Majorare pensie intreţinere

TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU: majorare pensie întreţinere

DATA:07.07.2009

Domeniu asociat: obligaţii de întreţinere

Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2009 sub nr. 203/199/2009, reclamanta C. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. A. pentru ca instanţa prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună majorarea pensiei de întreţinere datorată de către pârât conform sentinţei civile nr.67/2005 a J. B., stabilirea unei cote procentuale din  veniturile realizate de pârât care să reprezinte pensia de întreţinere datorată, în cuantum de 33 %; sistarea efectelor sentinţei civile  nr. 78/30.01.2008 a J. B. şi obligarea pârâului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru conf. art 15 lit.c Lg.146/1997.

În motivarea de fapt a cererii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul iar prin sentinţa civilă nr. 67/2005 a J. B. s-a desfăcut căsătoria  acestora iar pârât a fost obligat să plătească o pensie  lunară de întreţinere în cuantum de 600.000 lei  .

Reclamanta arată că din cuprinsul hotărârii menţionate rezultă faptul că pe parcursul  căsătoriei starea de sănătate  a acesteia s-a deteriorat substanţial atât datorită comportamentului pârâtului faţă de aceasta (violenţă, certuri, iresponsabilitate conjugală), cât şi datorită efortului  singular depus de aceasta în gospodărie-singură a crescut copii, a asigurat menajul casei în timp ce  pârâtul s-a mutat la o altă femeie.

În baza art 41 alin 2 Codul familiei , faţă de considerentele menţionate , pârâtul a fost obligat să-i plătească  lunar o pensie calculată în funcţie de veniturile acestuia (respectiv 2.019.000 lei la acea dată), respectiv aproximativ 1/3 din venituri. Ulterior prin sentinţa civilă nr. 78/30.01.2008 , J. B. a dispus majorarea pensiei de întreţinere de la 60 lei lunar la 150 lei lunar, în funcţie de veniturile pârâtului realizate la acea dată.

În prezent , arată reclamanta că,  suferă de boli cardiace cronice contactate în timpul căsătoriei, care necesită tratament permanent şi controale medicale periodice. În dovedirea acestei situaţii a depus la dosar acte medicale. Totodată precizează că nu realizează venituri în timp ce pârâtul are posibilităţi materiale destul de mari.

Consideră reclamanta, că faţă de inflaţia permanentă şi pentru a asigura executarea în echivalent a obligaţiei stabilite, este utilă admiterea acţiunii, în sensul de  a stabili pensia în cauză, în cuantum procentual. În acest mod se vor evita acţiunile consecutive de majorare de pensie, ceea ce ar fi în interesul reclamantei  şi al practicii procesuale pe care, de altfel o invocă în susţinerea celor solicitate.

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu acte şi interogatorii şi a depus înscrisuri: sentinţa civilă nr.67/2005 a J. B., dovada de comunicare, sentinţa civilă nr. 78/30.01.2008 a J. B.,  adeverinţă medicală nr. 168/20.02.2009, chitanţa nr.9383183/20.02.2009, reţetă medicală din 20.02.2009, reţetă medicală din 15.12.2008, bon fiscal nr.BC0140010329 /19.12.2008, reţetă medicală din 11.02.2009 , bon fiscal  nr.BC0354018086/17.02.2009, bilet de trimitere, bilet analize, bilet de trimitere, chitanţa seria BCVRY nr. 1376405/04.03.2009, factura fiscală seria BCEMF nr.823686588/23.01.2009, adeverinţa nr.109/01.04.2009, factura nr.7099217006/11.02.2009, factura fiscală seria BCEMF nr.824009689/16.03.2009, factura nr.7099217007/14.04.2009,chitanţa din 14.02.2009, adeverinţa medicală nr.2239, adeverinţă medicală nr.168, adeverinţă medicală nr 1554, reţetă medicală, factură fiscală nr. BCO354018086/27.05.2009.

Pârâtul legal citat, s-a prezentat în faţa instanţei  şi a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că, la data divorţului a fost de acord să-i presteze întreţinere reclamantei întrucât aceasta nu avea cu ce să se întreţină, însă la data promovării prezentei acţiuni, nu mai este de acord deoarece s-au schimbat condiţiile de trai, reclamanta având în posesie o casă impunătoare cu cinci camere, cu teren aferent de 15 prăjini pe care aceasta îl cultivă. Reclamanta locuieşte împreună cu doi copii provenind din căsătoria lor, ambii căsătoriţi şi cu venituri în medie de 3000 lei, bonuri de masă şi cotă din produse alimentare.

Pârâtul arată  că el locuieşte într-un apartament, că are o pensie de 563 lei. Din această pensie îşi plăteşte medicamentele (suferă de o boală cardiacă), plăteşte întreţinerea şi alte datorii; în plus plăteşte o rată lunară de 350 lei conform contractului de împrumut nr. 3120621/13.05.2008, împrumut pe care l-a făcut pentru a-i plăti reclamantei sulta corespunzătoare apartamentului în care părţile au locuit împreună, respectiv suma de 45.000 lei. Menţionează pârâtul că-i plăteşte reclamantei din pensia sa , suma de 161 lei.

Pârâtul a depus  înscrisuri: cupon de pensie , adeverinţă medicală, contract de credit nr.3120621/13.05.2008, listă costuri totale, contract de împrumut.

La data de 16.04.2009 pârâtul a depus o cerere intitulată „Întâmpinare” calificată  ulterior de către acesta ca şi „Cerere reconvenţională”.

Prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat sistarea definitivă a plăţii pensiei de întreţinere deoarece se află în imposibilitate de plată.

La termenul din 07.07.2009 pârâtul a precizat în faţa instanţei că renunţă la cererea reconvenţională având ca obiect sistare de pensie  şi că este de acord  să plătească reclamantei suma care a fost deja stabilită fără a fi majorată.

În cauză a fost audiată martora B. M., propusă de reclamantă.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 67/27.01.2005 pronunţată de J. B. pârâtul B. A. a fost obligat să plătească reclamantei o pensie lunară de întreţinere, în sumă de 600.000 lei vechi lunar, începând cu data introducerii acţiunii 03.11.2004 şi până la încetarea stării de nevoie.

Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa a reţinut că din depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat că reclamanta suferă de numeroase afecţiuni pe care le-a contactat în timpul căsătoriei.

Prin sentinţa civilă nr.78/30.01.2008 a J. B. a fost majorată  pensia de întreţinere la 150 lei de la data de 07.01.2008 şi până la încetarea stării de nevoie.

Potrivit art.94 al.2 Codul familiei, instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau a hotărâ încetarea ei după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.

Conform art 41 al.3 Codul familiei întreţinerea datorată de soţ poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui ce o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

Din probatoriul administrat rezultă  că pârâtul este pensionar cu o pensie lunară de 724 lei din care i se reţine suma de 161 lei, pensia  pe care o plăteşte reclamantei. Din suma rămasă , 563 lei,  pârâtul plăteşte  o rată lunară de 340 lei aferentă contractului de împrumut nr.  3120621/13.05.2008  încheiat cu B.R.D pentru suma de 15.000 lei, precum şi bani aferenţi contractului de împrumut autentificat sub nr.1852/16.08.2006 de BNP” Z. C. C.”, precum şi cheltuielile necesare tratamentului lunar.

Din adeverinţa depusă la dosarul cauzei  rezultă că şi pârâtul suferă de gastroduodenită pentru care necesită  tratament lunar. Pe lângă acestea se adaugă şi cheltuielile zilnice necesare traiului (utilităţi, îmbrăcăminte, mâncare).

La stabilirea pensiei de întreţinere,  instanţa are în vedere două componente: mijloacele celui ce urmează a plăti şi starea de nevoie a celui ce o primeşte.

Codul familiei nu determină înţelesul de mijloace ale debitorului întreţinerii, astfel încât aparţin acestei categorii toate posibilităţile materiale de care dispune debitorul întreţinerii, adică atât mijloacele sale cu caracter periodic, nefiind incluse în sfera noţiunii de mijloace materiale veniturile întâmplătoare.

Deşi reclamanta a precizat în memoriul scris că pârâtul ar realiza şi alte venituri, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada celor susţinute cu privire la acest aspect.

Cu privire la starea de nevoie instanţa nu contestă  că reclamanta este în stare de nevoie , însă având în vedere cele expuse mai sus, instanţa  constată că reclamanta beneficiază  de o pensie de întreţinere al cărei debitor este pârâtul şi că mijloacele acestuia nu sunt de natură a permite majorarea  acestei pensii, fără să-i pericliteze propria-i întreţinere stabilită spre limita maximă a plafonului stabilit de lege, limita care nu este obligatorie, fiind stabilit un plafon maximal.

În atare situaţie, instanţa apreciază că nu se impune nici majorarea şi nici stabilirea în procent , instanţa judecătorească trebuie să stabilească valoric suma , nefiind suficientă fixarea unei cote procentuale.

Instanţa are în vedere şi dispoziţ.art.86 al.l şi 89 lit b Codul familiei care stabileşte ordinea prestării întreţinerii astfel încât reclamanta se poate îndrepta pentru diferenţa a de bani necesară, împotriva descendenţilor.

Pentru considerentele reţinute instanţa va respinge acţiunea.

În temeiul art.246 Cod procedură civilă instanţa va lua act că pârâtul a renunţat la cererea reconvenţională având ca obiect sistare pensie.

În tem art.274 reţinând culpa procesuală a reclamantei va respinge cererea referitoare la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare