod procedură civilă hotărârea privind des¬fa¬ce¬rea căsătoriei nu se va motiva.

În urma divorţului, potrivit art. 383 alin. 3 Cod civil, reclamanta îşi va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de „C”.

Referitor la cererile accesorii, instanţa a avut în vedere, de asemenea, acordul părţilor în acest sens, precum şi interesul superior al minorilor.

Definită de art. 483 alin. 1 Cod civil ca fiind ansamblul de drepturi şi îndatoriri care pri¬vesc atât persoana, cât şi bunurile copilului, autoritatea părintească aparţine în mod egal am¬bilor părinţi, aceasta trebuind exercitată numai în interesul superior al copilului, cu res¬pec¬tul datorat persoanei acestuia aşa cum statuează alin. 2 al aceluiaşi art.

Art. 397 din Codul civil instituie regula potrivit căreia autoritatea părintească asupra co¬piilor minori, după divorţ, revine în comun ambilor părinţi.

În speţa de faţă, s-a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minori să fie exer¬ci¬tată în comun, de ambii părinţi, solicitare pe care instanţa a admis-o.

Art. 496 din Codul civil statuează la alin. 1 şi 2 că locuinţa copilului este la părinţii săi, iar când aceştia nu locuiesc împreună, vor stabili de comun acord, locuinţa copilului.

Instanţa, văzând aceste dispoziţii legale raportat şi la înţelegerea părţilor în acest sens, a stabilit ca locuinţa minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010, să fie la  reclamantă.

Cu privire la  pensia de întreţinere datorată minorilor, instanţa a reţinut că obligaţia de întreţinere a copilului de către părinţii săi este o obligaţie legală şi personală, iar potrivit art. 499 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesio¬na¬lă.

În dispoziţiile art. 529 Cod civil se arată că întreţinerea se datorează potrivit cu ne¬vo¬ia celui ce o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, întreţinerea datorată de părinte co¬pilului său putând fi stabilită până la o treime din venitul său lunar net pentru doi copii.

În ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, s-a reţinut că pârâtul munceşte în Bel¬gia şi realizează un venit lunar net de 1.200 Euro, aşa cum însuşi acesta arată, sumă la care se va raporta instanţa, în lipsa altor dovezi privind veniturile pârâtului.

Raportat la aceste aspecte, instanţa, în temeiul  art. 529 alin. 2, art. 530 alin. 2 şi  art. 532 alin. 1 din  Codul  civil a dispus ca pârâtul să plătească în favoarea minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D născut la data de 22.12.2010 o pensie de în¬tre¬ţinere în cuantum de 400 euro/lună, câte 200 euro/lună pentru fiecare minor, de la data de 17.03.2017, data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii ale ins¬tan¬ţei, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

2. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâtul M M solicitând instan¬ţei admiterea apelului, schimbarea în parte a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1049 din 21.06. 2017 a Judecătoriei Vişeu de Sus în sensul stabilirii locuinţei minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D născut la data de 22.12.2010 la apelantul pârât; o¬bli¬ga¬rea in¬ti¬M reclamante C M la plata unei pensii de întreţinere lunare egale cu 1/6 par¬te din veniturile sale nete cu caracter permanent în favoarea fiecărui minor, începând cu da¬ta pro¬nunţării hotărârii şi până la majorat sau noi dispoziţiuni.

În subsidiar solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a dispoziţiilor sentinţei a¬ta¬cate în sensul înlăturării obligaţiei de a achita pensia de întreţinere în favoarea minorului M D pentru perioada cuprinsă între data introducerii cererii de chemare în judecată şi data pronunţării sentinţei atacate; reducerea pensiei de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 1049/2017 în raport de venitul net realizat de apelant începând cu data pronunţării sen¬tin¬ţei şi până la majorat sau noi dispoziţiuni; obligarea intiM în caz de opunere la admiterea pre¬zentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de apel se arată că soluţia adoptată de prima instanţă este neîn¬te¬me¬¬iată întrucât nu s-a avut în vedere interesul superior al minorilor, instanţa reţinând acordul păr¬¬ţilor în soluţionarea cererilor accesorii, fără a avea în vedere probaţiunea administrată - ra¬por¬tul de anchetă psihosocială efectuat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. 1 Cod civil locuinţa copilului minor, atunci când nu există o înţelegere a părţilor, va fi stabilită de instanţa de tutelă la părintele cu care acesta lo¬¬¬cuieşte în mod statornic. Pentru situaţia în care copilul minor a locuit împreună cu ambii pă¬rinţi până la divorţ, cum este cazul şi în prezentul dosar, legiuitorul a prevăzut ca locuinţa să fie stabilită de instanţă la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.

Minorii au locuit cu ambii părinţi în imobilul situat în Ruscova, nr. 609A - pro¬prie¬ta¬tea pârâtului până la despărţirea în fapt a foştilor soţi, în septembrie 2015, când intimata a pă¬ră¬sit domiciliul conjugal fiind antrenată într-o relaţie extraconjugală. Minorii au rămas în grija a¬pelantului pârât, acesta fiind ajutat de bunicii materni şi paterni în creşterea şi educarea mi¬no¬rilor, iar intimata, în toată perioada în care a fost plecată, nu s-a interesat de minori.

Minorul MD a început şcoala în septembrie 2015 fiind înscris la Liceul Teh¬nologic Ruscova. După ce a început cursurile şcolare minorul a locuit mai mult la bunica ma¬ternă, motivat de faptul că domiciliul acesteia se afla mult mai aproape de unitatea de în¬vă¬ţă¬mânt. La fiecare sfârşit de săptămână şi în vacanţe apelantul îl aducea la domiciliul său.

În luna ianuarie 2016 apelantul a plecat la muncă în Belgia pentru a asigura condiţiile ma-teriale necesare creşterii şi educării minorilor, urmând ca în perioada în care era plecat mi¬no¬rii să locuiască cu intimata. Intimata a fost de acord ca doar unul dintre minori, respectiv D să locuiască cu ea şi cu concubinul ei, faţă de celălalt minor manifestând indiferenţă totală.

Apelantul a solicitat sprijinul bunicii materne care a fost de acord şi de atunci mi¬no¬rul M D a locuit permanent la aceasta, aspect care rezultă şi din ancheta socială e¬fec¬tu¬ată în prezentul dosar. Dezinteresul intiM pentru minorul D este confirmat de an¬che¬ta socială efectuată în cauză, însă instanţa fondului nu a ţinut cont de concluziile acesteia şi nici de faptul că unul dintre minori locuieşte cu bunica maternă, miar singurul care con¬tri¬bu¬ie financiar la creşterea şi educarea copilului este apelantul.

În prezent apelantul a renunţat la munca în străinătate, revenind definitiv la do¬mi¬ci¬liul din ţară şi dorind să se preocupe de creşterea şi educarea minorilor. Stabilirea locuinţei mi¬norilor la tată este în interesul superior al copiilor, întrucât tatăl a reprezentat mereu o pre¬zen¬ţă constatntă şi susţinută în viaţa minorilor, oferind acestora întreţinere, îngrijire de zi cu zi, sprijin material şi moral substanţial în dezvoltarea acestora. Prin urmare, în toate si¬tu¬a¬ţi¬ile în care instanţa judecătorească este chemată să dispună asupra vreunei măsuri în legătură cu un minor, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dis¬¬pusă de instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere cu prioritate acest interes superior al mi¬¬norului.

În ceea ce priveşte petitul având ca obiect stabilirea unei pensii de întreţinere în fa¬voa¬rea minorilor calculată la venitul net realizat de intimata reclamantă se impune raportat la so¬licitarea stabilirii locuinţei minorilor la locuinţa tatălui.

În conformitate cu prevederile art. 499 alin. 1 Cod civil „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi e¬ducaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională”. De asemenea, conform art. 529 alin. 1 şi 2 „În¬treţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce ur¬mea¬ză a o plăti. (2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii”. După cum rezultă din normele citate la stabilirea întinderii obligaţiei de în¬tre¬ţinere, instanţa trebuie să aibă în vedere două elemente de referinţă: necesităţile creditorului şi posibilităţile debitorului.

Intimata pârâtă este încadrată în muncă şi realizează venituri salariale. Cât priveşte necesităţile minorilor, acestea presupun pe lângă costurile legate de şcolarizare, hrană şi îm¬bră¬căminte şi costuri cu activităţi sociale şi extra-curiculare, toate necesare unei dezvoltări ar¬mo¬nioase şi echilibrate a acestora. Raportat la cele două criterii se impune stabilirea unei pen¬sii de întreţinere egală cu cota maximală prevăzută de art. 529 alin. 2 Cod civil ceea ce pre¬su¬pu¬ne o treime din veniturile nete cu caracter de continuitate ale intimatei ceea ce înseamnă o cotă de 1/6 pentru fiecare minor.

În ceea ce priveşte petitul subsidiar, obligarea pârâtului apelant la achitarea sumei de 200 Euro cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorului M D începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată este neîntemeiat motivat de faptul că apelantul a suportat toate cheltuielile de întreţinere ale minorului, trimiţând lunar sume de bani bunicii ma¬terne pentru întreţinerea minorului, aspect menţionat expres în ancheta psiho-socială efec¬tu¬ată.

În ceea ce priveşte reducerea pensiei de întreţinere solicită instanţei a avea în vedere fap¬tul că apelantul nu mai lucrează în Belgia şi în prezent nu realizează venituri decât ocazi¬o¬nal, fiind în căutarea unui loc de muncă stabil în ţară. La momentul stabilirii pensiei de în¬tre¬ţi¬nere instanţa fondului a avut în vedere venitul net de 1.200 Euro/lună realizat de apelant, pensia de întreţinere fiind stabilită în raport de acest venit.

Prin întâmpinarea formulată intimata M M a solicitat instanţei res¬pin¬gerea apelului.

În apel a fost încuviinţată administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, audierea martorilor M D-A, M A şi C A, minorii fiind audiaţi în camera de consiliu, fiind întocmit referat de anchetă socială.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate şi în consi¬de¬¬rarea dis-poziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa ce face obiectul apelului de faţă, Judecătoria Vişeu de Sus a admis acţiunea reclamantei M M formulată în contradictoriu cu pârâtul M M, a desfăcut prin acordul părţilor căsătoria încheiată de aceştia la data de 12 august 2007  a dispus revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei,  acela de ,,C”, a dispus ca autoritatea părintească  asupra minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010 să fie exercitată de ambii părinţi, a stabilit locuinţa minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010, la reclamantă şi a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorilor M D, născut la data de 16.12.2008 şi M D, născut la data de 22.12.2010 o pensie lunară de întreţinere în cuantum 400 euro/lună, câte 200 euro/lună pentru fiecare minor,  începând de la data de 17.03.2017, data introducerii acţiunii şi  până la majoratul minorilor  sau noi dispoziţii ale instanţei.

Apelul declarat de M M a vizat exclusiv dispoziţiile primei instanţe privind minorii şi pensia de întreţinere cuvenită acestora.

Starea de fapt incidentă în cauză din această perspectivă rezultată în urma administrării probaţiunii la fondul cauzei şi în apel, a relevat că cei doi foşti soţi s-au despărţit în fapt în cursul anului 2015, reclamanta-intimată fiind angajată în prezent într-o altă relaţie, că minorii D şi D nu locuiesc împreună, D aflându-se la locuinţa bunicii materne, cea care se ocupă de creşterea şi educarea lui în fapt.

Cei doi minori s-au aflat constant de la naştere în grija bunicilor materni, tatăl lor fiind plecat anterior în străinătate la muncă şi au declarat cu prilejul audierii că îşi doresc să rămână împreună. Minorul D îşi vizitează fratele în week-end-uri, acesta fiind reticent în a locui împreună cu mama sa.

Tatăl minorilor, apelantul M M a fost de acord cu stabilirea locuinţei minorilor la mamă la fondul cauzei, învederând prin răspunsurile la interogatoriu că situaţia minorului D l-a determinat să îşi schimbe poziţia procesuală şi să declare apel şi contribuie material la creşterea celor doi copii minori.

Mama intiM, bunica maternă C M a declarat că nu mai comunică cu fiica sa de aproximativ 3 ani întrucât nu este de acord cu relaţia ei actuală, că cei doi copii sunt obişnuiţi de mici să locuiască separat, D împreună cu mama, iar D cu bunica maternă, că apelantul îşi vizitează copii mai mult în week-end-uri, că locuinţa actuală a lui D este situată în aproprierea şcolii la care este înscris şi că ea se ocupă de situaţia şcolară a minorului, părinţii săi neparticipând vreodată la şedinţele şi serbările organizate la şcoală, părinţii minorului nefiind implicaţi din această perspectivă, că apelantul locuieşte cu mama lui în aceeaşi curte însă aceasta este în vârstă.

Probaţiunea administrată în cauză a relevat că în prezent apelantul nu obţine venituri din muncă, însă potrivit declaraţiilor acestuia din faţa primei instanţe, a obţinut anterior pronunţării sentinţei venituri de aprx. 1200 Euro lunar. Potrivit HG 846/2017 salariul minim pe economie în anul 2018 este de 1900 lei, iar anterior în cursul anului 2017, salariul minim pe economie a fost de 1450 lei conform HG 1/2017.

Apelul este fondat exclusiv în privinţa dispoziţiilor vizând pensia de întreţinere.

Astfel, Tribunalul va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorilor M D şi M D suma de câte 200 Euro lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 17.03.2017 şi până la pronunţarea sentinţei în prima instanţă, respectiv până la data de 21.06.2017, iar ulterior suma de câte 240 lei până la data de 31.12.2017 inclusiv, respectiv suma de câte 315 lei lunar începând cu data de 01.01.2018 şi până la majoratul minorilor sau alte dispoziţii, sumă calculată prin raportare la venitul minim brut anterior menţionat şi aplicarea cotei maxime legale de 1/3 până la care poate fi obligat titularul obligaţiei de întreţinere conform art. 529 Cod civil.

Din această perspectivă, instanţa de apel reţine că nu există motive pentru a modifica cuantumul pensiei stabilite de către prima instanţă până la data pronunţării ţinând cont de propriile declaraţii ale debitorului M M vizând veniturile obţinute în străinătate, dispoziţia fiind în interesul superior al celor doi minori. Ulterior însă, raportat la probaţiunea administrată în apel şi la împrejurarea că apelantul a revenit în ţară şi nu obţine venituri din muncă se impune a se proceda la schimbarea dispoziţiilor primei instanţe conform celor reţinute anterior.

Cererea de stabilire a locuinţei minorilor la tată însă nu poate fi primită.

Este esenţial să se reţină faptul că minorii au avut şi au şi în prezent o viaţă de familie (în sensul art. 8 din CEDO) cu ambii părinţi, însă în fapt aceştia s-au aflat în îngrijirea bunicilor materni, respectiv a mamei, iar în prezent nu există suficiente motive care să justifice schimbarea situaţiei de fapt a minorilor, mediul în care trăiesc fiind unul normal, minorii beneficiind de condiţii normale de trai, nefiind expuşi vreunui pericol, mama şi bunica maternă oferind garanţiile necesare menţinerii statusului lor actual. În plus dorinţa minorilor de a rămâne împreună, poziţia procesuală a tatălui la prima instanţă relevă în aprecierea tribunalului că în cauză nu există suficiente motive pentru a schimba sentinţa. Faptul că mama celor doi fraţi acceptă împrejurarea că minorul D locuieşte la bunica maternă inclusiv din cauza faptului că minorul nu este de acord cu actuala sa relaţie, nu este suficient prin el însuşi pentru a determina schimbarea locuinţei minorului la tată, în contextul în care bunica maternă este cea care oferă minorului constanţă, echilibru, afecţiune şi grijă în baza unei înţelegeri tacite cu mama minorului. Separarea minorilor prin schimbarea dispoziţiilor din sentinţă în privinţa lor ar determina în aprecierea instanţei de apel o înstrăinare a acestora, existând riscul implicării minorilor în conflictul dintre cei doi părinţi care, din pricina orgoliilor, nu reuşesc a ajunge la un numitor comun în privinţa minorilor. În plus, tatăl apelant, deşi a manifestat disponibilitate în preluarea minorilor/ a unuia dintre ei, nu prezintă la acest moment garanţiile necesare în acest sens.

Faţă de aceste considerente, apreciind că soluţia primei instanţe corespunde interesului superior al minorilor, opţiunii acestora, instanţa o va păstra.

În acest context, în baza prevederilor art. 480 alin. 1-2 Cod procedură civilă, apelul va fi admis exclusiv în privinţa dispoziţiilor vizând pensia de întreţinere conform dispozitivului prezentei decizii.