Obligaţia de întreţinere

Decizie 6 din 27.01.2009


Obligaţia de întreţinere

Dosar nr. 23/258/2008 – decizia civilă nr.6 din 27.01.2009

În conformitate cu prevederile art.86 Codul familiei, obligaţia de întreţinere există, printre altele, între părinţi şi copii, iar descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.

Totodată potrivit dispoziţiilor art.107 copilul minor este întreţinut de părinţii săi, iar în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească, cu ascultarea autorităţii tutelare.

Astfel cum se poate desprinde din aceste texte legale, obligaţia de întreţinere al părintelui există numai faţă de copilul născut, nu şi faţă de cel conceput.

 Prin Sentinţa civilă nr.1680/09.10.2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc a fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională NM în contradictoriu cu reclamantul – pârât NZ, şi ca urmare  s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 27.04.2007 şi înregistrată sub nr. 3 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Comunei Leliceni, din culpa comună a părţilor; s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „S”; s-a încredinţat pârâtei – reclamante spre creştere şi educare minorul NG, născut în 2008; s-a stabilit în sarcina reclamantului – pârât şi în favoarea minorului NG, obligaţia de a achita o pensie de întreţinere în cuantum de 126 lei lunar, de la data intorducerii cererii, respectiv 07.01.2008 şi până la majoratul minorului sau alte dispoziţii ale instanţei; reclamantul pârât a fost obligat la plata către pârâta reclamantă a sumei de 545 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus totodată respingerea acţiunii formulată de reclamantul-pârât reconvenţional NZ, ca nesusţinută.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit în 2007, căsătoria lor fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Leliceni, conform certificatului de căsătorie aflat la dosar. Din căsătoria părţilor a rezultat minorul NG, astfel cum rezultă din certificatul de naştere de la fila nr. 14.

Sub aspectul cererii de desfacere a căsătoriei formulată de către reclamantul pârât NZ, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă  NM, s-a reţinut că potrivit art. 616 C.p.civ. dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul a lipsit nejustificat şi s-a prezentat doar pârâta, astfel cererea sa a fost respinsă ca nesusţinută.

Sub aspectul cererii reconvenţionale formulate de către pârâta – reclamantă NM, s-a reţinut că relaţiile de familie s-au deteriorat grav ca urmare a diferenţelor de caracter existente între soţi şi lipsei de comunicare şi afecţiune, împrejurări ce au generat frecvente certuri între soţi, care a condus la concluzia că destrămarea căsătoriei este evidentă, fiind aplicabile în drept dispoziţiile art.38 alin.1 C.fam.

În ce priveşte măsura încredinţării minorului, instanţa a apreciat că este în interesul acestora să rămână mamei pârâte.

În ceea ce priveşte obligaţia legală de întreţinere, instanţa a reţinut că  reclamantul pârât nu obţine venituri cu un caracter de continuitate, astfel a avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei venitul minim pe economie astfel cum rezultă din HG nr. 1507/2007 şi HG nr. 1051/2008.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul stabilirii pensiei de întreţinere pe seama minorului NG, începând cu data de 10.02.2008, data naşterii acestuia.

În motivarea apelului se arată că în mod eronat prima instanţă a stabilit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere pe seama minorului de la data introducerii acţiunii, deşi la această dată minorul nu era încă născut.

Fiind legal citată intimata nu a depus întâmpinare, însă a declarat că este de acord cu admiterea apelului.

Instanţa constată că apelul a fost formulat în termen şi este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform art.15 lit.c din Legea nr.146/1997, modificată, respectiv art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.

În cauză a fost administrată proba cu acte.

Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum şi din oficiu conform art.295 teza a II-a Cod de procedură civilă, instanţa constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:

În baza sentinţei atacate pârâtul-apelant a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 126 lei lunar în favoarea minorului NG, începând cu data de 07.01.2008, data intentării acţiunii de divorţ.

Astfel cum rezultă însă din certificatul de naştere al minorului, acesta s-a născut ulterior promovării acţiunii de divorţ, respectiv la data de în 2008 (fila 14).

În conformitate cu prevederile art.86 Codul familiei, obligaţia de întreţinere există, printre altele, între părinţi şi copii, iar descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.

Totodată potrivit dispoziţiilor art.107 copilul minor este întreţinut de părinţii săi, iar în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească, cu ascultarea autorităţii tutelare.

Astfel cum se poate desprinde din aceste texte legale, obligaţia de întreţinere al părintelui există numai faţă de copilul născut, nu şi faţă de cel conceput.

Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba în parte hotărârea instanţei de fond, în sensul obligării pârâtului plata pensiei de întreţinere în cuantum de 126 lei lunar în favoarea minorului, începând cu data naşterii acestuia, respectiv 10.02.2008, şi până la majorat, sau alte dispoziţii ale instanţei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei ca fiind legale şi temeinice.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.