Prejudicii. daune - calitate de parte civilă în cadrul procesului penal – noţiune , condiţii , efecte

Prin S.p.nr.24l/l5.martie 2006, Judecătoria Caracal a dispus condamnarea inculpatului C.M.la pedeapsa de l an închisoare – dispunându-se suspendarea condiţionată a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped.de art.84 alin.l.pct.2. din Legea nr.59/34 cu aplicarea art.4l alin.2.C.p.

Prin aceiaşi sentinţă penală, s-a constatat că SC ARABESC SRL GALAŢI , SC DECOR STIL SRL TESLUI OLT, SC AUTOGAB SRL SLATINA şi SC BRAD SRL CARACAL, nu prezintă calitate procesuală de părţi civile în cadrul procesului penal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Caracal, a reţinut că in perioada 26.martie 2003-25 noiembrie 2003, societatea comercială al cărei administrator era inculpatul – SC ADNAN IMPEX SRL, - a derulat relaţii comerciale cu alte societăţi comerciale, pentru mărfurile cu care se aproviziona , societatea inculpatului emiţând 63 file CEC.

S-a reţinut, astfel, că au fost livrate către societatea administrată de către inculpat diverse mărfuri in valoare de 2.l54.083.287 lei vechi, dintre care s-au decontat efectiv CEC-uri în valoare de l.391.888.872 lei.

Urmare a faptului că societatea administrată de inculpat a intrat in interdicţie bancară la 26.noimbrie 2003, acesta a solicitat prin notificare, anularea filelor CEC emise, anulându-se astfel CEC-uri in valoare de 79l.84l.425 lei vechi.

Au fost introduse la plată şi au fost refuzate pe motivul lipsei disponibilului in cont 9 file CEC.

Prima instanţă de judecată a apreciat că materialul probator al cauzei,evidenţia faptul că fapta săvârşită de inculpat se încadrează în prevederile art.84 alin.l.pct.2. din Legea nr.59/34,atâta vreme cât în cauză lipseşte elementul constitutiv al inducerii in eroare, element cerut în mod imperativ de textul incriminator al articolului 2l5 alin.l.C.p.

In sprijinul menţinerii încadrării juridice cu care fusese sesizată instanţa de judecată, prin actul de trimitere in judecată, a fost adus argumentul că, în nici unul din raporturile comerciale pe care inculpatul le-a derulat prin societatea comercială al cărei administrator era, acesta nu s-a folosit  de mijloace dolosive şi nici nu a determinat pe partenerii contractuali prin vreun anume mod să încheie respectivele contracte, astfel de condiţii fiind esenţiale pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune.

Judecătoria Caracal şi-a motivat soluţia dispusă ,invocând decizia nr.IX  pronunţată in dosarul nr.7/2005 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite – în soluţionarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. Astfel s-a precizat că – cum a statuat Instanţa Supremă – în cazul în care beneficiarul are cunoştinţă că nu există disponibilul necesar acoperirii CEC-ului la tras , fapta nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune,încriminată in art.2l5 alin.l şi 4 C.p., deoarece îi lipseşte un element constitutiv esenţial, respectiv inducerea in eroare.

Tot Instanţa Supremă a mai stabilit că prevederile art.84 alin.l pct.2 din legea nr.59/34,nefiind abrogată prin Legea nr.l40/96 – lege ce a introdus aliniatul 4 în conţinutul art.2l5 din Codul Penal – şi nici prin dispoziţii ulterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare , şi prin urmare ele işi produc efectele.

Din această perspectivă, a apreciat instanţa de fond nimic nu-l scuză pe inculpatul C.M. de a fi emis file CEC, ignorând natura juridică a CEC-ului, acesta fiind instrument de plată şi nu mijloc de garantare a obligaţiilor comerciale.

Sub aspectul laturii civile,instanta de judecată a constatat că nu se pune problema unei acţiuni impotriva părţilor chemate să răspundă in plan civil; Argumentul a fost acela că acţiunea civilă are, de regulă, caracter accesoriu faţă de cea penală şi poate fi promovată de către persoana vătămată in drepturile sale subiective atunci când urmarea – ţinând de latura obiectivă a infracţiunii – prevede o astfel de atingere în dauna părţii.

Ori, din examinarea normei de incriminare in privinţa structurii ei, se impune concluzia că infracţiunea de faţă face parte din categoria infracţiunilor de pericol, şi nu de rezultat.

De altfel, in cazul infracţiunilor de pericol nu se cere a fi dovedită decât săvârşirea faptei penale prin încălcarea obligaţiilor de către inculpat, iar starea creată este prezumată, fără a se mai cere proba şi in privinţa acesteia din urmă.

In temeiul acestor considerente, instanţa de fond a concluzionat că, neaflându-se in cazul unei infracţiuni de rezultat, nu poate recunoaşte calitatea de parte civilă părţilor vătămate ale cauzei şi nici nu poate alătura acţiunea civilă – ce are caracter adiacent – acţiunii penale in cadrul procesului.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel inculpatul , motivând că se consideră nevinovat,iar toţi furnizorii ce mai au creanţe de recuperat sunt înscrişi la masa credală, existând un dosar de faliment, că a notificat furnizorii cu privire la intrarea in interdicţie bancară.

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe penale a exercitat calea de atac a apelului partea vătămată SC ARABESC SRL GALAŢI.

Tribunalul Olt- Secţia Penală – Instanţa de apel a pronunţat decizia penală nr.274/6.sept.2006, a respins apelurile formulate , constatând că sentinţa apelată este temeinică şi legală , situaţia de fapt reţinută de Judecătoria Caracal fiind in conformitate cu probele ce atestă consumarea infracţiunii prevăzute de art.84 alin.l.pct.2.din Legea nr.59/l934 in forma continuată - art.4l alin.2.C.p., şi calitatea de infractor a inculpatului in cadrul raportului de drept penal stabilit.

A mai statuat instanţa de control judiciar că sub aspectul laturii obiective a infracţiunii elementul material a fost corect determinat şi de asemenea sub aspectul laturii subiective, conduita inculpatului caracterizată prin vinovăţie,sub forma intenţiei directe .

De asemenea, s-a apreciat ca temeinic individualizată pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia.

Sub aspectul laturii civile,  argumentele pe care prima instanţă de judecată le-a avut in vedere in sensul constatării că societăţile comerciale cu care societatea administrată de către inculpat derulase activităţi comerciale nu prezintă calitate procesuală activă de părţi civile – au fost însuşite de către instanţa de control.

Si împotriva acestei hotărâri partea vătămată SC ARABESC SRL a formulat recurs , ce a fost soluţionat de către Curtea de Apel Craiova-Sectia Penală-instanta de recurs, la 26.ianuarie 2007 ,prin decizia penală nr.69.

Astfel, susţinerile recurentei SC ARABESC SRL, potrivit cărora în cauză inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune,prevăzută de art.2l5 alin.4.C.p.,iar atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel ar fi interpretat greşit dispoziţiile Legii CEC-ului, au fost apreciate ca nefondate.

Curtea, a considerat că faptei inculpatului nu i s-a dat o greşită încadrare juridică, căci acesta nu a săvârşit infracţiunea de înşelăciune in convenţii; deşi a emis mai multe file CEC in baza unei rezoluţii infracţionale unice către recurenta parte civilă,i-a comunicat acesteia situaţia de interdicţie bancară in care s-a aflat, astfel încât nu se poate invoca  aspectul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Pe cale de consecinţă,inculpatul nefiind trimis in judecată pentru infracţiuni de înşelăciune, partea civilă nu este îndreptăţită la admiterea acţiunii civile prin care inculpatul să acorde despăgubiri către ea.

Publicat 11.09.2007

Domenii speta

Spete similare