Codul Familiei. Stabilirea pensiei de întreţinere. Aplicabilitatea art. 42 alin. 4 codul familiei în concurenţă cu art. 94 alin. 3 codul familiei.

Codul Familiei. Stabilirea pensiei de întreţinere. Aplicabilitatea art. 42 alin. 4 codul familiei în concurenţă cu art. 94 alin. 3  codul familiei.

Potrivit art.42 alin.3 şi 4 din codul familiei, cu ocazia pronunţării desfacerii căsătoriei dintre părţi, instanţa judecătorească este ţinută a stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, iar învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească.

Câtă vreme pârâtul, în calea de atac, nu face dovada faptului că la data manifestării acordului de voinţă în sensul achitării unei sume fixe lunar în favoarea  minorilor, s-a  aflat într-o eroare de fapt cu privire la această sumă sau că această convenţie a fost încheiată cu vicierea consimţământului său, nu se poate deroga  de la aplicabilitatea art.42 alin.4 din codul familiei în favoarea  art. 94 alin.3 codul familiei, câtă vreme învoiala părţilor a fost încuviinţată de către instanţă raportat la nevoile de creştere şi educare ale copiilor.

Decizia nr. 118/ 10 februarie 2010,  Curtea de Apel Ploieşti

Prin decizia nr. 118 din data de 10 februarie 2010,  Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul formulat împotriva deciziei civile nr.371 din 29 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa modificând în tot decizia sus menţionată şi pe fond menţinând sentinţa civilă nr.2996/28.05.2009, pronunţată de Judecătoria Târgovişte care, cu ocazia desfacerii căsătoriei părţilor,  obligase  pârâtul  să plătească reclamantei  suma de 560 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea celor doi minori, începând cu data pronunţării sentinţei, respectiv 28.05.2009 până la modificarea veniturilor pârâtului – reclamant.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art.42 alin.3 şi 4 din codul familiei, cu ocazia pronunţării desfacerii căsătoriei dintre părţi, instanţa judecătorească este ţinută a stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, iar învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească.

Fiind prezent în faţa instanţei la termenul din data de 28.05..2009, pârâtul a  arătat că este de acord să achite reclamntei, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorilor,  suma de  560 lei,  la această sumă achiesând şi reclamanta.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond , raportat la măsura încredinţării ambilor minori către mamă, la  vârsta şi la necesităţile sociale şi materiale ale acestora, a încuviinţat , în condiţiile  art.43 alin.4  învoiala părinţilor referitoare la  contribuţia pârâtului, la  cheltuielile de creştere, educare,  învăţătură şi pregătire profesională.

Consimţământul pârâtului nu s-a  raportat la un procent din cuantumul venitului său salarial (brut sau net, după caz) pentru a se aprecia că acesta s-a aflat într-o eroare de fapt cu privire la natura veniturilor ce sunt avute în vedere de către instanţă la  stabilirea pensiei de întreţinere, ci în realitate, ambele părţi au stabilit o sumă fixă, aceea de 560 lei, care au convenit că este suficientă pentru susţinerea celor doi minori şi care nu depăşeşte 1 din venitul salarial net al recurentului pârât.

De altfel, recurenta de  faţă a şi făcut dovada,  prin înscrisurile ataşate cererii de recurs, că suma stabilită de  comun acord cu soţul său este chiar insuficientă pentru nevoile permanente şi continue  ale celor doi minori, cu atât mai mult cu cât, pentru minorul AT există la momentul de faţă necesitatea  efectuării unor cheltuieli suplimentare, în sensul că acesta urmează terapie logopedică, conform adeverinţei medicale nr.2131/9.12.2009 eliberată de  Cabinetul de Psihologie din cadrul Şcolii Speciale Târgovişte.

Câtă vreme pârâtul nu a făcut dovada faptului că la data manifestării acordului de voinţă în sensul achitării sumei de 560 lei lunar în favoarea  minorilor, s-a  aflat într-o eroare de fapt cu privire la această sumă ( şi nicidecum cu privire la modalitatea de raportare a acesteia la venitul său, cum a susţinut în faţa instanţei de apel) sau că această convenţie a fost încheiată cu vicierea consimţământului său,  Curtea de Apel constată că Tribunalul Dâmboviţa , derogând  de la aplicabilitatea art.42 alin.4 din codul familiei în favoarea  art.94 alin.3 codul familiei,  a pronunţat o hotărâre nelegală.

De altfel, din referatul  de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Municipiului târgovişte şi înaintat instanţei cu adresa nr.8002a/2009, rezultă că în faţa reprezentanţilor acestei instituţii recurentul pârât a declarat că are un venit de 1900 lei lunar.

Ori chiar dacă am considera că pârâtul  a fost în eroare cu privire la natura acestui venit, brut sau net, se poate observa ca la stabilirea sumei convenite părţile nu au avut în vedere  nici această sumă, câtă vreme o treime din 1900 lei (stabilită conform art. 94 alin. 3 c.fam) reprezintă suma de 650 lei şi nu cea supusă încuviinţării instanţei.

În aceste condiţii,  sunt deplin aplicabile dispoziţiile art.304 pct.9 cod pr.civilă şi art.312 alin.3 cod pr.civilă  referitoare la modificarea hotărârii atacate în calea  de atac a  recursului, dat fiind faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Pe  cale de consecinţă, după admiterea recursului formulat în cauză, a fost modificată în tot decizia tribunalului şi menţinută sentinţa instanţei de fond,  inclusiv în ceea  ce priveşte stabilirea obligaţiei de plată, în sarcina pârâtului,  a  sumei de 560  lei lunar către cei doi minori, sumă  care a fost convenită în cunoştinţă de cauză de cele două părţi din prezentul  dosar şi pe care instanţa a încuviinţat-o în mod legal, raportat la probatoriile administrate în cauză,  în condiţiile  dispoziţiilor  art.42 alin.4 din codul familiei.

Domenii speta

Spete similare