Divorţ cu copii. Încredinţare minor. Pensie de întreţinere. Program de vizitare. Interesul superior al copilului

Divort cu copii. Încredintare minor. Pensie de întretinere. Program de vizitare. Interesul superior al copilului

Conditia determinanta in functie de care se va dispune incredintarea, este aceea de a fi asigurate interesele minorilor, ce urmeaza a fi stabilite  cu luarea in considerare a  tuturor criteriilor de apreciere. In concordanta cu jurisprudenta CEDO, dar si cu prevederile art 2 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele solutionate de instantetele judecatoresti.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de XXX, sub nr. XXX, reclamantul  XXX a  chemat in judecata pe parata XXX, solicitand ca in baza probelor ce vor fi administrate instanta sa dispuna desfacerea casatoriei partilor prin acordul ambilor soti, sa îi fie incredintat mamei spre crestere si educare minorul XXX, nascut la data de XXX cu obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, incuviintarea unui program de vizita a minorului in modalitatea evidentiata in cererea adresata instantei si revenirea paratei la numele avut inainte de casatorie, acela de ,, XXX“ .

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat in esenta ca s-au casatorit in anul XXX asa cum rezulta din certificatul de casatorie anexat cererii si din relatia partilor a rezultat minorul XXX. 

Dupa incheierea casatoriei intre parti au aparut grave si permanente neintelegeri, astfel ca relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate, ambii au hotarat sa divorteze si pentru ca au cazut de acord asupra tuturor problemelor inteleg ca cererea de divort sa se intemeieze pe acordul sotilor .

In ceea ce priveste incredintarea minorului rezultat din relatia partilor,  s-a precizat ca au convenit ca acesta sa ramana in ingrijirea mamei urmand ca tatalui sa i se incuviinteze un program de vizita a minorului în sensul ca  acesta îl va putea lua pe minor la domiciliul sau în fiecare saptamâna de vineri de la ora 17.00, pâna duminica la ora 16.00, o saptamâna în vacanta de primavara si o saptamâna în cea de iarna si o luna în vacanta de vara în luna iunie .

Cu privire la pensia de intretiunere ce urmeaza a fi platita minorului partile au mentionat ca s-au inteles ca aceasta sa fie intr-un cuantum de 400 lei lunar pana la majoratul acestuia .

Totodata in baza disp. art. 40 din C.fam. a solicitat ca  parata sa revina la numele avut inainte de casatorie, acela de ,, XXX “.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea cererii .

Actiunea formulata a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 38 , art. 40 alin. 3 si art. 42 din Codul familiei .

Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in cuantum de 0,30 lei.

In dovedirea cererii formulate, reclamantul a depus la dosar originalul certificatului de casatorie si in copie certificatul de nastere al minorului, acte de identitate si cuponul de pensie

In cursul cercetarii judecatoresti a fost administrata, la solicitarea partilor, proba cu inscrisurile depuse la dosar .

 De asemenea, la solicitarea instantei, a fost intocmit si atasat la dosar  un referat de ancheta sociala efectuat la domiciliile partilor .

 Se retine de asemenea ca la data de XXX, a fost ascultat in camera de consiliu minorul XXX, conform procesului verbal atasat la dosar si la acelasi termen de judecata ambele parti prezente au declarat ca  solicita desfacerea casatoriei prin acordul ambilor soti fara motivarea hotararii judecatoresti ce se va pronunta, fara a se stabili culpa in privinta destramarii casniciei si isi mentin acordul cu privire la cererile accesorii.

Analizând cererea formulata prin prisma sustinerilor partilor si probatoriul administrat, raportat la dispozitiile legale incidente în cauza, instanta retine urmatoarele :

 Partile s-au casatorit la data de XXX, casatoria fiind înregistrata în Registrul Starii civile XXX, sub nr. XXX.

 Din relatia partilor a rezultat minorul XXX, nascut la data de XXX.

Pe baza probatoriului administrat in cauza, instanta constata ca relatiile de casatorie dintre cei doi soti sunt grav si iremediabil vatamate iar casatoria dintre acestia nu mai poate continua.

Intrucat ambele parti au solicitat ca hotararea de divort sa nu fie motivata, instanta in baza art. 617 alin. 2 C. proc. civ. nu va motiva hotararea in ceea ce priveste desfacerea casatoriei .

Se retine ca potrivit disp. art. 37 alin. 2 lit. a din Cod fam. casatoria se poate desface prin divort si divortul poate avea loc prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti.

Dispozitiile art. 38 alin. 1 Codul familiei (cu modif. aduse prin Legea nr.202/2010) prevad ca „Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat de catre instanta judecatoreasca indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie”.

De asemenea, legea obliga instanta sa verifice consimtamântul liber si neviciat al ambilor soti prin dispozitiile art. 38 alin. 3 Cod fam..

Potrivit art. 6131 alin. 3 Cod proc. civila „La termenul de judecata, instanta verifica daca sotii staruie în desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fara a administra probe cu privire la motivele de divort”.

Având în vedere consimtamântul ambilor soti exprimat în fata instantei, constatând ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textele legale mentionate mai sus, precum si staruinta partilor în desfacerea casatoriei pe baza acordului lor, instanta va dispune desfacerea casatoriei prin divort, in temeiul acordului partilor, in conditiile art. 6131 si 617 C.pr.civ, fara a  pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti.

Potrivit art. 40 din Codul familiei, la desfacerea casatoriei prin divort sotii se pot învoi ca sotul care a purtat în timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Daca nu a intervenit o învoiala sau daca instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele pe care il avea înainte de casatorie.

Intrucat intre parti nu a intervenit o invoiala cu privire la numele pe care il va purta sotia dupa divort, reclamantul a solicitat revenirea paratei la numele avut anterior,  iar parata a fost de acord cu acest aspect, instanta va dispune in temeiul art. 40 alin. 3 din Codul familiei, ca dupa ramarea irevocabila a prezentei hotarari, parata sa reia numele avut inainte de incheierea casatoriei, acela de ,, XXX“ .

Cu privire la capatul de cerere privind incredintarea minorului, instanta retine ca ambele parti au solicitat ca minorul sa fie incredintat paratei, ca acesta se afla de la despartirea partilor în îngrijirea mamei iar minorul este puternic atasat de mama sa care il ingrijeste si ii asigura toate cele necesare .

Potrivit art. 42 din Codul familiei si art. 6131 alin. 4 C.proc.civ., odata cu pronuntarea divortului instanta va hotarâ caruia dintre parinti vor fi incredintati copii minori, ascultand in acest sens minorii care au implinit varsta de 10 ani si Autoritatea Tutelara.

Conditia determinanta in functie de care se va dispune incredintarea, este aceea de a fi asigurate interesele minorilor, ce urmeaza a fi stabilite  cu luarea in considerare a  tuturor criteriilor de apreciere.

Din referatul de ancheta sociala aflat la dosar si din sustinerile partilor se retine ca minorul se afla de la despartirea partilor (XXX) în îngrijirea exclusiva a paratei, ca minorul are o relatie buna cu mama si ca are condutii bune pentru o dezvoltare armonioasa in imobilul in care locuieste .

Fiind ascultat de instanta minorul a precizat ca doreste sa fie incredintat mamei si in raport de aspectele mai sus consemnate, instanta apreciaza, avand in vedere  interesul minorului, ca este oportun ca acesta sa fie incredintat mamei parate.

In consecinta, in temeiul art. 42 alin. 1 din Codul familiei, instanta va incredinta paratei spre crestere si educare pe minorul XXX, nascut la data de XXX, aceasta masura fiind subordonata exclusiv interesului minorului .

Potrivit. disp. art. 86 alin. 1 din C. fam. obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, iar in baza alin. 3 din acelasi articol, descedentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.

In baza art. 101 alin. 1 din C. fam. parintii sunt obligati sa ingrijeasca de copil iar potrivit alin. 2 din acelasi articol, parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia.

Fiind indeplinite aceste cerinte legale, instanta va obliga reclamantul la plata unei pensii de intretinere  in favoarea minorului .

In ceea ce priveste  cuantumul obligatiei  de întretinere, instanta are în vedere  prevederile art. 94 din Codul familiei, potrivit carora,  întretinerea se acorda  potrivit cu  nevoile  celui care o cere si cu mijloacele celui care o  acorda, trebuind totodata sa fie respectate limitele  întretinerii ce urmeaza a fi acordata  de parinte  din venitul sau din munca, prev. de art. 94 alin. 3 din Codul familiei.

Se retine ca reclamantul este pensionar si in luna XXX a primit o pensie de 1177 lei (cupon fila XXX dosar) si ambele parti au declarat ca s-au inteles ca pensia sa fie stabilita la un cuantum de 400 lei lunar pana la majoratul minorului .

Ca urmare, in temeiul art. 42 alin. 3 coroborat cu art. 86 si art. 101 din Codul familiei, reclamantul va fi obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului XXX, în suma de 400 lei lunar, cu începere de la data pronuntarii hotarârii si pâna la majoratul acestuia.

Se va face in cauza aplicarea disp. art. 453 alin. 2 C.proc.civ. .

In ceea ce priveste programul de vizita a minorului solicitat de reclamant, instanta retine ca potrivit disp. art. 43 al. 3 din C. fam. parintele caruia nu i s-a încredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.

In temeiul art. 97 din Codul familiei, ambii parinti au aceleasi drepturi si obligatii fata de copii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.

Potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

Raportat la cererea de fata, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art 8 alin (2) din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut si educat de catre parinti sai si potrivit art 30 alin (1) din acelasi act normativ „are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai”.

Corelativ, potrivit art 8 din CEDO „Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie …” iar exercitarea drepturilor parintesti reprezinta un element al vieti de familie (cauza Nielsen c. Danemarcei).

In concordanta cu jurisprudenta CEDO, dar si cu prevederile art 2 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele solutionate de instantetele judecatoresti.

In raport de probatoriul administrat in cauza, de faptul ca minorul a fost incredintat mamei, instanta apreciaza ca este in interesul copilului sa pastreze o relatie afectiva fireasca cu tatal si tinand cont de dispozitiile legale amintite,  de acordul partilor dar si de vârsta minorului, instanta  va incuviinta reclamantului un program de vizita a minorului, în sensul ca  acesta îl va putea lua pe minor la domiciliul sau în fiecare saptamâna de vineri de la ora 17.00, pâna duminica la ora 16.00, o saptamâna în vacanta de primavara si o saptamâna în cea de iarna si o luna în vacanta de vara în luna iunie, cu obligatia de a-l readuce pe minor la domiciliul pârâtei la sfârsitul programului de vizita stabilit.

Se va lua act ca in cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare